“AMORUL VRĂJITOR” și “TRICORNUL” – OPERA NAȚIONALĂ BUCUREȘTI

BUNĂ DISPOZIȚIE ȘI …  SPERANȚĂ

         În anul acesta, în peisajul instituțiilor de spectacol, nu au lipsit conflicte penibile iscate din diverse cauze, în special din indolența acordării atenției meritate valorilor, de către cei ajunși la cârma puterii. Și Opera Națională București a fost afectată de un astfel de conflict, dar în ultimele luni a reușit să se redreseze prin spectacolele propuse de managerul – director interimar, Beatrice Rancea. Un exemplu este și spectacolul de balet “Amorul vrăjitor” și “Tricornul”.

        

Cele două balete au avut de-a lungul istoriei Operei, mai multe montări pentru că nu pot lipsi dintr-un repertoriu solid conceput, compozițiile spaniolului Manuel de Falla. La începutul secolului trecut, compozitorul s-a impus printr-un stil modern pentru acei ani, folosind elemente folclorice inspirat modelate pentru a completa sensurile emoționale ale libretelor alese. A colaborat cu libretistul, Gregorio Martinez Sierra pentru a spori modernitatea expresiei baletului, prin acordarea în libret importanței ansamblului, aflat în colaborare cu soliștii, personaje ale acțiunii. Premiera de acum, cu “Amorul vrăjitor” și “Tricornul” are un alt aspect - viu, convingător, prin regia și coregrafia lui Carlos Vilan (Spania), personalitate recunoscută în lume prin propunerile sale. Creatorul dezvoltă modernitatea lui Manuel de Falla. Îmbină inspirat stilul baletului clasic cu accente coregrafice din dansul popular, dar și din cel contemporan. Cizelează interpretarea soliștilor pentru a se apropia de personajele distribuite și ca actori care susțin relații cu ansamblul, cu lumea din jur unde se petrec conflictele acțiunii. Carlos Vila, prin originalitatea viziunii sale și adaptarea libretelor, apropie publicul de astăzi de sensul diferit al tematicii celor două balete și transmite o emoție specială pentru fiecare propunere a lui Manuel de Falla. Speculează teatral excelent linia dramatică din “Amorul vrăjitor” și pe cea comică din “Tricornul”.

        

Surprinde și cucerește aplauze, Ramona Zaharia (solistul vocal invitat special de la Opernhaus Dusseldorf) în Vrăjitoarea din “Amorul vrăjitor”; intervențiile vocale le completează remarcabil prin dans. Desenează relații sensibile, soliștii baletului Mihaela Soare (Candelas), Vlad Toader (Carmelo), Cristina Dijmaru (Lucia), Ovidiu Matei Iancu (Spectrul). Nota dramatică a libretului este susținută nuanțat prin intervențiile ansamblului.

        

“Tricornul” relatează iubirea dintre o morăriță și un morar, în care intervine comic guvernatorul și suita sa, totul fiind ilustrat cu fină ironie prin interpretarea soliștilor și ansamblului. Ramona Zaharia este de astă dată o povestitoare care subliniază amuzant acțiunea. Admirabili sunt soliștii - Andra Ionete în morărița este parcă un fulg jucăuș, Bogdan Cănilă trăiește nuanțat stările morarului, Sergiu Dan compune cu haz portretul guvernatorului, Eliza Maxim (guvernatoarea) și Valentin Stoica (șeful gărzilor), completează reușit întervențiile în situațiile care îi implică. Toți sunt admirabili prin “adaptarea” expresiei corporale de dansatori la caracterizarea ca actori a personajelor care le revin. Derularea dibace a acțiunii pe mai multe planuri, sporește ritmul ilustrării scenice.

         Viziunea regizorului și coregrafului, Carlos Vilan, se completează prin decorul funcțional, creator de atmosferă și special conceput pentru fiecare balet, de Ricardo Sanchez Cuerda (Spania). Pentru imaginea activă a reprezentației, un rol important revin costumelor imaginate de Carmen Granell (Spania); sunt sprijin real, sporind expresia corporală a balerinilor, dar și creionarea personajelor.

         Interpreții unui spectacol de balet ilustrează scenic, firește muzica, iar aceasta se transmite prin orchestră și dirijor. Orchestra Operei, dovedește din nou, calități deosebite, speculate cu dăruire de diirijorul Tulio Gagliardo Varas (Izmir Devlet Opera ve Balesi, Turcia).

         Colaborarea pentru acest spectacol cu regizorul și coregraful Carlos Vilan are drept rezultat un spectacol reușit, dar demonstrează și șlefiurea rafinată a soliștilor și ansamblului pentru a da reprezentației spectaculozitate teatrală credibilă. Astăzi, baletul nu mai presupune doar tehnică academică, solicită și implicare în sugerarea sensibilă a situațiilor și relațiilor propuse de libret.

         “Amorul vrăjitor” și “Tricornul” oferă un spectacol ieșit din nota comună, din schemele trecute, apropie spectatorii de esența emoțională a muzicii și libretului, interpretate cu măsură teatrală.

P.S. ÎN ANUL CE VINE, SPERĂM SĂ APLAUDĂM MULTE, MULTE EVENIMENTE ARTISTICE MEMORABILE! URĂM SUCCESE MERITATE, MINUNAȚILOR NOȘTRI ARTIȘTI!

“#EMOJIPLAY” – TEATRUL EXCELSIOR

WOW !!!

         Titlul comentariului este impus de acest spectacol senzațional de “teatru coregrafic” realizat de meșterul GIGI CĂCIULEANU.

         Astăzi, comunicarea și emoția, suferă transformări prin invențiile tehnicii mileniului trei – calculatorul, internetul, telefonul mobil care au ajuns la sofisticate mijloace de întrebuințare. Oamenii, în special cei tineri, nu mai comunică emoțional direct, ci prin SMS, MMS, facebook, skype, e-mail, twiter, etc. Limbajul s-a simplificat, cuvintele cheie au devenit o înșiruire de două sau trei litere sau sunt înlocuite de imagini codificate. Aceste semne și imagini încep să devină linia de bază a comunicării în special pentru tinerii crescuți din fragedă copilărie cu rezultatele inovațiilor tehnice la îndemână. Efectul noului sistem de comunicare este imprevizibil pentru viitor. Deocamdată, se simte cum distruge emoția și chiar, consolidarea culturală necesară, oricărei individualități.

Gigi Căciuleanu precizează, gândul care l-a inspirat pentru acest spectacol original: “Pe zi ce trece suntem invadați de emoticoane și abrevieri de tor felul. Emoțiile sunt re-codificate în imagini stilizate și/sau concentrate în doar câteva litere. Ideea spectacolului este schimbul de mesaje prin intermediul unui limbaj codificat: fie cel corporal sau verbal, cel al imaginilor (precum sunt emoji-urile) sau/și cel al abrevierilor pe care din ce în ce mai multă lume le folosesc. Mesaje care de multe ori devin de neînțeles și par absurde pentru cei care nu sunt inițiați în aceste coduri”. Cu ironie și inventivitate, meșterul comentează teatral acest limbaj care a invadat comunicarea.

        

Tema la care a apelat meșterul Gigi Căciuleanu este foarte actuală, iar în teatru s-a apropiat de acest punct nevralgic al realității doar, spectacolul “(D)efectul Placebo” al unei tinere echipe de actori în cadrul proiectului “9G” al Naționalului bucureștean. Cu inspirație debordantă, Gigi Căciuleanu construiește spectacolul pe această temă actuală, într-un nou gen “teatru coregrafic” și îmbină reușit dansul, actoria cu proiecțiiile HD a “metaforelor” vizuale “emoji”, semne universal recognoscibile. Spectacolul este rodul unei producții a Teatrului Excelsior cu “Gigi Căciuleanu România Dance Company”.

        

“Piesa de teatru”, textul sau scenariul lui Gigi Căciuleanu relatează savuros, momente ale unei posibile comunicării în viața de zi cu zi a cuplului, în funcție de situații, stări și sentimente. Spre final, este invocată comunicarea unor cupluri celebre – Adam și Eva, Romeo și Julieta … Vulpea și Corbul, prin prisma limbajului de astăzi. Interpreții sunt ANA VIȘAN, BIANCA BOR, ADRIAN NOUR și VLAD TRONCEA, actori-dansatori excelenți. (În alte reprezentații, doi dintre ei sunt înlocuiți prin Irina Struncăreanu și Alexandru Călin.) Acești interpreți minunați sugerează stările unor posibile personaje, prin corpul lor flexibil și expresiile chipului, prin replici rostite în “trendul” limbajului actual. Replicile cifrate rostite le completează firește, prin gest și mișcare. Autorul spectacolului a știut să cizeleze multiplele capacități deținute de cei selectați în distribuție. De pildă, Adrian Nour a fost remarcat la “Vocea României”, emisiunea de succes de la ProTv, iar acum se dovedește a fi și un dansator perfect. Cuplurile au un partener permanent în proiecțiile “emoji” care devin “imagini vi”. Ansamblarea concretului desenat de acești dansatori-actori uimitori cu proiecțiile, este cu măestrie dirijată de Gigi Căciuleanu. Les Atelieres Nomade realizează admirabil o scenografie video specială și animația “emoji-urilor”. Corina Boboc servește remarcabil prin costumele în alb și apoi în negru, actorii-dansatori. Nebunia comunicării are un sprijin substanțial în coloana sonoră, inspirat aleasă de Gigi Căciuleanu; se întâlnesc șlagăre consacrate care subliniază substratul jocului de-a “emoji”. 

        

“#EmpjiPlay” este un spectacol de fină ironie prin care Gigi Căciuleanu satirizează comunicarea ivită prin tehnica nouă și avertizează că poate fi un pericol pentru distrugerea emoției din sufletul nostru. “Vorbește” teatral cu adevărat original, acest spectacol – eveniment, despre “boala” care macină astăzi comunicarea dintre oameni. Spectatorii se amuză copios, dar râsul se stinge când își dau seama cât de absurd poate fi adeseori, acest nou limbaj de comunicare.

APOLLO 111, UN NOU TEATRU INDEPENDENT

UN CENTRU CULTURAL INDEPENDENT ȘI-A DESCHIS PORȚILE

 

         În buricul târgului, pe strada Actor Ion Brezoianu, nr.23-25, în clădirea Palatul Universul, patru personalități apreciate în special pentru activitatea în cinematografie, au fondat cu pricepere APOLLO 111. Bogdan Dumitrache (actor și director de casting), Cătălin – Peter Netzer (regizorul filmui premiat “Poziția copilului”), Cătălin Rusu (director de creație și consultant de brand Rusu + Borțun) și Dragoș Vîlcu (producător și owner Multi Media Est) sunt co-fondatorii unui ingenios minicentru cultural, cu dotări tehnice deosebite. Pe un întreg etaj al Palatului Universul, funcționează o sală de teatru, concerte și proiecții de film, spații de repetiții și casting, un bar original. Sala de teatru, comodă și elegantă, are peste o sută de locuri. Spațiile sunt amenajate profesional, ca logistică și confort. Nici un teatru independent din Capitală, nu beneficiază de astfel de condiții.

         Proiectul activității teatrale este conceput după model occidental. Fiecare stagiune are un director artistic. Deschiderea teatrului s-a aflat sub direcția artistică a lui Bogdan Dumitrache care va preda funcția în viitoarea stagiune, regizorului Radu Afrim, iar pentru a treia stagiune va fi desemnat un dramaturg, director artistic. Prima stagiune va prezenta cinci producții teatrale. O dată finalizată o producție, timp de șase săptămâni sunt programate reprezentațiile, următoarea premieră urmând aceiași linie de programare. Pe lângă spectacolele pentru adulți, se vor realiza și spectacole, special pentru copii. Fiecare director artistic, alege o temă, conform căreia va dezvolta repertoriul stagiunii. Prima temă aleasă este interdisciplinară și servește legătura teatrului cu filmul. Un astfel de sistem de organizare acordă personalitate cuvenită pentru un teatru independent de proiecte. Și în teatrele instituționalizate s-a vehiculat ideea necesară a unui teatru de proiecte, chiar a fost înființat unul în Capitală, dar ideea a eșuat în fața jocurilor de interese.

         APOLLO 111 se anunță a fi un punct important al mișcării teatrale independente și un loc cultural prin celelalte proiecte care acordă atenție nu numai teatrului, ci și filmului și muzicii.

“ALI: FRICA MĂNÂNCĂ SUFLETUL” – spectacolul de inaugurare

        

Radu Jude, regizorul filmului premiat la Berlin, “Aferim”, este preocupat de apropierea de teatru. În FNT, ca regizor, Radu Jude a fost prezent cu spectacolul Teatrului Național din Timișoara, “Scene dintr-o căsnicie” de Ingmar Bergman, personalitate a cinematografiei. Acum, aduce la APOLLO 111, pentru prima oară în România, scenariul filmului “Frica mănâncă sufletul” de Werner Fassbinder. Filmul regizorului german, a fost lansat în 1974, având drept temă xenofobia. De atunci, tema a luat amploare în Europa, a devenit de strictă actualitate prin valul de emigranți poposit pe bătrânul continent. În urmă cu doi ani, un teatru din Berlin, adaptează scenariul și îl prezintă cu succes publicului.

         Adaptarea scenariului cu titlul “Ali: frica mănâncă sufletul” propune și spectatorilor de la noi, să judece delicata temă a emigranților și prejudecățile ivite prin confruntarea unor culturi diferite. Emmi o văduvă, trecută de 50 de ani și Ali, un emigrant marocan mai tânăr, se întâlnesc întâmplător și formează un cuplu ce va fi judecat aspru de cei din preajma femeii care în adaptare, trăiește în București. Ambele suflete sunt măcinate de singurătate și caută calea comunicării sincere cu cei din jur. Subiectul aparent simplu are la bază un scenariu de film și solicită o atenție deosebită reprezentării în convenție teatrală. Față de spectacolul de la Timișoara, regizorul Radu Jude dovedește acum, o mai atentă înțelegere a regulilor teatrale, construind cu minuție atmosfera vizualizării acestei tragicomedii. Apelează la colaborarea cu aceiași talentată scenografă, Iuliana Vîlsan care însă, de astă dată concepe un decor mult prea încărcat cu mobilier și obiecte pentru a stabili diversele spații de joc, solicitate de acțiunea filmului. Un operator de film cu experiență, realizator al light desing-ului, evidențiază prin manevrarea luminii, esențialul fiecărui spațiu de joc și susține montajul filmic al acțiunii. Regizorul dezvoltă conceptul său și ia drept bază a exprimării teatrale, actorii pe care îi alege inspirat pentru distribuție.

         Rolul dificil al Emmei este atribuit actriței Liliana Ghiță, personalitate afirmată în numeroase personaje la Teatrul “Maria Filotti” din Brăila, iar anul trecut remarcată pentru rolul din “Între noi e totul bine”, excelent interpretat pe scena Naționalului bucureștean. Uimește și de astă dată actrița prin transpunerea cu sensibilitate într-o femeie singură, cu suflet naiv pentru care întâlnirea cu un bărbat de altă culoare nu presupune judecăți xenofobe. Remarcabil interpretează Liliana Ghiță pe Emma și punctează relațiile cu celelalte personaje. Impresionant, prezintă portretul Emmei, ca o femeie simplă, cu o inimă mare. Pentru regizor a fost dificilă găsirea interpretului adecvat pentru Ali. A ales o dublă distribuție, pe apreciatul cântăreț Kamara al formației “Alb Negru” și pe Amir Shafizadeh, student la UNATC pe care din păcate, nu am putut să îl urmăresc într-o altă reprezentație. Kamara nu are experiența teatrului, dar convinge în Ali prin desenul general al personajului și el un om singur, nesigur pe mediul în care trăiește. Chiar dacă redă simplist consistența personajului, Kamara are farmec și se implică sincer în situații.

         Emmi și Ali sunt personajele centrale pentru tematica scenariului, dar în jurul lor mișună numeroase personaje-argument – colegele unde Emma lucrează ca femeie de serviciu, copii ei maturi, vecinii, consumatorii dintr-un bar, etc. Adina Cristescu, Eduard Cîrlan, Ilinca Hărnuț, Lucian Tudor / Mihai Nițu, se vor confrunta cu transformări rapide în diferite tipologii. Regizorul Radu Jude nu a urmărit coerent adaptarea lor la diversele tipologii, iar aceiași actori pe unele le definesc timid, pe altele exagerat. Efortul interpreților este apreciabil, numai că putea fi mai atent urmărită de regizor fiecare transformare pentru a sublinia substratul aducerii în acțiune a acestor personaje-argument, grotești în scrierea dramaturgică. Regizorul Radu Jude e obișnuit în film cu rostul prim planurilor pentru subtextul situațiilor conflictuale și a neglijat că în teatru funcționează doar, planul general.

         Personal am susținut și susțin în continuare, necesitatea implicării în teatru și a regizorilor de film. Un exemplu este și regizorul Alexandru Maftei cu spectacolul “Nina” de la Teatrul de Comedie. Acum, Radu Jude arată la APOLLO 111, din nou că regizorul de film poate oferi teatrului spectacole deosebite.

         “Ali: frica mănâncă sufletul” este o alegere repertorială cu un spectacol binevenit în viața teatrală, prilej de afirmare a unui nou și important teatru independent care anunță a avea personalitate la APOLLO 111. Pe strada Actor Ion Brezoianu a apărut acest APOLLO 111 și va câștiga prețuire alăturând teatrului și evenimente din alte domenii artistice, programate.

OPERA NAȚIONALĂ BUCUREȘTI – 95 DE ANI DE LA INSTITUȚIONALIZARE

MERITATĂ IMAGINE SPECTACULOASĂ

        

  Una din cele mai importante instituții culturale, rămâne Opera Națională București, chiar dacă în ultimii ani a trăit în umbra unui prost management. Pe 8 decembrie a aniversat 95 de ani de la înființare, timp istoric în care numeroși cântăreți și balerini au ajuns personalități faimoase peste hotare, ridicând prestigiul acestei instituții. În fața unui public a cărui majoritate era compusă din foștii slujitori de nădejde, aniversarea a devenit o sărbătoare de ținută. A uimit prin imaginea generală spectaculoasă, plină de surprize care a “îmbrăcat” evenimentul. Clădirea luminată de “lasăre”, decorată cu un banner atractiv, anunța trecătorilor momentul festiv. Foaierul elegant era dominat ingenios de un “ghețar” cu cifra 95, marca aniversării.

        

Programul concertului a adus pe scenă orchestra, grațios dirijată de Ciprian Teodorescu și ansamblul coral, alături de paisprezece soliști care au oferit un regal artistic interpretând arii și coruri celebre din patrimoniul muzical al operei. A onorat remarcabil programul ca invitată specială, soprana noastră Anita Hartig, un tânăr talent care activează în prezent pe marile scene ale lumii. Soliștii - Veronica Anușca, Andrei Lazăr, Lucian Petrean, Mihaela Ișpan, Mihaela Stanciu, Vicențiu Țăranu, Ramona Păun, Horia Sandu, Maria Jinga, Alin Stoica, Marius Boloș, Crina Zancu, Tiberius Simu, Madeleine Pascu, corecți în interpretare au fost aplaudați, unii cu aplauze entuziaste. Corul și orchestra, au dovedit dăruire și sârguincioasă pregătire în momentele sale speciale.

         Bogatul program s-a încheiat cu un celebru colind de Crăciun interpretat impresionant de toți soliștii, ca în final peste public să cadă o ploaie de steluțe aurii. La plecare, publicul a fost întâmpinat timp de zece minute de un splendid foc de artificii, ilustrat muzical “triumfal”, anunțând locuitorii Capitalei că Opera Națională este în mare sărbătoare.

         Aniversarea celor 95 de ani de existență, ambalată în imagini grandioase, firești pentru specificul acestei instituții de prim rang cultural, a demonstrat că în prezent, Opera Națională București beneficiază de un bun management.

P.S. Evenimentul a fost salutat de Ministerul Culturii printr-un mesaj citit la începutul serbării, spre deosebire de aniversarea Teatrului Odeon când municipalitatea nu a găsit de cuviință să acorde atenție cuvenită momentului.