duminică, 20 septembrie 2020

 ”M de la Murphy” - ”9G” TEATRUL NAȚIONAL ”I.L.CARAGIALE” / Sala Atelier


DACĂ NU FUNCȚIONEAZĂ, E ÎN FIZICĂ”


Edward Murphy, inginer american de la sfârșitul secolului trecut, a făcut prima afirmație că ”Dacă ceva poate să meargă prost, atunci va merge prost”. Așa au apărut ”Legile lui Murphy”, cu maxime valabile perfect și în prezent. Altă maximă a fost, ”Dacă ceva nu funcționează, e în fizică”, iar în cazul acestui spectacol - ”concept, coregrafie și ilustrație muzicală Andrea Gavriliu” sunt valabile pe deplin, numai că ”fizică” trebuie înlocuit cu inspirație creatoare. 

Spectacolul este rezultatul proiectului ”9G” - ”Noua Generație” inițiat de Centrul de Cercetare și Creație Teatrală ”Ion Sava” din cadrul Naționalului bucureștean, cu un scop demn de toată lauda pentru sprijinirea și lansarea tinerilor creatori. Andrea Gavriliu este distinsă în 2014, la ediția Galei ”Hop” pentru spectacolul de la Secțiunea grup, ”Zic – Zac”, comentat și pe acest blog, iar în 2019 obține premiul special la Gala UNITER pentru coregrafia unor spectacole cu regizori dornici de noutate teatrală. Cei opt tineri interpreți din distribuție sunt activi și cunoscuți în domeniul dansului și coregrafiei. Proiectul ”9G” dovedește acum, că și-a schimbat demersul.


Dacă am posibilitatea de a greși, o voi face”, zicea Murphy și se pare că are dreptate și în cazul acestui spectacol. Andrea Gavriliu îl ia drept pretext pentru spectacol, iar ”conceptul” nu e un scenariu inspirat din ”Legile” lui Murphy, ci o intenție de inovație coregrafică în care cuvântul e trecut în plan secund, rostit uneori la microfon sau din off, exterior mișcării expresive scenic. Coregrafia încearcă sprijin în diverse obiecte de recuzită, de la un vas pe un piedestal, la o chiuvetă, de la cuțite, la pungi de plastic, până la un covoraș manipulat prin scenă, totul cu o legătură falsă în a comunica o idee inspirată să spunem de Murphy. Dansurile în grup ale echipei, excelent executate de interpreți, par desprinse dintr-un spectacol de ... estradă. Ilustrația muzicală cu multe motive orientale, din care mai lipsesc și manelele printre ele, alăturate unei trimiteri la Mozart, nu reușește să sugereze ”ironic” ca Murphy, ceva despre existența umană curentă. Cuvântul e anihilat de ”concept”, nu are nici un sprijin prin coregrafie. ”Este o juxtapunere de culturi” afirmă în foița program Andrea Gavriliu și își dorește prin coregrafie să îndrume opt corpuri ”care provin din limbaje de mișcare diferite, modele de stiluri variate de dans (și nu numai)”, dar cu ce intenție de transmitere a uni mesaj către public? Că am trăi într-un haos, la propriu și la figurat?! Haosul e însă, doar pe scenă și nu transmite alarmant esența gravității sale în existența curentă. Coregrafic se vrea un experiment, în care cuvântul e ignorat în susținere prin expresia corporală, gestică și mișcare ritmică dansată. Intenția de efecte coregrafice novatoare cuprinde jocul cu cuțite, cu pungi de plastic albe, cu o secvență de dans clasic ca punct de trecere la cel contemporan sau ”expresia” fundurilor goale ale băieților așezați cu spatele în fundal, cu pantalonii în vine, etc. ”Când oamenii sunt liberi să facă ce vor, de regulă se imită unul pe altul”, e o altă ”lege” cu rezultat în cazul de față. Coregrafia spectacolului nu e originală, intervin și multe ”inspirații” de stiluri desprinse din cele din lumea largă.

Se mai precizează în foița program că ”instrumentele esențiale de comunicare sunt corpurile și vocile performerilor – actori și dansatori. Corpul devine limbaj comic și exprimă cu dinamism și autoironie semnificații noi, pe care cuvintele nu le pot exprima”. Comunicarea nu se realizează însă, în ciuda faptului că sunt performeri cei opt interpreți. ”Cel care râde la urmă, probabil nu a înțeles gluma”, zice Murphy, iar la premieră doar câțiva spectatori mai încercau să râdă în unele puține secvențe, că ... nu înțelegeau absolut nimic! Nici nu aveau ce să înțeleagă pentru că spectacolul nu transmite ... nimic.                 



Cei opt performeri merită felicitați pentru efortul depus de a servi acest ”concept” și această ”coregrafie”. Cităm în ordine alfabetică numele lor Alexandru Chindriș – actor absolvent la Cluj, dansator în rândul soldaților din ”Pădurea spânzuraților”, spectacolul Naționalului bucureștean, regizat de Radu Afrin, coregrafia Andrea Gavriliu, Eva Danciu – actriță cu studii la Timișoara, interpretă de dans clasic și contemporan, activă la Centrul Național al Dansului din Capitală ( a susținut apreciabil singura secvență dedicată dansului clasic, într-un minirecital și prin expresie apreciabilă a chipului), Roxana Fânață - absolventă la Cluj, actriță la Satu Mare, obține Marele Premiu la ediția din 2019 a Galei ”Hop” ce avea drept temă ”DansActorul”, Mariana Gavriciuc – absolventă la UNATC, câștigătoare a premiului cel mare de coregrafie la Centru Național al Dansului, Pedro Aurelian Gâfei – absolvent UNATC, instructor de coregrafie, Flavia Giurgiu – absolventă la Cluj, preocupată activ de coregrafie, Ciprian Valea – absolvent la Cluj, remarcat la Gala ”Hop” din 2016, preocupat de dans, Tavi Voina – absolvent la Cluj, activ la Naționalul bucureștean, preocupat de dans. Toți sunt personalități cu o bogată activitate în domeniul dansului, nu sunt debutanți la început de drum în carieră.

Ori cine poate fi încadrat în diverse” mai zice Murphy, ca și acest spectacol venit pe scena Atelier a Teatrului Național, imedit după finalizare Galei ”Hop” în direcția artistică a maestrului Gigi Căciuleanu care de două ediții dezvoltă tema ”DansActorul”. Propunerea acestei teme actorilor urmărea cum cuvântul poate fi susținut metaforic prin expresie corporală – gestică, atitudine, mișcare și chiar dans. ”DansActorul” se poate aplica și dansatorilor de profesie, nu numai actorilor. De pildă, este lipsit de emoție un spectacol de balet cu ”Romeo și Julieta”, în care Julieta se remarcă prin performanțe tehnice în dans, dar nu ”trăiește” situațiile, expresia chipului, a mișcării este exterioară profilului personajului, din lipsa îndrumării coregrafului – regizor. Penntru ”M de la Murphy”, scopul realizatoarei acestui spectacol a fost numai ”inovația” coregrafică, mult discutabilă, nu cuvântul lui Murphy, luat drept un pretext derizoriu. ”M de la Murphy” se poate numi și ”M de la ... un minor” experiment.

Actul teatral trăiește de trei milenii prin emoția transmisă publicului – dramatică sau comică - și provocarea judecății de către fiecare spectator a substanței tematice a reprezentației. Inovațiile au apărut mereu, în curente diverse, multe au murit, au rămas dor cele apropiate de evoluția receptorului în civilizația culturală. ”M de la ...” Andrea Gavriliu e o joacă ambițioasă de-a dansul, dar supeficial concepută care nu transmite numic, decât că avem tineri ”performeri” tehnic. 

De ce un astfel de experiment cu nume consacrate, în programul ”9G” dedicat afirmării tinerelor talente? Rămâne o întrebare fără răspuns. 

miercuri, 16 septembrie 2020

 ”IONA” - spectacol invitat la Gala ”Hop” / Teatrul Dramaturgilor Români


VIRTUOZITATE!


Sub direcția artistică a maestrului Gigi Căciuleanu a avut loc Gala Tânărului Actor – ediția a XXIII-a, cu tema ”DansActorul” și participarea a 24 de concurenți. La finalul Galei în conformitate cu tema aleasă de directorul artistic, a fost invitat spectacolul „Iona” de la Teatrul Dramaturgilor Români, drept exemplu de cum poate servi teatral ”DansActorul” substanța piesei lui Marin Sorescu, o adevărată metaforă poetică. Cu o virtuozitate desăvârșită, actorul Teatrului Național ”I.L.Caragiale”, Lari Giorgescu a demonstrat cum mișcarea, expresia corporală pot ”vorbi” și acompania cuvântul – metaforă din monologul dramatic al marelui poet Marin Sorescu.

Iona” s-a lansat public în 1968, poetul s-a inspirat dintr-un mit biblic referitor la Om și credința în Dumnezeu, rezultatul fiind o parabolă alegorică cu povestea pescarului Iona înghițit de un monstru marin. Personajul trăiește zbaterile existențiale ale Omului cu Lumea măcinată de valurile unei mări cu ape furibunde. Fiecare situație și fiecare cuvânt poartă credibil ”veșmântul” metaforei și pe cel poetic.

Punerea în scenă a acestei scrieri ieșită din nota comună a dramaturgiei, este o piatră de încercare pentru regizor și actor. În cazul de față, Victor Ioan Frunză nu a apelat excesiv în coordonarea scenică la efecte teatrale de imagine, s-a axat cu atenție ca interpretul lui Iona să creeaze ilustrarea teatrală a cuvântului. A coordonat cu inteligență ansamblarea mișcării scenice în scopul evidențierii ritmate a situațiilor prin care trece personajul. Pentru acest spectacol regizorul Victor Ioan Frunză nu a mai colaborat ca deobicei cu scenografa Adriana Grand, având în vedere conceptul său ca monologul să se bazeze strict pe actor, iar decorul propus cu pricepere de Vladimir Turturică, se rezumă doar la un podium în fundal, din scânduri de lemn natur și un mare năvod „covor” care acoperă spațiul de joc. Frumusețea și bogăția textului primesc sprijin în efecte sonore și muzicale original compuse de Lucian Maxim care alături de Adrian Nour, sunt interpretate live. În unele momente tensionate, cei doi intervin ca personaje, ”pescari” din preajma lui Iona și completează remarcabil atmosfera reprezentației.


Punctul forte al spectacolului este însă, LARI GIORGESCU, realizează o adevărată creație prin transpunerea în fiecare situație prin care trece Iona. Actorul trăiește intens, cuvântul rostit cu mult sens, subliniind substratul metaforic prin expresia corporală, prin fiecare fibră a corpului aflat în continuuă mișcare. Corpul său ”vorbește” prin gestică și ținută, transmite emoție publicului. Iona, personajul în costumul de culoarea albă a inocenței (costume Corina Boboc) este un om simplu care se luptă disperat și ”filosofează”, sincer și deschis despre captivitatea surprinzătoare mereu într-o lume agitată. Limbajul verbal și limbajul corporal sunt armonios împletite de Lari Giorgescu și pun publicului în față ”oglinda” realității când Omul e mereu obligat să lupte pentru a ieși din capcanele lumii din preajmă. 

Iona” este un spectacol de excepție, creator de teatralitate novatoare printr-un actor special, deținător al artei ”traducerii” substratului cuvântului prin expresie corporală – gestică, mișcare, dans. Trebuie să vedeți acest spectacol cuceritor în care poezia nemuritorului Marin Sorescu ”vorbește” sufletului fiecărui spectator. 


P.S. Tema Galei - ”DansActorul”, propusă de maestrul Gigi Căciuleanu, primește o argumentare perfectă prin acest spectacol.

joi, 10 septembrie 2020

 GALA TÂNĂRULUI ACTOR - ”HOP” / Ediția a XXIII-a

PROBĂ DE FOC – CUVÂNTUL și EXPRESIA CORPORALĂ

Alături de Adrian Batista – regizor și producător tv, Ioana Bogățan – actriță, Silvia Ghiață – producător tv, Andrei și Andreea Grosu – regizori, am făcut parte din juriul final al celei de a XXIII-a ediție a Galei ”Hop”. Fiind membru al juriului, trebuie să renunț la comentarea personală pozitivă și uneori negativă a fiecărui tânăr actor concurent, așa cum am aplicat la toate edițiile precedente pentru că nu ar fi corect în această postură de jurat. 

CONCLUZII și OBSERVAȚII

Proiectul Galei a fost inițiat de UNITER în urmă cu 23 de ani pentru a sprijini tinerii absolvenți ai universităților de artă. (Uniunea Teatrală din România împlinește în acest an 30 de ani de activitate și îi dorim forță și succes în derularea proiectelor sale!) Gala a devenit o tradiție cu rezultate remarcabile. Aproximativ 50% din premianții edițiilor trecute sunt în prezent personalități de marcă în teatru, film sau producții tv. Regretatul regizor Cornel Todea a lansat proiectul și l-a denumit Gala ”HOP”, considerând că acest concurs este o treaptă, un ”hop” pe drumul afirmării tinerilor actori. Gala a rămas și singurul demers în oropsita noastră viață culturală care acordă atenția cuvenită tinerilor. Sub direcția sa, urmată de alte nume marcante – Micklos Bacs, Radu Afrim și în prezent, Gigi Căciuleanu, scopul Galei și acțiunile adiacente s-au amplificat. Prin tematica fiecărei ediții și workshop-uri, s-a urmărit și un sprijin acordat cizelării talentului concurențiilor, absolvenți ai mult prea numeroaselor universități de artă pe care le avem. 

Maestrul dansului, Gigi Căciuleanu, urmaș de vază al Marii Artiste Miriam Răducanu, a propus tema originală ”DansActorul”, dedicată expresiei corporale atât de necesare oricărui interpret din teatru, nu numai dansatorilor. În ediția anderioară, această temă a importanței expresiei corporale prin gestică, mișcare și ritm de dans, nu acorda însă, atenție sporită, rostului major al cuvântului în teatru. La actuala ediție, directorul artistic Gigi Căciuleanu a completat tema aleasă, oferind concurenților și 32 de texte, nu monologuri din piesele genialului Shakespeare pentru ”a rosti mișcarea și a dansa vorba”. Astfel, cuvântul a primit importanța cuvenită și fiecare recital de zece minute prezentat de concurent, obligatoriu trebuia să țină cont, 50% de cuvântul din textul ales și 50% de mișcare, expresie corporală sau chiar dans. Maestrul precizează ”cuvântul are tâlc, mișcarea are tâlc” și ar numi acest concurs – Gala ”Tâlc”. Cei 24 de concurenți, la Secțiunea Individuală și Secțiunea de grup au recepționat ”tâlcul” maestrului și rezultatele au fost foarte bune, bune, dar și uneori confuze.

În această blestemată pandemie, organizarea tradiționalei Gale părea imposibilă. Iată totuși, că UNITER, cu eforturi considerabile, a reușit să înfăptuiască și cea de a XXIII-a ediție, nu într-o locație la mare, ca deobicei, ci ... pe acoperișul Teatrului Național ”I.L.Caragiale” în sala în aer liber Amfiteatru, aplicând toate regulile impuse de pandemie. Cele 300 de locuri ale sălii, s-au restrâns la 60 pentru spectatori, concurenții au fost testați să nu poarte virusul, publicul a purtat mască și temperatura luată la intrarea în teatru, dezinfectantul fiind la dispoziția sa. Pandemia a restrâns și numărul de concurenți la acest eveniment de excepție. Anul trecut au fost 48 de tiner actori, acum numai 24, dintre care 16, la Secțiunea individual. Selecția a fost efectuată online din cei 75 de doritori să participe la concurs, de către un juriu compus din Ion Ardelean – actor și regizor, Maia Morgenstern – actriță, Alina Nelega – regizor și dramaturg, Leta Popescu – regizor, Marius Turdeanu – actor. Celor 60 de spectatori din sala Amfiteatru s-au alăturat și cei care au urmărit transmisia online, efectuată în fiecare zi a concursului și au acordat Premiul Publicului.

    * Concurenții au preferat din oferta celor 32 de texte din piesele lui Shakespeare doar patru, cinci, foarte puține, considerând a fi cele mai avantajoase personalității lor creatoare. Precizăm că interpretarea textului ales nu a presupus sugerarea unui personaj, ci ilustrarea cuvintelor bogate în sensuri prin „metafora” sugestivă a mișcării scenice. Au trebuit să ”trăiască” situații dictate de cuvânt, să le sporească ”tâlcul” prin expresie corporală, gest, mimică, mișcare, posibil dans și evident, comunicare emoțională către public.

* Lipsa pregătirii de către universitățiile de artă a dicției, frazării, impostației vocale, strict necesare actorului, s-a făcut simțită și acum, ca la toate edițiile Galei. Concurenții erau pe o scenă în aer liber și a determinat pe mulți să apeleze la lavaliere pentru rostirea cuvântului, dar în unele cazuri rostirea era defectuoasă sau lipsită de o gândire profundă pentru a scoate la iveală substratul frazei. Cum oferta textului nu preciza din ce piesă provine, interpretul trebuia să o descopere și să citească atent întreaga piesă pentru a ilustra inventiv substratul cuvintele rostite.

    * Rămâne însă, apreciabilă exploatarea textului de către concurenți prin mișcare – dans. Fiecare a căutat și a găsit numeroase soluții. ”DansActorul” subliniem că nu presupune ca interpretul să fie dotat cu posibilități de execuție tehnică precum un dansator. Fiecare a avut posibilitatea de a aplica expresiv plastica sa corporală prin atitudine, gest, mișcare ritmică, la cerințele cuvântului.

    Mișcarea își găsea sprijin în ilustrație muzicală sau efecte sonore, aplicate excesiv de către unii concurenți. Au fost folosite discutabil și motive folclorice autohtone din dorința inovației teatrale pentru un text ... de Shakespeare.

    * La Secțiunea individual și la această ediție, ca și la cele anterioare, s-a făcut simțit uneori ochiul din umbră a unui consultant și momentul părea regizat în ambiția de a servi ideea de noutate teatrală ... avangardistă. Efortul celor puțini care au vrut să servească exagerat aceast demers de modernitate, era în dauna cuvântului lui Shakespeare. E consacrat acceptul că bătrânul Will rămâne contemporanul fiecărei epoci istorice prin valoarea mesajelor sale mereu actuale. ”Modernismul” teatral nu trebuie însă, să le afecteze substratul.

    * Secțiunea grup cu patru minispectacole a fost mai presus decât prezențele din edițiile trecute și dificil de selectat acel grup pentru a fi distins cu Premiul ”Cornel Todea”.

    Unul dintre minispectacole demonstra că absolvenți din diferite universități de artă se pot reuni sub conducerea unui coleg. Este strict necesar ca tinerii să alcătuiască o echipă sub bagheta unui coleg și să propună proiecte în special teatrului independent, când universitățiile de artă produc sute de absolvenți anual, ca o ”fabrică de rulmenți”.

Prezentăm premianții merituoși ai acestei Gale, cu regretul că regulamentul nu permite acordare de premii es aequo.

Vom sublinia universitatea absolvită și profesorul celui premiat .


BIANCA TEMNEANU – Marele premiu ”Ștefan Iordache” al Galei, pentru rolurile din ”Pe lună” și ”Unu pe doi” de la Secțiunea grup. Absolventă - Universitatea ”Babeș-Bolyai” din Cluj Napoca, clasa prof.univ.habil.dr.Miklos Bacs.

GEORGIANA VIȘAN – Premiul pentru cea mai bună actriță a prezentat ”Dialog cu D”, la Secțiunea individual. Absolventă – Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică ”I.L.Caragiale” (UNATC) din Bucureșt, clasa prof.univ.dr. Adrian Titieni.

IULIAN TRĂISTARU – Premiul pentru cel mai bun actor pentru ”Hotar”, Secțiunea individual. Absolvent - Universitatea ”Babeș-Bolyai” din Cluj Napoca, clasa prof.univ.habil.dr.Miklos Bacs.

UNU PE DOI” Premiul ”Cornel Todea” pentru cea mai bună trupă de actori. Interprete – Bianca Temneanu și Anca Baciu, absolvente - Universitatea ”Babeș-Bolyai” din Cluj Napoca, clasa prof.univ.habil.dr.Miklos Bacs.

DRAGOȘ IONIȚĂ – Premiul special al juriului ”Sică Alexandrescu” pentru ”Shakespeare & Gender”, Secțiunea individual. Absolvent - Universitatea ”Babeș-Bolyai” din Cluj Napoca, clasa prof.univ.habil.dr.Miklos Bacs.

IULIA POPA – Premiul pentru prestanță, rostire scenică și expresie corporală, acordat de Dorina Lazăr, pentru ”Waves”, Secțiunea individual. Absolventă – Universitatea ”Lucian Blag din Sibiu, clasa prof.univ.dr. George Ivașcu.

ALEXANDRU IONESCU – Premiul ”1/10 pentru FILM la TIFF” pentru rolul din „Dictum Meum Pactum” de la Secțiunea grup. Absolvent – UNATC din București, clasa prof.univ.dr. Ștefan Velniciuc.

Premiile PUBLICULUI

ILEANA URSU pentru cea mai bună actriță - ”Eu sunt Iuda”, Secțiunea individual. Absolventă - Universitatea ”Babeș-Bolyai” din Cluj Napoca, clasa prof.univ.habil.dr.Miklos Bacs.

DRAGOȘ IONIȚĂ pentru cel mai bun actor - ”Shakespeare & Gender”, Secțiunea individual. Absolvent - Universitatea ”Babeș-Bolyai” din Cluj Napoca, clasa prof.univ.habil.dr.Miklos Bacs.

DICTUM MEUM PACTUM”, Secțiunea grup, coordonat de Teodora Velescu, cu Alexandre Ionescu - absolvent UNATC din București, clasa prof.univ.dr. Ștefan Velniciuc, Robert Iosif – absolvent Universitatea ”Babeș-Bolyai” din Cluj Nnapoca, clasa lect.univ. Ionuț Caras și Alexandru Petcu – absolvent UNATC, clasa prof.univ.dr. Florin Zamfirescu.

ZIS ȘI FĂCUT!” a fost motto-ul acestei ediții, sensurile sale fiind îndeplinite pe deplin de concurenți și organizatorul Galei – UNITER. În condițiile dificile iscate de pandemie, UNITER nu a abandonat proiectul dedicat tinerilor actori. Cei 24 de concurenți au reușit performanța demonstrării calităților deținute. Ei sunt viitorul teatrului și dorim SUCCES acestor minunați tineri !


P.S. Actorul Teatrului Național ”I.L.Caragiale”, LARI GIORGESCU , prezentator al concurenților, a uimit publicul la finalul Galei, în spectacolul invitat de la Teatrul Dramaturgilor Români, ”Iona” de Marin Sorescu, regia Victor Ioan Frunză. A susținut senzațional cu talentul său de excepție, un recital în care se demonstra ce presupune tema Galei - ”DansActorul”. Vom comenta separat acest spectacol.