“NEGUȚĂTORUL DIN VENEȚIA” – TEATRUL NAȚIONAL “I.L.CARAGIALE” / Sala Studio

REUȘITĂ DEMONSTRAȚIE A JOCULUI MORAL - BANI, DRAGOSTE, RELIGIE

         De milenii dragostea și banii, ca și ura rasială și religioasă, persistă în lumea largă, iar morala și toleranța cu greu își află un loc în acest conflict. Pe la 1600, genialul William Sakespeare atacă în “Neguțătorul din Veneția” ambiguitatea morală, echivocul unor astfel de conflicte, în piesă considerată de unii a fi o comedie amară, când de fapt, e o dramă mereu actuală în societate.

        

 Shakespeare documentat alege Veneția, când în secolul al XVI-lea, în Republica Venețiană, existau … getouri pentru evrei. Cunoscutul regizor bulgar, Alexander Morfov propune o versiune scenică reușită a piesei tradusă de Dragoș Protopopescu prin trimiterea acțiunii complicate în zilele noastre; în frumoasa Veneție trăiește un evreu cămătar, Shylock cu fiica, Jessica, batjocorit mereu de concetățenii creștini, în frunte cu Antonio, un armator bogat. Banii îi aduc în conflct pe Shylock și Antonio care împrumută de la evreu o sumă importantă să îl ajute pe amicul Bassanio, dornic să cucerească pe frumoasa Porția, moștenitoare a unei mari averi; dragostea, dar și bani, animă și pe Lorenzo, prieten cu Bassanio și Antonio, să o cucerească pe Jessica. În versiunea scenică, regizorul Alexander Morfov urmărește cu atenție să sublinieze, ambiguitatea morală a jocului dragoste-bani în contextul și a unei confruntări religioase, tratând dibaci și coerent teatral acțiunea, treaptă cu treaptă pe mai multe planuri; în conflictul religios general, evrei – creștini, toți sunt oameni, însă cu grave hibe morale. 

       

  Subiectul solicită mai multe locuri de acțiune, cerință rezolvată cu pricepere de Gabi Albu prin construcția unui decor funcțional și ușor transformabil, cu un fundal cu discrete imagini din Veneția. Decorul ingenios, dă posibilitatea jocului în paralel pe diverse spații, la etajul celor două clădiri din lateralele scenei, la parterul lor și în centrul scenei. Regizorul Alexander Morfov țese un montaj cu măestrie pentru a îmbina planurile de joc în funcție de situații. Costumele moderne sunt concepute de Liliana Cenean, cu grijă pentru detalii în a marca personalitatea fiecărui personaj. Imaginea reprezentației este spectaculoasă, iar atmosfera generală e completată și prin ilustrația muzicală atractivă, bine aleasă și plasată de Alexander Morfov, plus creșterea sonoră a efectelor de tunete care prevăd eșecul flotei armatorului.

        

 Viziunea regizorală propune, fără a apela la exagerări teatrale, o “oglindă” a lumii de astăzi, prezentând de la bun început veselia și frivolitatea unor tineri, ca apoi să dezvolte conflictul etapă cu etapă, până la momentul dramatic, încărcat de suspans al judecării lui Shylock; răzbunător pe insultele anterioare, el cere punerea în practică a contractului cu Antonio, de împrumut fără dobândă, că nu ia dat banii la termen, a unei clauze – să primească o … livră din carnea acestuia. Alexander Morfov dirijează impreionant scena judecării evreului pentru clauza propusă, pedepsit cu confiscarea averii și obligația de a se creștina; în ultima imagine a finalului reprezentației regizorul lasă față în față pe Shylock și Antonio, lansând provocarea ca publicul să judece morala fiecăruia. Manevrarea banilor și dragostea implică moralitate și nu trădare; Bassanio prietenul lui Antonio, trădează dând drept răsplată inelul legământ al dragostei, primit de la Porția, tânărului “avocat” venit să apere pe Antonio în procesul cu Shylock, dar "avocatul" e chiar ... Porția deghizată. Rămâne astfel un final deschis, cum dragostea și banii sunt în balanța regulilor morale. Rare sunt întâlnirile cu Shakespeare în care regizorul să descifreze subtil ideile piesei, să transmită emoțional tema, așa cum o face Alexander Morfov cu respect față de dramaturg. 

      

   Spectacolul e captivant prin interpretarea actorilor și prin creația de referință, oferită de Ion Caramitru în Shylock. Bătrânul evreu e prezentat ca un om interesat de bani, grijuliu față de fiica Jessica, dar afectat profund de batjocora celor din preajmă pentru religia sa; strălucit subliniază Ion Caramitru drama interioară a bătrânului, ce îl motivează să acționeze ticălos împotriva lui Antonio și moral e condamnabil, dar regulile morale i-au fost distruse de ura celor din comunitatea unde trăiește; Shylock devine astfel și victimă a comportamentului social a celor din preajmă, pentru care relațiile de iubire, au drept substrat interesul față de banii partenerei. Ion Caramitru construieșe desăvârșit portretul unui personaj tragic, luptător pentru existență care are drept soluție arma banilor, atent mereu la subtextul replicii și relației cu partenerii; impresionate sunt cele două monologuri interpretate cu sens major de actor. Armatorul Antonio e “partenerul” lui Shylock pentru că banii sunt arma câștigului bunului său trai, iar Richard Bovnoczki speculează admirabil caracterul celui stăpân și sigur pe afaceri, cu prieteni de ocazie numeroși. Personajul are un bagaj restrâns de replici, dar actorul, prin expresie și gestică sugerează și o anume tristețe ascunsă a singurătății personale a celui cu tineri amici interesați de averea sa. Bassanio e prietenul cel mai apropiat de Antonio, un tânăr superficial, pasionat al jocurilor de noroc, iar Alexandru Potocean cu mult farmec întrupează frivolitatea personajului; nuanțat sugerează ambiguitatea relației cu Porția pe care o cucerește din dragoste, dar si atras de moșenirea ei. Alexandru Potocean reușește excelent să arate multiplele fețe ale cuceritorului de sentimente, dar temător de contractul împrumutului lui Antonio pentru el, de la Shylock. 

       

  Ada Galeș e frumoasa Porția aflată în stabilirea partenerului de viață, condiționată de șarada cu sens metaforic impusă de tatăl decedat pretendenților; actrița creionează cu precizie stările impuse de părintele care i-a lăsat o mare moștenire. Ea este apoi, remarcabilă când se “deghizează” în Balthazar, avocatul lui Antonio, venit la procesul lui Shaylock. Cel de al doilea cuplu, Lorenzo și Jessica, îndrăgostiți, dar cu același interes și pentru bani, e prezentat cu multă măsură, la nuanță, de Ciprian Nicula și Flavia Giurgiu. Regizorul coduce evoluția acestui cuplu în care Lorenzo devine un tânăr cu bani, dar și cu un pistol amenințător, iar Jessica își dă seama de trădarea tatălui când a fugit de acasă pentru iubit cu bijuteriile. Cel de al treilea cuplu de îndrăgostiți, Grațiano și Nerissa, este bine creionat de Silviu Mircescu și Cosmina Olariu; el e un tânăr încrezut, plin de sine, ea o femeie care încearcă echilibru în relații și în special cu Porția. Mihai Calotă apare la început ca propieterul unei taverne din Veneția unde începe jocul tinerilor, care se transformă cu tâlc în final, în Dogele judecător, iar actorul marchează cu finețe rostul acestei transformări. Ireproșabile sunt intervențiile în acțiune a unor personaje de plan secund prin interpretarea actorilor – Emilian Mârnea (Lanceloto), Petre Ancuța (Salanio) și Florin Călbăjos (Salarino).

         “Neguțătorul din Veneția” e un spectacol eveniment prin tratarea cu subtilitate a unei teme mereu actuale – dragostea, banii și religia, în termeni emotivi și provocatori moral, prin meritele regizorului și ale actorilor, în frunte cu Ion Caramitru în memorabilul Shylock care știu să ne demonstreze cât de … contemporan rămâne bătrânul Wiiliam Shakespeare.     

“ FAMILIA ADDAMS” – TEATRUL EXCELSIOR

UN MUSICAL … LA SUPERLATIV!

       

  Stagiunea teatrală debutează în Capitală, cu musicalul – “Familia Addams”, senzațional realizat în nota celor care au adus celebritate acestui gen de spectacole la Londra și apoi pe Broadway. Nu este o laudă deșartă această comparație cu profesioniștii genului, englezi sau americani, cei care au făcut din musical, spectacolul dorit de Marele Public de pretutindeni. Musicalul unește actoria cu dansul și cântecul, interpreții trebuie să știe să danseze, să cânte, dar și să susțină dialoguri vorbite. Numeroasele noastre universități de artă nu dețin niciuna o secție specială pentru pregătirea actorilor, să servească musicalul, de unde și foarte rarele spectacole de acest gen. Iată totuși, că Teatrul Excelsior are o echipă de actori, capabili să prezinte un musical fără hibe în interpretare, sub îndrumarea unui meșter desăvârșit al genului, Răzvan Mazilu. 

       

  În 1938, desenatorul, caricaturistul american, Charles Addams câștigă rapid prețuire prin portretele membrilor … familiei extravagante Addams, cu țintă satirică. Desenele inventate de Charles Addams, prind apoi, repede viață, în seriale de televiziune și în animație, apoi în câteva filme și ajunge astfel, în 2010, “Familia Addams” pe Broadway sub formă de musical, Marshall Brickman & Rick Elice scriu libretul, Andrew Lippa – muzica și versurile songurilor. “Familia Addams” devine un musical jucat pe diferite scene ale lumii pentru că astfel de “familii” se întâlnesc și astăzi, oriunde. Subiectul libretului are la bază pe cei din clanul Addams cu ciudățeniile lor, tema fiind mereu actuală – dragostea și adevărul. Familia Addams e înstărită, dar excentrică prin gusturile stranii, iar fiica Wednesday (Miercuri) se îndrăgostește de Lucas din familia Beineke, dintr-o altă zonă care pare aparent normală. Acțiunea se derulează în jurul întâlnirii celor două familii pentru a accepta căsătoria tinerilor. Libretul, ca în orice musical e simplu sub aspect narativ, lăsând cale liberă comentării temei prin muzică, songuri, dans și e savuros prin replica apropiată de o “comedie neagră” în unele situații.  

            Carmen Stanciu realizează cu fin umor traducerea și adaptarea textului, completat reușit de Alex Ștefănesc prin traducerea și adaptarea songurilor, iar rezultatul trimite amuzant la actualitate și comunicarea din zilele noastre. Interpretarea scenică a libretului impune profesionalism din partea regizorului, coregrafului și firește, a actorilor care trebuie să cânte, să danseze, să întrupeze personaje în dialoguri, să relaționeze în diverse situații. Acest profesionalism e demonstrat pe deplin de toți care participă la construcția încântătoare a spectacolului nu pe o scenă mare cum ar solicita un musical, ci pe o scenă mai mică, așa cum e cea a Teatrului Excelsior. 

        

 Un prolog sugestiv, cu proiecții filmice – video: Cristian Niculescu -, introduce publicul în acțiune prin amintirea începuturilor “Familiei Addams”. Sabina Spatariu decorează scena prin panouri expresiv desenate pentru a marca spațiul de joc. Imaginea generală a reprezentației se “colorează” spectaculos prin costumele create de … Răzvan Mazilu care respectă linia desenelor lui Charles Addams, dar primesc un plus de imagine nouă prin fantezia debordantă a creatorului lor; machiajul, perucile, completează rafinat, imaginea fiecărui personaj și dau nuanțe esențiale pentru caracterizarea lui.

        

 Răzvan Maziu în calitatea dublă de regizor și coregraf, conduce cu precizie echipa de interpreți ai unui musical, un sprijin substanțial la adaptarea lor având în colaboratorii săi pentru instruirea actorilor: Maria Alexievici – pregătirea muzicală și Monica Petrică – asistent coregrafie. Reușita deplină a acestui musical se datorează modului în care Răzvan Mazilu echilibrat, fără artificii regizorale ieftine, nu lasă fisuri în îmbinarea dialogulu cu dansul, songurile și cu inspirație și forță coordonează distribuția. Cunoscător profesionist al regulilor unui musical, le folosește cu fantezie ca regizor și coregraf, susținut fiind și de excelentul joc al luminii – light design: Costi Baciu.

 Actorii pentru Răzvan Mazilu, reprezintă elementul principal în ilustrarea scenică, prin care dă coerență și credibilitate, fiecărui moment din reprezentație. Cuvintele de laudă sunt puține pentru a le adresa fiecărui membru din distribuție; actorii alcătuiesc o echipă bine sudată de regizor și coregraf, relaționează spectaculos, cucerind mereu aplauzele publicului la scenă deschisă. Libretul aduce în spirit fantastic și pe “Strămoșii” familiei Addams, un personaj colectiv, comentator al situațiilor, membrii fiind însă, personalizați. Andreea Hristu – Marchiza, Iulia Samson – Mireasa, Loredana Cosovaru – Balerina, Alex Popa – Clovnul, Dan Clucinschi – Soldatul și Ovidiu Ușval – Gansterul, sunt uimitori prin modul în care punctează expresiv profilul personajului atribuit și se integrează rolului de comentator colectiv. 

“Corabia” musicalului e condusă de cuplu Addams – Gomez și Morticia, soții veșnic îndrăgostiți, părinții rebelei, Wednesday. Invitat de la Teatrul de Comedie, Lucian Ionescu realizează, putem spune și argumenta, o performanță artistică în Gomez, ca actor în definirea nuanțată a personajului, ca dansator și interpret muzical al songurilor. De la gestică, ținută și privire, Gomez al său e un bărbat activ, iubitor, extravagant în unele manifestări, interpretul transmite abil umor debordant publicului prin caracterizarea satirică inteligent a personajului. Actrița Oana Predescu în interpretarea soției Morticia (în altă reprezentație personajul revine Cameliei Pintilie), pare că provine dintre balerine, prin flexibilitatea corporală și grația gesturilor, caracterizează însă, ca actriță perfect pe năzuroasa doamnă, mereu fiind atentă la detaliul situațiilor. Lucian Ionescu și Oana Predescu, parcă sunt născuți să interpreteze roluri în orice musical! Maria Alexievici din “pregătitor muzical”, devine o minunată actriță, în Alice Beineke, mama lui Lucas cel îndrăgostit, o femeie cu pretenții de sensibilă poetă. Doru Bem în rolul lui Mal Beineke, definește în amănunt pe soțul uimit de lumea în care se află, un om normal și grijului față de familie. Cuplul îndrăgostiților – Wednesday și Lucas -, e admirabil construit de Ana Udroiu și Dan Pughineanu, ea e o tânără temperamentală și dominantă în dragoste, el un naiv și respectuos fiu; cei doi actori sunt fermecători în interpretarea rolurilor.      

   

Un personaj ciudat, valetul familiei Addams, Lurch, rol de prezență cu replici puține, sonor baritonale, e condurat ireproșabil, cu ținută, de Mircea Alexandru Băluță. În Bunicuța, un alt personaj straniu, cu intervenții bine motivate în situații, tânăra actriță Aida Avieriței realizează o compoziție comică suculentă. Alt personaj ciudat, unchiul Fester cel îndrăgostit de Lună, prin interpretarea strălucită a actorului Mihai Mitrea – cântec, dans și replică, stârnește apauze spontane meritate de la public (în ată reprezentație rolul e interpretat de Radu Mitrea). Luna e o apariție fermectoare prin costum și prezența scenică a interpretei Andreea Hristu, activă și în Marchiza din personajul colectiv. Repet, cuvintele de laudă pentru acești actori care s-au încumetat să joace într-un musical, sunt puține pentru efortul depus de a fi fiecare remarcabil în diverse scene.   

“Familia Addams” este un spectacol eveniment, de mare succes pe drept câștigat de Teatrul Excelsior, de o echipă cu credința că poate da viață unui musical, conform standardelor solicitate de acest gen teatral și a făcut-o entuziasmant sub bagheta lui Răzvan Mazilu, un spirit creator complex, lansat prin teatru-dans la Teatrul Odeon.

P.S. Voi reveni cu plăcere la acest spectacol de excepție pentru a acorda atenția cuvenită interpretării și actorilor: CAMELIA PINTILIE pentru personajul Morticia Addams și RADU MITREA pentru unchiul Fester.

GALA TÂNĂRULUI ACTOR – “HOP” / Ediția a XXII-a / Gazdă Teatrul de Stat CONSTANȚA

TEMA COMPETIȚIEI - “DansActorul”, ORIGINALĂ, DAR DISCUTABILĂ …

         GIGI CĂCIULEANU, un maestru al dansului contemporan, un ARTIST desăvârșit, putem spune “elev” al MARII ARTISTE MIRIAM RĂDUCANU,a fost directorul artistic al acestei ediții. Proiectul “animatorului” cum dorește Gigi Căciuleanu a fi considerat, cu tema aleasă “DansActorul” pornește de la “Teatrul coregrafic” și a încercat familiarizarea tinerilor actori concurenți cu posibile spectacole realizate după regulile unei coregrafii înlocuitoare a unei regii statice; mișcarea, dansul, se doreau a fi parteneri “metaforă” ai cuvântului rostit, când … se mai rosteau și cuvinte.

         Pentru tinerii actori concurenți, “Secțiunea individual”, “Secțiunea grup”, plus “Proba individuală” atribuită tuturor, au devenit prin tematică, o grea piatră de încercare. “Proba impusă” solicita pentru aproximativ un minut și jumătate, improvizarea unei “povești” ilustrată prin respectarea a 12 reguli de mișcare, ce se pot numi și “12 porunci” proiectate pe tavan pentru a … lămuri publicul. Iată aceste “reguli” obligatorii pentru tineri ACTORI, nu DANSATORI: 1/“Intrare – Fugă pe traiectorii curbe”, 2/ “Oprit brusc în STOP CADRU 4 timpi (Situație imobilă A)”, 3/ “Trei schimbări radicale și bruște de situație (Situație imobilă (B) / Situație imobilă (C) / Situație imobilă (D) – cu scurte opriri între acestea”, 4/ “O frază coregrafică de mișcare lentă și continuă – (“SLOW MOTION”) constând într-o trecere LIBERĂ de la situația (D) spre situația (A)”, 5/ “Suspensie (oprit 2 timpi)”, 6/ “Lăsare la sol”, 7/ “Frază la sol – cu diferențe de tensiune”, 8/ “Spirală ascendentă”, 9/ “Repetarea unui același gest scurt – în ACCELERANDO – de la lent spre paroxism”, 10/ “Arcuire cu oprire. STOP CADRU (2 timpi)”, 11/ “Două mari sărituri consecutive” și 12/ “Ieșire – Fugă pe traiectorii de linii frânte” … !!!

         Au venit pentru concursul din Gală, la preselecție o sută de tineri actori. Juriul de preselecție: Florin Feroiu – coregraf, Lari Giorgescu – actor, Oana Cristea - Grigorescu – jurnalist cultural, Oana Leahu – regizor, Gabi Lupu – jurnalist cultural, a ales 48 de concurenți, 15 pentru “Secțiunea individual” și 33 de concurenți pentru șase exerciții la “Secțiunea grup” ; trei ambițioși au participat la ambele secțiuni.

         “Secțiunea grup” rămâne în continuare neadecvată pentru un concurs de remarcare a personalității unui tânăr actor, indiferent de tematica ediției. Juriul a selectat șase “exerciții de grup”, spectacole de 20 de minute, realizate într-o așa zisă “regie colectivă”, dar evident funcționa și sfatul unui regizor sau profesor.

         Tema - “ TEATRU COREGRAFIC. DANS ACTORUL CA FENOMEN AL TEATRULUI ACTUAL” susține ideea că teatrul modern ar fi în viitor expresie a mișcării, a dansului “cu rol egal al cuvântului rostit”. Gigi Căciuleanu în “Alchimia DansActorului (Idei în Zig-Zag)” din care oferim citate, consideră actorul posesor al artei mișcării și “dansului”. Cariera unui tânăr actor nu se poate dezvolta însă, prin astfel de “exerciții de grup și individuale”, mai ales după absolvirea universităților de artă cu “doctori” ale căror programe de învățământ sunt jalnice. 

         Cei 48 de TINERI ACTORI CONCURENȚI MERITĂ FELICITĂRI pentru “adaptarea” la tema “DansActor”, pentru efortul fizic evident al fiecăruia. Regizori și directori de teatru veniți la această ediție în căutarea de tineri actorii pentru proiectele lor, nu manifestau însă, entuziasm pentru recitaluri și spectacole de “teatru coregrafic” care la fel ca și “teatru dans”, rar reușesc să cucerească Marele Public dornic de ...  “musicaluri”. 

         Vom comenta pe scurt prezența celor 48 de tineri concurenți la secțiunile – individual, grup și la proba obligatorie a celor 12 “porunci”.

Juriul care a desemnat ptemianții a fost alcătuit din ADRIAN BATISTA - regizor și producător TV, IOANA BOGĂȚAN - actriță, ADA LUPU HAUSVATER - regizor, LUDMILA PATLANJOGLU - critic de teatru și LIANA TUGEARU - critic de dans.

Luni, 2 septembrie

                              Secțiunea INDIVIDUAl și Proba IMPUSĂ

RADU ANASTAS (Universitatea de Arte Târgu – Mureș, clasa conf.univ.dr. Nicola Cristache, promoția 2019) – “Renasc” după “Clasa Noastră” de Tadeusz Slobodzianek.

“Clasa noastră” este o piesă cunoscută, folosită la diferite universități de artă ca material de studiu și examen de actorie. Tânărul concurent demonstra, că deține tehnică în mișcare, condusă până la acrobație, numai că îmbinarea cuvântului cu “metafora” mișcării nu funcționa. Situațiile invocate prin replici, nu dădeau coerență și emoție subiectului ales.

         IOANA COJOCĂRESCU (Universitatea “Babeș - Bolyai”, Cluj Napoca, clasa conf.univ.dr. Filip Odangiu, promoția 2019) – “C7I” după Psalmul 37, Catavasier, de Ioana Cojocărescu.

Palidă intenția de îmbinare între cuvânt și mișcarea care trebuiau susținute prin expresie gestuală și corporală.

         # RADU LĂZĂRESCU  (Universitatea de Vest din Timișoara, clasa prof.asoc. Mihaela Lichardopol, promoția 2014) – “E(U)Migrantul” după Matyas Varga.

Neinspirată combinație de cuvinte, mișcare și expresie gestuală, aparent atractivă. Concurentul cucerește însă, PREMIUL PUBLICULUI (al colegilor) drept CEL MAI BUN ACTOR.

                                

         # ALIN POTOP (UNATC, București, clasa prof.univ.dr. Florin Zamfirescu, promoția 2017) – “Propun să nu ajungem niște triști” după “Însemnările unui nebun” de Gogol.

Deținător al unei tehnici corporale inteligent folosite pentru a oferi “un dans al vorbei”; a transmis emoție prin îmbinarea metaforică a replicii, situațiilor, cu expresia corporală. PREMIUL”SICĂ ALEXANDRESCU” - SPECIAL AL JURIULUI a fost acordat lui ALIN POTOP. Este unul dintre puținii concurenți care au înțeles că tema “DansActor” presupune nu performanță în mișcare, ci ambalarea cuvântului în expresie sugstivă.

Alin Potop se afla și în echipa spectacolului realizat de Gigi Căciuleanu “ON THE ROOF” la Teatrul Național din Capitală.

         MARIA PANAINTE (UNATC, București, clasa conf.univ.dr. Doru Ana, promoția 2012) – “Ultimul tango” după “Omul cu o singură aripă” de Matei Vișniec.

“Citirea” scenică era de multe ori pleonastică, nu sugestivă prin “vorbirea corporală”. Tânăra concurentă a fost firește, derutată de propunerea acestei demers greu de asimilat expresiv.

Și Maria Panainte a lucrat cu meșterul Gigi Căciuleanu în echipa “ON THE ROOF”, dar nu a asimilat în profunzime tema “DansActor”.

La “Proba obligatorie” concurenții nu au reușit adaptarea la cele “12 porunci”, decât parțial la unele, în improvizații de “acțiune” încropite, neconvingătoare ca sens.

                     Secțiunea Grup și Proba IMPUSĂ

Intenția de a respecta tema Galei – “DansActorul” se complică la :Secțiunea Grup” pentru că în aceste “exerciții” ar fi fost strict necesară și funcționarea relațiilor între membrii echipei. 

# “ÎN-CERC-UIT”,după texte de Matei Vișniec, cu ALINA DUMITRACHE (UNATC, departamentul Teatrologie, promoția 2016), ANDREI IANUȘ, ALEXANDRA OIȘTE, IOANA BEATRICE TĂNASĂ (UNATC, clasa prof.univ.dr. Andreea Vulpe, promoția 2019), CRISTINA SIMION (UNATC, clasa lect.univ.dr. Florin Grigoraș, promoția 2019) și MIHAI VASILESCU (Universitatea “Hyperion”, clasa prof.asoc. Adriana Trandafir, promoția 2017). Alexandra Oiște, Ioana Beatrice Tănasă, Andrei Ianuș și Mihai Vasilescu au făcut parte și din echipa spectacolului “ON THE ROOF”.

“Filosofia” textului despre cercul individual al existenței era sugestiv marcată în prima parte a exercițiului, nu prin cercurile desenate cu cretă pe podea, ci prin expresiile gestuale, mișcarea și atitudinile concurenților; în cea de a doua parte, mișcarea “vorbea” stângaci despre starea interioară a fiecăruia. 

Spectacolul dobândește - PREMIUL PUBLICULUI PENTRU CEA MAI BUNĂ TRUPĂ DE ACTORI.

La “Proba impusă” se detașau din echipă – Alina Dumitrache, Andrei Ianuș și Mihai Vasilescu, ei reușeau sugestiv să servească o parte din cele “12 porunci” legată de intențiile unei acțiunii.

“PUȘCA LUI CEHOV” de Norbet Boda, participanți - NORBET BODA 

 (Universitatea “Babeș - Bolyai”, clasa prof.univ.dr. Miklos Bacs, promoția 2017), NADINA CÎMPIANU, ANDREI GÎJULETE, ANDREI HAN, ALEX MACOVEI și GEORGE OLAR (Universitatea “Babeș - Bolyai”, clasa prof.univ.dr. Miriam Cuibus, promoția 2018). Nadia Cîmpianu și George Olar au participat și în echipa celor din “ON THE ROOF”.

Din păcate, textul era stupid conceput ca intenție de comedie, chiar dacă stârnea râsul unei părții a publicului; rostirea replicii și atitudinile de relație între interpreți, erau de multe ori strident servite prin mișcare și gestică.

         

La “Proba impusă” se detașa din echipă, Nadia Cîmpianu care printr-o acțiune coerent gândită, ilustra prin mișcare și atitudini și cele “12 porunci”.  

Nocturnele HOP

“O ÎNTÂMPLARE … CU JAZZ”– un film de Mircea Albuțiu cu MIRIAM RĂDUCANU

PASĂREA MĂIASTRĂ A DANSULUI, la o vârstă onorabilă de peste 90 de ani, la dânsa acasă, într-un apartament modest, … DANSEAZĂ, “VORBEȘTE” GESTUAL, comunică sensurile majore ale unui motiv muzical de jazz de excepție. CREATOAREA UNICAT a artei mișcării poartă un “dialog” emoționant cu partenerul muzician filmat, răscolește sugestiv stările notelor muzicale. 

         Această întâlnire cu MIRIAM RĂDUCANU este un DOCUMENT cu adevărat impresionant despre … “DansActor”, poate și pentru că măiastra a făcut primii pași în artă ca … actriță. Concurenților le-a fost astfel oferită o “lecție” despre principiile de bază ce pot construi un artist complex, capabil de asimilarea la nuanță a unui rol, a unor stări interioare, a cuvântului și substratului său ajutat de "mișcare"; le-a fost arătat cum mișcarea pornită de la expresia mâinii până la flexibilitatea corporală, poate dubla comunicarea și tăia respirația celui căruia te adresezi.

Această “Nocturnă” a reamintit multora de minunatele “Nocturne” de la Teatrul Țăndărică, momente de mare emoție când Miriam Răducanu și Gigi Căciuleanu ne încântau sufletele, în epoca de tristă amintire a cenzurii comuniste; cele două spirite creatoare se uneau să ne dăruiască bucurie.

În urmă cu patru ani, Doamna Artelor, Miriam Răducanu realiza coregrafia spectacolului “Poezia visului” pe versurile lui Emil Botta , cu Lari Giorgescu, la UNTEATRU, un exemplu de “teatru coregrafic” la superlativ.

         Surpriza Galei a oferit-o, Dorina Lazăr, o mare actriță care de aproape un deceniu, la fiecare ediție, acordă Premiul pentru prestanță, rostire scenică și expresie corporală; de astă dată nu a acordat premiul unui tânăr concurent. În semn de prețuire, doamna Dorina Lazăr a dedicat acest premiu “marii artiste MIRIAM RĂDUCANU, fără de care profilul acestei Gale nu ar fi fost posibil”.

Marți, 3 septembrie

                                Secțiunea INDIVIDUAL

FLAVIA PERȘA (Universitatea “Babeș - Bolyai”, clasa conf.univ.dr.Filip Odangiu, promoția 2019) – “Pizma”. Inspirat a compus un scenariu pentru a ilustra prin expresie, mișcare și dans sensul cuvântului “pizmă” în mai multe stări; pe o acțiune alertă a aplicat cu tehnică “vorbirea” mișcării. Muzica populară ca ilustrație sonoră i-a fost sprijin.

         # NORBET BODA  (Universitatea “Babeș - Bolyai”, clasa prof.univ.dr. Miklos Bacs, promoția 2017) - “Caligula” de Norbet Boda.

Ambițios, tânărul actor concepe și pentru această probă un text prin care ar dori o caracterizare evocatoare a sinistrului personaj Caligula, dar replica nu are esențe semnificative. Folosind lavalieră, își recită textul și îl completează cu mișcare ritmată, apropiată de hip-hop; expunerea personajului Caligula e însă, superficială și prin desenul mișcării și gestică. Juriul îi acordă PREMIUL PENTRU CEL MAI BUN ACTOR. (Norbet Boda a participat și la ediția trecută a Galei, când nu a obținut nici un premiu.)

DIANA IOANA LICU (Universitatea “Babeș - Bolyai”, clasa conf.univ.dr.Filip Odangiu, promoția 2019) – “Oniric” după “Ateptându-l pe Godot” de Samuel Beckett.

Nu reușește o îmbinare coerentă a sensurilor mișcării cu subtilitatea cuvântului rostit. Zvârcolirile trupului sugerau mai mult o maimuțică și nu stările celui care caută fără răspuns o cale în viață. Concurenta, ca și alți mulți colegi, nu s-a putut acomoda, cerințelor mult prea dificile ale tematicii Galei.

ADRIAN LOGHIN (UNATC, clasa prof.univ.dr. Florin Zamfirescu, promiția 2014) – “Secludo”, după “Omul în cerc” de Matei Vișniec.

Cele zece minute acordate probei individuale, tânărul concurent, a încercat să le ambaleze spectaculos, cu proiecții, voci din off, firește cu sprijinul unui “ochi” din afara scenei. Din păcate, aceste efecte au dezavantajat actorul, implicat în mișcarea cu sens modest concepută pentru ilustrarea “filosofiei” textului.

         # ADELA MIHAI (UNATC, clasa conf.univ.dr. Ioan Brancu, promoția 2016) – “Zița” după “O noapte furtunoasă” de I.L.Caragiale.

Mișcarea “metaforă” aplicată la un monolog celebru, nu exista. Tânăra actriță cu flexibilitate corporală, executa doar clovnerii în mișcare, uneori vulgare, textul fiind recitat exterior, fără sens și substrat gestual. Caragiale era astfel, târât într-o ilustrare scenică care îi anihila intențiile satirice, comice; dramaturgul a fost “folosit” și de meșterul Gigi Căciuleanu într-un spectacol admirabil – “D’ale noastre” la Naționalul bucureștean, conceput inspirat în îmbinarea “mișcării” care înlocuia sau servea excelent replica savuroasă aleasă. Juriul a acordat totuși, concurentei – PREMIUL PENTRU CEA MAI BUNĂ ACTRIȚĂ.

Actrița a fost și în echipa “ON THE ROOF”, spectacol “animat” de Gigi Căciuleanu.

La “Proba impusă” se remarcă din nou, Flavia Perșa cu povestea unei balerine în “tutu”, dar cu “pantofi plaformă”, care respecta cele “12 porunci”, aplicate cu ironie acțiunii imaginate. Remarcabilă era și execuția Adelei Mihai care e posibil să fi determinat juriul în acordarea premiului pentru “Zița”. Ceilalți participanți, la “Proba obligatorie”, reușeau cu greu, să se adapteze cerințelor impuse.

                  

                           Secțiunea GRUP și Proba IMPUSĂ

“ SHAKESPEARE MECHANICS” după Shakespeare cu RADU ANASTAS (participant și la “Secțiunea individual” în prima zi de concurs), CARMEN PAȘCU, MARA POGÂNGEANU, THEODORA POPOVICI, PAUL PREDUȘEL, RADU TUDORAȘ și MARIAN VULTUR (Universitatea din Târgu – Mureș, clasa conf.univ.dr.Nicolae Cristache, promoția 2019). Mara Pogângeanu a exersat tema concursului și în "ON THE ROOF".

Improvizau rostind replici ale unor personaje cunoscute, precum Macbeth sau Othello, dar rostirea era falsă și însoțea o “mișcare” desprinsă din sport-dans, detașată de esența cuvântului. Tinerii, înzestrați majoritatea cu tehnică în expresie corporală, se … jucau  “de’a Shakespeare”. 

“Proba impusă” oferea și remarcarea unor concurenți. De pildă, Marian Vultur reușea să sugereze prin mișcare, gest … întâlnirea cu o muscă, Paul Predușel dovedea o mobilitate corporală deosebită, dar care nu servea mereu cursiv o acțiune, o poveste. Theodora Popovici încerca în absența ilustrației muzicale să încropească o acțiune, Carmen Pașcu, Mara Pogângeanu, Radu Anastas executau mișcarea impusă, detașat de improvizarea unei acțiuni cu stări personale, Radu Tudoraș mima cu umor uneori mobilitatea … unei pisici. Tema se dovedea din nou, la această probă mult prea dificilă pentru tinerii actori care dețineau unele capacități pentru teatru verbal sau sport-dans, mai puțin pentru “DansActor”.

“RICHARD SUNT EU!” după Shakespeare cu YANNICK BECKER, ȘTEFAN DOGARU, FRANCESCA FULOP, ROBERT IOSIF, ȘTEFAN BOGDAN LIȚĂ (Universitatea “Babeș - Bolyai”, Cluj – Napoca, clasa lect. univ. Ionuț Caras, promoția 2019).

Tinerii au conceput un exercițiu de mișcare care debuta cu intenții ironice și încerca o dezvoltare dramatică prin sugerarea ...  handicapului fizic deținut de Richard al III-lea. Replici din piesă erau stângaci rostite, în grup mișcarea se executa sportiv la unison, interveneau diverse pantomime individuale, dar în ansamblu exercițiul ignora transmiterea esenței personajului gândit magistral de Shakespeare; teatrul … absenta din această improvizație de mișcare și dans sportiv.

“Proba impusă” a dat din nou de furcă tinerilor concurenți actori. Yannick Becker își dorea o demonstrație de “teatru coregrafic” comică, dar nu îi reușea manipularea mișcării întodeauna. Ștefan Dogaru încerca cu bune intenții ilustrarea povestei unui înnotător, cu unele momente reușit adaptate celor “12 porunci”. O poveste greu de înțeles a încercat Francesca Fulop pe ritmul unui cronometru. Într-un minut și 30 de secunde, Robert Iosif se căznea să sugereze se pare un bețiv, iar Ștefan Bogdan Liță un personaj care … vomita se pare, dar “vorbirea” mișcării nu era coerent sugestivă.

Nocturnele “HOP”

“PE 3 ÎN DOI” sau “ROSTIREA MIȘCĂRII ȘI DANSULUI, performance cu Ion Caramitru și Gigi Căciuleanu”

                                  REGAL ARTISTIC

ION CARAMITRU de ani de zile a demonstrat că deține harul rar de a “recita”, de a descoperi și trăi intens sensul fiecărui cuvânt dintr-o poezie consacrată, în “dialogul muzical" început alături de maestrul pianului Dan Grigore și apoi cu alți maeștrii muzicieni; a făcut-o și de astă dată, alături însă, de GIGI CĂCIULEANU care a surprins prin tehnica “mișcării vorbite” conținutul unor “fabule” moderne, scrise de dânsul și ilustrate admirabil gestual, expresiv sensibil. Cei doi CREATORI DE ARTĂ s-au întrecut într-un “duel”, un “meci” al valorii fiecărui cuvânt rostit. O nouă nuanțare a versului lui Eminescu din “Glossă” a transmis Ion Caramitru, de parcă acum, ar fi scris poezia cu sensuri dramatice despre lumea în care trăim, geniul poeziei din secolul al XIX-lea.

În “dialogul” de prezentare a poeziei, cei doi nu uitau să amintească de cenzura artistică a timpului trecut de tristă amintire, ce a afectat grav totuși, și mentalitatea unora astăzi.

Gigi Căciuleanu cu subtilitate trăia prin “mișcare” și gestică fiecare “vorbă”.

Cei doi magicieni au uimit fiecare, prin interpretarea monologului de referință din “Hamlet” – “A fi sau a nu fi”, care a finalizat acest regal artistic și a arătat publicului cum cuvântul lui Shakespeare e mereu actual.

Când vraja celor doi s-a încheiat, publicul a aplaudat în picioare, îndelung și spectatorii au părăsit sala îngândurați, emoționați de ce înseamnă ARTĂ prin rostirea cuvântului completată de gestică. 

Miercuri, 4 septembrie

                                    Secțiunea INDIVIDUAL și Proba IMPUSĂ

IOANA MOLDOVAN (Universitatea “Babeș - Bolyai”, Cluj – Napoca, clasa lect. univ. Ionuț Caras, promoția 2019) – “TOXIC” după “Jurnalul secret al Laurei Palmer” de Jennifer Lynch; a participat și la “Secțiunea Grup” – “Unde/ Cum? Cine?”

Și-a început momentul cu un monolog explicativ rostit la față de scenă, plat, fără nuanțe și în semiîntuneric a început agitația mișcării cu slabe intenții de “teatru coregrafic”.

NICOLAE DUMITRU (UNATC, clasa prof.univ.dr. Florin Zamfirescu, promoția 2017) – “Ariban” după “Furtuna” de Shakespeare. A fost și în grupul care a realizat “ON THE ROOF”.

Încearcă un moment de combinare a prezentării lui Ariel și Caliban, prin costum, schimbări de ținută. Debutează în semiîntuneric și dezvoltă intenții de trimitere spre cele două personaje prin “vorba care dansează”, dar “vorba” e rostită mecanic, exterior. Reușește să îmbine rar, sensul profund al cuvintelor, cu “mișcarea – metaforă”.

         # ROXANA - FLORENTINA FÂNAȚĂ (Universitatea “Babeș - Bolyai”, Cluj – Napoca, clasa prof.univ.dr. Miriam Cuibus, promoția 2015) – “În Between” de Roxana – Florentina Fânață.

Momentul era conceput pe un scenariu axat, în principal pe mișcare/dans, ca abia în final, să rostească tânăra actriță, câteva cuvinte, lămuritoare. Personajul întrupat ar fi fost o femeie gravidă, revoltată pe sarcină. Prin costum și o expresivă “mișcare” în special a brațelor, transmitea ilustrarea gândului interior în absența însă, a cuvântului strict necesar unui actor în teatru pe scenă și nu în balet. “Recitalul” său, ca și al colegului de concurs, Nicolae Dumitru, demonstra un “exercițiu” de îndrumare cu un “ochi” din afară, spre o înțelegere a temei “DansActor”. Concurenta dovedea calități de dansator, dar fără un sprijin substanțial al “cuvântului” rostit de un actor.

ROXANA – FLORENTINA FÂNAȚĂ obține, din partea juraților MARELE PREMIU “ȘTEFAN IORDACHE” al Galei, finanțat de sora prețuitului actor, timpuriu dispărut. 

( Acordarea de către jurați a Marelui Premiu tinerei concurente care a dovedit calități deosebite de dansatoare, dar fără “croșetarea” cu “mișcare” a cuvântului în interpretare, ridică firesc, întrebarea – tema “DansActorul”, cât servește teatrului verbal pentru spectacole cu piese solid consolidate prin cuvânt?)

PAUL- CRISTIAN PREDUȘEL (Universitatea din Târgu – Mureș, clasa conf. univ. dr. Nicolae Cristache, promoția 2019) – “Ecouri”, după Ana Blandiana, George Bacovia, Lucian Blaga, Geo Bogza, Maria Banuș. Concurentul a participat și la “Secțiune Grup”, la “exercițiul” – “Shakespeare mechanics”.

A recitat exterior un montaj neinspirat din versuri aparținând unor mari poeți,  fără o legătură cu “mișcarea”. Una spunea prin cuvântul rostit și lipsit de subtext și altceva sugera prin executare tehnică apreciabilă, “mișcarea” nu era însă, raportată la “vorba”.

         # THEODORA SANDU (UNATC, clasa prof.univ.dr. Mircea Rusu, promoția 2015) – “Ophelia” după “Hamlet” de Shakespeare.

 A beneficiat ca și alți colegi, de îndrumarea meșterului Gigi Căciuleanu pentru spectacolul prezentat mai întâi la Naționalul bucureștean, “ON THE ROOF”.

Monologul nebuniei Ofeliei după moartea tatălui, debuta cu arătarea …  vestimentaței intime, chiloții, purtând concurenta o rochie roșie. A recitat exterior, fals, replici din celebrul monolog, fără trăire interioară, într-o mișcare adeseori haotic dirijată, lipsită de sugestia stării personajului. În scurte momente din “recitalul” său, tânăra actriță dovedea că deține capacități pentru profesie, dar nu s-a adaptat la tema complicată a Galei.

THEODORA SANDU obține totuși, PREMIUL PUBLICULUI și PREMIUL “1 / 10 pentru FILM LA TIFF”.

La “Proba impusă” cei citați mai sus, cu efort și … “ghenunchere” de protecție, demonstrau calități tehnice de “dans sportiv” sau “teatru coregrafic”, dar mai puțin pentru “DansActor”. Premianta Roxana – Florentina Fânață a fost singura care îmbina coerent starea personajului dintr-o improvizație de acțiune, cu mișcarea, folosind și un costum inspirat ales. 

                  Secțiunea GRUP și Proba IMPUSĂ

         # WOR(I)DS IN PROGRESS”, după texte de Matei Vișniec cu ANDREI ATABAY ( UNATC, clasa prof.univ.dr.Florin Zamfirescu, promoția 2017) – prezent și în “ON THE ROOF”, IULIANA DANCIU, ANDREEA JURJ și SÎNZIANA PINTEAN (Universitatea “”Babeș - Bolyai, Cluj – Napoca, clasa prof.univ.dr. Miriam Cuibus, promoția 2018) , LIA MARIN și OCTAVIAN VOINEA (UNATC, clasa conf.univ.dr.Paul Chiribuță, promoția 2018).

Versiuni ale textului au fost prezentate în Gală și de concurenții unor ediții anterioare. Patru fete și doi băieți în costume alese bine pentru a fi folosite în mișcare, au construit evoluția căutării sensului cuvântului în comunicare, alunecând însă, cuvântul “mamă” în trivial, în înjurături. Expresia mișcării în relația între parteneri era bine strunită de așa zisa “regie colectivă”, declarată de un concurent, se simțea însă, și colaborarea cu un “ochi” din afară pentru ansamblarea ilustrației teatrale. Concurenții dovedeau dorința de a fi “DansActori” și au fost răsplătiți cu PREMIUL “CORNEL TODEA” pentru cea mai bună trupă de actori.

La “Proba individuală” a celor “12 porunci”, concurenții demonstrau o înțelegere mai activă scenic a temei “DansActor”, chiar dacă improvizația unei acțiuni nu era credibilă la unii dintre ei, dar cerințele dictate le împlineau tehnic toți. Andrei Atabay reușea ansamblarea sugestivă a rolului uni personaj călător în viață, cu mișcarea și sensul cuvântului rostit.

“UNDE? CUM? CINE?” după “Ce zile frumoase” de Samuel Beckett cu GIORGIAN COMAN, IOANA MOLDOVAN, CALIȚA NANTU, DANIELA PURCĂREA ((Universitatea “Babeș - Bolyai”, Cluj – Napoca, clasa lect. univ. Ionuț Caras, promoția 2019) ȘI DAVID CONSTANTINESCU ((Universitatea “Babeș - Bolyai”, Cluj – Napoca, clasa conf. univ. dr. Filip Odangiu, promoția 2019).

Un alt “exercițiu de grup” lucrat minuțios, posibil de un regizor / coregraf. În costume uniforme și un machiaj cu fețe albe și contur negru al ochilor, buzelor, concurenții dovedeau reale calități tehnice de dansatori, mai puțin însă, de actori ai cuvântului. Tratată pleonastic în stil teatral absurd, “adaptarea” piesei lui Beckett, dramaturg al teatrului absurd, nu mai evidenția substratul tematic al scrierii. “Verbul Acțiune” solicitat de tema “DansActor” era bine servit de tinerii actori, dar nu se mai maria cu “Verbul – Vorbă”, cum își dorea meșterul Gigi Căciuleanu în conceptul său de “Teatrul coregrafic”. 

La “Proba individuală” fiecare din cei cinci concurenți, ilustra tehnic apreciabil, prin mișcare cele “12 porunci”, ajutat de costum sau muzică, dar … “povestea” improvizată era de multe ori, aproape inexistentă.

“VERTICAL ROAD” după “Kamikaze” de Alina Nelega, cu CARMEN ADRIANA GHIURCO și DRAGOȘ GEORGIAN FLOREA (Universitatea Târgu – Mureș, clasa lect.univ.drd. Monica Horga Ristea, promoția 2017).

Relația unui cuplu, pornită de la rochia de mireasă aflată între cei doi, era sugestiv tratată prin atitudini, mișcare și gestică. Rostirea fără nuanțe a cuvântului, replicii cu sensuri multiple, pentru interpretarea personajelor, era exterioară în raport cu stările prin care trecea cuplul, conform cerințelor textului. 

La “Proba individuală”, concurenții demonstrau pricepere tehnică în exercițiile obligatorii, dar “acțiunea” era încropită.

Nocturnele HOP

                         TEATRU COREGRAFIC și DansActorul

S-a propus o discuție moderată de Oana Cristea – Grigorescu, membru al juriului de selecție, jurnalist cultural, cu … tinerii concurenți, dar baza discuției a fost un dialog cu meșterul Gigi Căciuleanu despre “transformarea actorului în dansator și a dansatorului în actor”. Prezența tinerilor pentru a le afla opiniile despre tematica discutabilă a Galei, nu a fost speculată de moderatorul jurat, cu toate că era strict necesară pentru subiectul tematic al viitoarei ediții. 

Joi, 5 septembrie

                            ON THE ROOF și FESTIVITATEA DE PREMIERE

“ON THE ROOF”, “spectacol invitat în afara concursului”,a fost comentat cu entuziasm, pe acest blog, la data premierei petrecute la Teatrul Național “I.L.Caragiale” în sala Amfiteatru de pe acoperișul acestui edificiu cultural. Cei 14 “tinerii senzaționali” din echipa spectacolului de “teatru coregrafic” realizat de Gigi Căciuleanu, prezentat în august la Naționalul bucureștean, au concurat însă, la Gala găzduită generos de Teatrul de Stat din Constanța, la “Secțiunea GRUP” sau “Secțiunea INDIVIDUAL”, alături de alți 34 (!!!) de colegi concurenți. Este incorectă alăturarea în competiție, a paisprezece concurenți care au lucrat, au repetat cu directorul Galei, meșterul Gigi Căciuleanu pentru “ON THE ROOF” pe tema concursului - “Teatru coregrafic și DansActorul” -, celor treizeci și patru de tineri actori concurenți lipsiți de un contact prealabil explicativ în amănunt al tematicii. 

“Spectacolul invitat în afara concursului” prezentat la Teatrul de Stat din Constanța a suferit inexplicabil modificări substanțiale în raport cu reprezentația “ON THE ROOF” în premieră la Teatrul Național “I.L.Caragiale”; a durat mai mult cu aproximativ o jumătate de oră prin secvențe noi, cu replică, în ideea poate de a susține tematica propusă de directorul artistic al Galei, Gigi Căciuleanu. Rezultatul acestui demars a fost … degradarea spectacolului și atenționarea că tema are multe hibe în concept, în special privind importanța CUVÂNTULUI pentru “mișcarea metaforă”. La premieră, domina apelarea la “cuvinte” abstracte cărora actorii prin expresia corporală și dans-mișcare, le sugerau conținuturi divese, iar în reprezentația de la Gală, scenele respective erau completate prin secvențe cu replici și situații, dialoguri false.

PREMIILE GALEI “HOP”,ediția a XXII-a, sunt marcate în jurnalul de mai sus, dar trebuie subliniat că treisprezece tineri actori premiați fie la “Secțiunea GRUP” sau “Secțiunea Individual” aparțineau …  echipei celor paisprezece de la spectacolul “ON THE ROOF” realizat la Teatrul Național din Capitală de directorul Galei, Gigi Căciuleanu. 

Doar ROXANA – FLORENTINA FÂNAȚĂ, câștigătoarea Marelui Premiu “Ștefan Iordache” și NORBET BODA – Premiul pentru cel mai bun actor nu au făcut parte din echipa “ON THE ROOF” și au fost remarcați de juriu la “Secțiunea Individual”. 

ALTE SCURTE OBSERVAȚII

# TEMA Galei – “TEATRUL COREGRAFIC. DANSACTORUL CA FENOMEN AL TEATRULUI ACTUAL” inițiată de “directorul artistic”, meșterul Gigi Căciuleanu avea o intenție remarcabilă pentru cizelarea expresiei corporale a tinerilor actori, absolvenți ai sistemului de învățământ artistic, unde nu au prilejul unui studiu complex pentru “mișcare scenică”.

# GALA rămâne un proiect excelent pentru afirmarea tinerilor ACTORI, participanți la competiție, dar tema propune greșit “transformarea actorului în dansator și a dansatorului în actor”; concurenții erau ACTORI și nu DANSATORI, iar teatrul are mare nevoie de actori stăpâni în principal pe arta cuvântului. Spectacolele de “teatru dans”, de “teatru coregrafic”, sunt puține și nu toate atrag Marele Public, ele nu înseamnă “teatrul actual” și nu pot constitui construcția unei cariere actoricești.

# Marele Public solicită ... “MUSICALUL” - spectacole cu dans, muzică și cuvânt. Tema poate fi transformată pentru a susține pregătirea de a participa la astfel de proiecte; mulți tineri actori absolvenți au demonstrat cu diferite alte prilejuri, că știu să cânte și să danseze, dar în universitățile de artă, nu funcționează o secție specială pentru “musical” precum în alte țări.

# TEMA ediției actuale era mult mai potrivită pentru DANSATORI, balerini, care în spectacolele de operă sunt doar executanți dotați cu tehnică și mai puțin actori în interpretarea personajelor atribuite de libretul compoziției muzicale.

# SCENARIILE, pretext de prezentare a concurenților pentru ambele secțiuni ale competiției, în majoritatea cazurilor, porneau de la texte studiate în universități, cu penibila precizare DUPĂ … Shakespeare sau alți dramaturgi consacrați; acest “după” anihila conținutul major existent în scrieriile alese. Scenariile erau toate, chiar și cele concepute de concurenți, o superficială încercare culturală de a “înfrății cuvântul” cu “mișcarea”. “CUVÂNTUL”, la toți tinerii actori concurenți, indiferent de secțiunea la care participau, era trecut în planul secund al interpretării cu sens în rostire.

# Sunt indicate în acest “jurnal” al Galei, universitatea și “doctorii profesori” de la care provin concurenții, special pentru a sublinia și “valoarea” lor pedagogică în cizelarea tinerilor actori. 

# TOȚI TINERII ACTORI CONCURENȚI MERITĂ FELICITĂRI PENTRU EFORTUL DEPUS de a se adapta la această temă foarte dificilă și la cele “12 porunci tehnice” specificate la “Proba impusă”; au folosit ghenunchere pentru protecție, dar … vânătăile se puteau observa. TOȚI demonstrau că nativ dețin talent, calități speciale pentru arta spectacolului, dar … viitorul lor e dependent de regizorii care îi vor integra proiectelor, unde trebuie să fie ACTORI în principal ai CUVÂNTULUI, nu marionete sau … “mopuri” manevrate pe scenă.

P.S. ERWIN ȘIMȘENSOHN, regizor apreciat, devenit directorul Teatrului de Stat Constanța, a primit cu dăruire “recitalurile” tinerilor săi colegi de generație, concurenți, aflați în sfârșit, pe o scenă de teatru. Autoritățile prezente “fizic” la festivitatea de premiere, credem că vor acorda atenția cuvenită și renovării teatrului, dar și tinerilor concurenți actori aflați în căutarea unui … loc de muncă.

În prezent, CULTURA, TEATRUL sunt o Cenușăresă pentru … puterea guvernanților; UNITER-ul, organizatorul acestui proiect deticat tinerilor timp de douăzeci și doi de ani, majoritatea premianților fiind acum, actori consacrați, e singurul activ astăzi în sprijinirea popularizării talentelor din generațiile cărora le aparține viitorul teatrului nostru; sperăm că va reuși finanțare și pentru viitoarele ediții.