APRECIERI PENTRU ACTORII DIN TEATRUL INDEPENDENT, DAR …
Vara, viața teatrală este amorțită, dar nu din
cauza caniculei. Concediile lungi își spun cuvântul, iar stagiuni estivale nu
există. În august, încet a început să se anime și viața teatrală prin tot felul
de festivaluri, ce dezvoltă mai mult sau mai modest, fără criterii ferme și o
secțiune internațională. Aceste festivaluri arată că totuși, fonduri pentru
teatru există, se acordă, fie de la stat, fie de la sponsori!
Teatrul
Municipal din Bacău a lansat în perioada 1 - 16 august prima ediție
“Theaterstock Internațional Arts Festival – Bacău 2015”. Nouăzeci și patru de
companii din țară și străinătate – Franța, Spania, Germania, Italia, Marea
Britanie, Canada, Cehia, Ungaria, Serbia, Israel, Portugalia, Belgia, Olanda,
Rusia, independente sau instituționalizate (!!), s-a anunțat că au fost
prezente în acest proiect cu 1600 de artiști. Proiectul are intenția de a imita
Festivalul de la Sibiu. În prima zi, directoarea teatrului și festivalului din
Bacău, actrița Anca Sigărtău, a oferit ca regizor, “Îmblânzirea scorpiei” de
Shakespeare. Printre invitații de peste hotare nu erau specificate însă,
personalități regizorale de marcă.
În perioada 28 august – 4 septembrie, Teatrul
Național “I.L.Caragiale” va fi organizatorul Festivalului Internațional de
Teatru NETA – New Europen Theatre Acțion. Este un proiect ambițios care
reunește treisprezece producții din Albania, Bulgaria, Georgia, Muntenegru,
Macedonia, Slovenia, Croația, Italia, Rusia și firește România, datorate
teatrelor naționale și unor companii. NETA se preocupă de producțiile valoroase
și premiate în țări europene și funcționează de mai mult timp , iar acum
Naționalul bucureștean îi pune la dispoziție noile sale săli ale sediului
proaspăt renovat. Vom comenta la timpul potrivit acest eveniment teatral.
În perioada 22 -31 august se va desfășura în
Capitală, la Muzeul Național al Țăranului Român, cea de a VIII-a ediție a
Festivalului de Teatru Independent de Orice – UNDERCLOUD, sub direcția lui
Chris Simion. Va avea trei secții – “Concurs” cu prezentarea a douăsprezece
spectacole selecționate de organizatori, “Invitați din România actori de
notorietate” care activează în teatrul independent și secțiunea “Invitați din
străinătate”, dedicată de actuala ediție celor din Republica Moldova.
Firește toate aceste proiecte au incluse în
program și lansări de carte sau dezbateri.
Cum prețuim mult actorii tineri și dorința lor de
afirmare prin intermediul teatrului independent, aflat la noi astăzi însă, în
degringolată din o multitudine de motive, să amintim acum, de un spectacol al
Teatrului de Artă.
Trei
tineri actori – Mihaela Popa (Olga), Rareș Andrici (Dima) și George
Constantinescu (Gleb), încearcă și reușesc parțial, să convingă de harul lor
prin interptetarea personajelor piesei lui Vasili Sigarev – “Dureri fantomă”,
restrânsă însă, la o adaptare de către regizorul Bogdan Budeș.
Dramaturgul rus contemporan apreciat,
scenarist și regizor de film, Vasili Sigarev, jucat pe mai multe scene ale lumii,
este preferat și de teatrele noastre, fie indepentente, fie instituționalizate.
Au fost prezente pe afișul teatral, “Gărgărițele se întorc pe pământ” sau
“Dureri fantomă”, piesă jucată sub diverse titluri în țară și chiar în
Capitală. Stilul original al pieselor sale se manifestă prin conflicte definite
prin paralela între realitatea dominată de promiscuitate și aspirațiile, visul
, obsesiile fantastice declanșate de nevoia de iubire și prețuire a
personajelor. “Dureri fantomă” sau “Statuia libertății” ori “Olenka” sunt
titlurile sub care a apărut această piesă în diverse teatre. Conflictul este
dramatic și acțiunea se petrece într-o lume marginală. Se întâlnesc într-un
depou, Dima și Gleb care câștigă un ban ca paznici, fiecare având însă,
probleme existențiale diferite. Întâlnirea lor se transformă într-o beție ce
lansează conflictul. Realitatea trece încet spre nebunie prin apariția femeii
care își poartă durerea dispariției într-un accident a soțului Vova și a
fiicei. Două segmente sociale se vor confrunta, cel primitiv reprezentat de
Gleb și cel al doritorului de a schimba lumea, Dima, student sărac la
arhitectură, în jurul relației prin apariția femeii “fantomă a durerii”, Olga.
Primul vede în Olga un partener de plăceri sexuale, iar Dima vrea să o trezească
din lumea de vis, la realitate. Finalul va fi tragic.
Regizorul Bogdan Budeș, restrânge
textul, îl adaptează și folosește traducerea excesiv vulgară a Marinei Palii.
Decorul modest, ce bănuim a fi imaginat de regizor, propune spațiul murdar al
depoului în care învălmășit vrea să îmbine nota realistă a acțiunii cu cea
fantastică a nebuniei în are trăiește Olga. Pornește realismul de la reșoul
care arde și Dima își pregătește un ceai, ca să ajungă în final la coșmarul
petrecut pe întuneric, în fum. Apelează regia la numeroase efecte cu trimitere
spre metaforă, căznit construite. De pildă, Gleb aduce un borcan cu băutură, ce
se va transforma în planul fantastic în borcanul cu supă adus grijuliu de Olga
pentru soțul dispărut, Vova; în nebunia ei, Olga va leagăna o păpușă ca fiică,
etc. Regizorul aplică scenic o tușă grosieră vizualizării ca să marcheze
realitatea și trecerea în fantastic cauzată de durerea unui suflet înfrânt de
soartă.
Mihaela Popa (Olga) |
Tematic
piesa propune efectul dezumanizării omului într-o societate lipsită de
principii și refugierea în fantastic, în nebunie ca alternativă a regăsirii în
dragoste. Această scriere originală ca stil, Vasili Sigarev o susține prin trei
personaje complex construite. Regizorul nu deține însă, știința folosirii
calității celor trei tineri distribuiți pentru a dezvolta coerent personajele,
nuanțat în funcție de situațiile propuse de dramaturg și relațiile ce trec de
la realism spre fantastic. Actorii reușesc în unele momente, să contureze cu
finețe stările prin care trec personajele atribuite, dar lipsiți fiind de
coordonare regizorală, realizează stângaci relațiile și evoluția dramatică a
situațiilor. Mihaela Popa prezintă pe Olga drept o femeie aparent normală,
sensibilă și grijulie față de familia care însă, a dispărut din preajma sa.
Actrița deține forță dramatică, numai că trecerile în delirul durerii le
sugerează forțat prin lipsa îndrumării regizorale; o sumedenie de momente în
care Dima încearcă să o aducă la realitate pe Olga sunt superficial concepute
regizoral în dezavantajul actriței. Iubirea femeii față de soț și dorința
trecută de a își dori un copil, regia o relatează scenic penibil, cu Olga în
pat cu picioarele desfăcute. În multe momente, Mihaela Popa impune personajul
printr-o trăire interioară sinceră a durerii femeii cu o viață distrusă și
sugereză multiple posibilități de a
dezvolta coerent acest personaj tragic, dar nu a avut sprijin regizoral.
Tânărului Dima, student la arhitectură
ajuns paznic la depou pentru a câștiga banii necesari, Rareș Andrici îi
desenează admirabil esența profilului. Conducerea personajului prin diverse
situații scenice de către regie, motivarea lor în raport cu textul fiind
absentă, afectează însă, uneori nuanțarea interpretării personajului de către actor. De pildă, în
momentele de la început ale dialogului Dima – Gleb la beție, când trecerea
timpului e marcată stângaci regizoral prin cortine muzicale și căderi de
lumină, logic era ca tânărului student să îi fie afectată de alcool
luciditatea, ceea ce nu se sugerează credibil. Beția este și cauza acceptării
propunerii lui Gleb de a încerca Dima o relație sexuală cu Olga. Jocul
ambiguității trecerii din real spre fantastic nu este punctul important al
viziunii regizorale și îngrădește dezvoltarea personajului Dima.
Lui George Constantinescu îi revine
interpretarea lui Gleb, reprezentantul acelui trist segment social al
promiscuității, ce se exprimă primitiv, vulgar excesiv și prin traducerea
mizeră a piesei. Actorul reușește să contureze tipologia personajului, să
dezvolte în etape stările de beție, aspect dificil de redat scenic, dar … și în
cazul său, regia ignoră interpretarea credibilă a finalului tragic al piesei.
Actorul nu impune substanța dramatică a momentului prin care trece personajul.
“Dureri fantomă” rămâne ca un spectacol
banal, dar cu pretenții teatrale, lipsit de substratul dramatic existent în
piesa original scrisă cu forță convingătoare de dramaturg.Teatrul de Artă –
pretențioasă titulatură! – este un teatru independent activ, cu unele realizări
meritorii, unde se se reunesc actori cu reale calități, dar se se face uneori
simțită absența unor regizori inspirați, cum s-a întâmplat și cu acest
spectacol. Criza de regizori continuă să afecteze mișcarea noastră teatrală și
firește pe actori, în teatrele instituționalizate și mai ales în cele
independente.