``TOTUL SE TRANSFORMĂ`` - Compania Cortina AG

 APLAUZE MERITATE PE DEPLIN!

Spectacolul este o producție a Companiei Cortina AG de teatru independent, un altfel de teatru independent fără adresa unui sediu, dar ale cărui producții sunt primite pentru reprezentare publicului, de către teatre instituționalizate sau pe alte scene. Compania Cortina AG a realizat mai multe proiecte, toate având în distribuție actori de prim rang ai teatrului nostru și efectuează turnee în țară cu spectacole ireproșabil realizate pe texte actuale, de calitate. Este un altfel de teatru independent pentru că prijeluiește unor actori consacrați, dar chiar și unor tineri aflați la început de carieră, satisfacții dorite, răsplătite și cu aplauzele publicului.

``Totul se transformă`` cu piesa lui Alexandru Popa, în regia lui Vlad Zamfirescu, a fost găzduit de Teatrul Național ``I.L.Caragiale``, unde de foarte mult timp, în Sala Mare nu au mai răsunat îndelungat aplauzele entuziaste ale publicului. Acest spectacol evidențiază din nou, necesitatea colaborării între un dramaturg și un regizor. Dramaturgul, scenaristul Alexandru Popa și regizorul, actorul Vlad Zamfirescu, au oferit publicului spectacole reușite precum ``All inclusive``, ``Pe o pânză de păianjen``, ``Gigel`` un one-man show, în regim de teatru independent, lung metrajul ``Secretul fericirii``, dar au lucrat proiecte și în teatre instituționalizate - ``Efecte colaterale`` (Teatrul ``Nottara``), ``Numitorul comun`` (Teatrul de Comedie). Scriitorul Alexandru Popa a colaborat pentru producții cinematografice și cu alți regizori. Alexandru Popa și Mimi Brănescu, o altă personalitate din domeniu, nu dețin premii la concursuri de dramaturgie, ca alții, dar sau impus publicului prin calitatea pieselor sau scenariilor, bine construite, cu trimiteri la actualitate prin conflicte și personaje, definite substanțial.

În ``Totul se transformă`` acțiunea este de strictă actualitate, cu subtilă trimitere la pandemia care ne afectează pe toți. Personajele sunt abil caracterizate, iar publicul se poate regăsi în tipologia lor. Sunt în conflict două vecine – Tora (Maia Morgenstern) și Cora (Carmen Tănase) care locuiesc într-un duplex cu grădină. Tora, o femeie divorțată, cu pretenții intelectuale, își dorește autoizolarea de Cora, o asistentă medicală pensionară care locuiește cu fiul ei, Vigo (Vlad Zamfirescu). În viața Torei, intervine și fostul soț (Mircea Rusu), certat cu tănăra iubită pentru care a părăsit mariajul. Situațiile sunt inspirate din realitatea curentă, încărcate de umor și fină ironie, cu trimitere tematică privind comunicarea între oameni cu destine diferite, relațiile de cuplu, cât și cele părinte – copil. 

Imolda Manu construiește atrăgător duplexul vecinelor și costumele personajelor, adaptate tiparului fiecăruia. Regizorul – actor Vlad Zamfirescu urmărește ca elementul teatral de bază al reprezentației să fie actorul și reușește pe deplin, având o distribuție cu actori a căror valoare este cunoscută. Actorii trăiesc interior dramatic situațiile în care personajele sunt implicate, rezultatul fiind mereu comic, dar în puține momente și dramatic.

Maia Morgenstern (manager al Teatrului Evreiesc de Stat) este o actriță cu o bogată activitate, abordează remarcabil multiple roluri, compuse în amănunt. În Tora, actrița și când nu are replică transmite desăvârșit starea femeii singure, refugiată în lectură. Este excelentă în fiecare moment al acțiunii și în relațiile speciale cu partenerii, oprește însă, efectul comic, ca sensibil să treacă spre final în nota dramatică a singurătății femeii părăsite de soț. După interpretarea remarcabulă a Marthei din ``Cu-i e frică de Virginia Woolf?`` de la Teatrul Odeon din echipa căruia face parte, Carmen Tănase este greu de recunoscut în asistenta medicală pensionară, grijulie față de fiul său Vigo, ajuns la ... 40 de ani. Cora sa este o femeie simplă, energică, actrița dezvoltând personajul la nuanță, în profunzime pentru fiecare intervenție în acțiune, rezultatul fiind de un comic ireproșabil. Remarcabil e Mircea Rusu (directorul artistic al Naționalului bucureștean) în rolul fantelui Trent, soțul care păstrează tăinuit urmele căsniciei trădate. Vlad Zamfirescu (managerul provizoriu al Teatrului ``Bulandra``) definește credibil pe Vigo cel dependent până la un punct de mama sa, dornic de a se elibera din această relație. Este o mare plăcere pentru Marele Public, întâlnirea cu aceste personalități ale teatrului nostru pe care le răsplătește cu aplauze și în timpul reprezentației pentru strălucita lor interpretare într-o piesă în care se regăsește.

``Totul se schimbă`` este o comedia de situații mult așteptată de publicul marcat de blestemata pandemie, un spectacol de mare succes, de teatru adevărat, provoator de buna dispoziția dorită, dar și de un gând interior privind ``oglinda`` unei realități cunoscută de toți.

P.S. În regie se încearcă mereu a se aplica, adeseori exagerat, ideea că totul se poate schimba ... novator pentru modrenizarea teatrului. Rezultatul e adeseori ... trist. Poți urmări o comedie a nemuritorului Caragiale, tratată novator, la care rareori zâmbește cineva din publicul care rămâne fidel ... teatrului adevărat. 

`FORMA LUCRURILOR` - TEATRUL DE COMEDIE / Sala Studio

 SPECTACOL CAPTIVANT, CU ACTORI MINUNAȚI

Piesa aparține americanului Neil LaBute, dramaturg, scenarist, regizor, personalitate marcantă în lumea culturală contemporană. Fina ironie domină construcțiile sale dramatice. Multe din piesele lui Neil LaBute au fost și sunt prezente în repertoriile teatrelor noastre. `Forma lucrurilor`, piesă în patru personaje, îmbină în nuanță satirică două teme – una privind relația de comunicare în rândul tinerei generații, iar cealaltă se referă la arta contemporană și modernism. Acțiunea se derulează în jurul lui Evelyn (Anca Dumitra ), studentă la arte plastice aflată în pragul pregătirii licenței de diplomă și Adam (Lucian Ionescu), student și el la o facultate cu un alt profil care lucrează drept supraveghetor la un muzeu, pentru a se întreține. Între cei doi se înfiripează o poveste ciudată de dragoste. Adam are și doi prieteni, studenți și ei, Phillip (Anghel Damian) și Jenny (Andreea Alexandrescu), aflați în prag de mariaj. Acțiunea se complică și este plină de suspans. 

Actorul Silviu Debu, cu o biografie bogată în roluri, în teatru și film, se preocupă și de regie, un demers apreciabil fiind acest spectacol. În primul rând, alege excelent distribuția și prijeluiește actorilor evoluții senzaționale în rolurile atribuite. În al doilea, rând apelează la o scenografie, realizată de Clara Pop, care dă imagine atractivă reprezentației, servind sensurile sugerate de titlul piesei. Decorul în culoare albă este doar aparent simplu, alcătuit din o serie de cuburi care manevrate de actori, trimit spre `forma` diverselor spații de joc, solicitate de acțiune. Regizorul Silviu Debu folosește însă cu stângăcie adeseori, `forma cuburilor` pentru a indica locul acțiunii și îngreunează prin o serie de manevre, ritmul tensionat al reprezentației. Apar uneori și `cortine` prin jocul luminii, unele reușit aplicate, altele exagerat. Scenografa Clara Pop colorează inventiv imaginea spectacolului prin costumele personajelor care servesc profilul fiecăruia. Un exemplu de ingeniozitate creatoare sunt de pildă, costumele purtate de Evelyn. Farmecul deplin al spectacolului sunt însă, actorii, punct forte și atractiv al cunoașterii unui segment social important – tânăra generație și problemele ei.

Teatrul de Comedie dispune de o trupă de actori excelentă, dintre care unii sunt prețuiți și populari prin evoluții pe micul sau marele ecran ori în spectacole importante și din alte teatre. În cazul de față, publicul se va reîntâlni pe scenă cu ANCA DUMITRA, cunoscută telespectatorilor pentru rolul Gianinei din serialul de comedie de mare succes difuzat de aproape zece ani la Pro Tv - `La`s Fierbinți`. Actrița a câștigat prețuirea și spectatorilor de teatru în alte roluri diverse și amintim personajul Hero din `Mult zgomot pentru nimic` în regia lui Andrei Șerban, la Teatrul de Comedie sau Abgail din `Vrăjitoarele din Salem` în regia lui Vlad Cristache, la Teatrul `Toma Caragiu` din Ploiești. Anca Dumitra este o actriță deținătoare a unui talent complex, poate juca fermecător comedie, dar și dramă cu rafinată sensibilitate. Acum construiește în detaliu, la nuanță, personajul Evelyn, tânăra dornică să revoluționeze arta contemporană, `forma` ei. Finalul reprezentației aduce o mare surpriză prin monologul lui Evelyn, susținut excelent de Anca Dumitra în direct cu spectatorii, în care evidențiază tema piesei și reala ei relație cu Adam. Din nou, Anca Dumitra demonstrează că este o actriță de valoare a generației sale. LUCIAN IONESCU dă viață strălucit lui Adam, tânărul timid, supraveghetor într-un muzeu unde se va îndrăgosti de Evelyn. Actorul și-a afirmat alte valențe ale talentului său complex, în urmă cu câțiva ani, în cunoscuta emisiune tv de la Antena 1, `Te cunosc de undeva`, apoi prin cizelarea talentului vocal și de dansator, uimește în musicalul `Familia Addams` la Teatrul Excelsior și în alt musical la Sala Palatului, iar în prezent în `Maria de Buenos Aires` la Teatrelli, toate în regia lui Răzvan Mazilu, singurul regizor de valoare al genului musical de la noi. În teatrul de proză, Lucian Ionescu a interpretat o sumedenie de personaje comice sau dramatice pe diverse scene, ca și la Teatrul de Comedie, unde este angajat alături de colega Anca Dumitra. De astă dată, actorul uimește, e greu să îl recunoști în Adam cel obligat la transformări de Evelyn și le înfăptuiește cu mare dexteritate prin ținută corporală, gestică și expresie, cu măsură, transformări dublate de o trăire interioară sinceră. Adam al său rămâne îndrăgostitul care își schimbă mereu `forma`, dar nu și sufletul, acest minunat actor fiind atent să exploateze substratul fiecărei replici rostite. 

În acțiunea piesei intervine și cuplul secundar Phillip (Anghel Damian) – Jenny (Andreea Alexandrescu), cei doi fiind gata de a se căsători. Personajele sunt interpretate ireproșabil de actori. Anghel Damian și-a câștigat popularitate pentru serialul `Vlad` difuzat de Pro Tv, unde a devenit și ... scenarist pe lânga rolul central interpretat. Ambițios, Anghel Damian atacă diverse compartimente ale creației – regie, scenaristică, dar rămâne o personalitate ca actor pentru o sumedenie de roluri interpretate pe scena teatrelor independente, ca și la Teatrul de Comedie. Talentul său desăvârșit s-a impus în special în Treplev din `Pescărușul` în regia lui Andrei Șerban la `UNTEATRU` și râmâne în așteptarea unor roluri mari, cuvenite, nu în o serie de proiecte mediocre, ca text sau regie. Pe tânărul Phillip cel curios și agitat, actorul îl definește admirabil drept produs al generației `cool` și susține cu minuție relațiile cu partenerii. Un rol aparent secund, actorul îl evidențiază în profunzime, încântător. Fata naivă, inocentă, Jenny este un personaj cu finețe desenat de Andreea Alexandrescu, deținătoare a unui bogat palmares de partituri, jucate in teatre independente sau instituționalizate. Chiar dacă Jenny nu este un rol apropiat de profilul actriței, aceasta reușește o delicată caracterizare a personajului.

`Forma lucrurilor` este un spectacol cuceritor emoțional, cu suspans teatral care demonstrează că avem o generație nouă de actori de înaltă clasă, speciali prin calitățile deținute, capabili de variate partituri. Spectacolul se prezintă în Sala Studio a Teatrului de Comedie, iar actorii se adaptează perfect condițiilor jocului firesc din teatru intimist, aflați fiind în imediata apropiere de public. Trebuie să vedeți un astfel de spectacol, atât pentru actori, cât și pentru subiect și tematica piesei.

`HENRIC al IV-lea` - TEATRUL ODEON

 FANTEZIE TEATRALĂ, CU REZULTAT DISCUTABIL

La fiecare spectacol, în spatele său se află regizorul `traducător` scenic al textului și mesajului său, atent la valorificarea rostului fiecărei replici rostite de actori. În cazul de față, Vlad Cristache, personalitate marcantă a noului val de regizori, oferă o explozie de fantezie teatrală, dar neglijează îndrumarea interpreților, dublul sens al replicii autorului piesei, Luigi Pirandello.

Nu se poate nega că Luigi Pirandello (1867 – 1936) – poet, romancier, dramaturg, dar și eseist cu rezonanță pentru teoria teatrală, rămâne o personalitate a timpului său. Viu comentată a fost teoria teatrală a `măștilor` care ascund sufletul personajelor, dar acea teorie nu cuprinde însă și importanța conflictului drept argument esențial pentru acele `măști`. După modelul lui Shakespeare că `Teatrul e oglinda sufletului`, a pledat doar pentru ideea că `oglinda` chipului nu arată de fapt și pe cea a sufletului. Își aplică teoria în piesa `Șase personaje în căutarea unui autor` (1921), iar în anul următor amplifică teoria sa în `Henric al IV-lea`. Ultima este o piesă cu un construct dramatic complicat prin acțiune și conflict, susținut în principal prin fiecare replică bogată în multiple sensuri. Astăzi, în mileniul trei, punctul țintă tematic al piesei – adevărul interior al fiecăruia privind existența, capătă altă amploare. Demersul filosofic lansat de dramaturg în `Henric al IV-lea`, în contextul global al realității sociale din 2021, pare depășit pentru transformările existențiale actuale. 

Regizorul Vlad Cristache comprimă firește textul, dar nu îi aplică și o adaptare necesară în acest caz, prezintă teatral exagerat ca vizualizare, acțiunea complicată a piesei din care cu greu se percepe subiectul și tema de bază a autorului. Dirijarea teatrală e plină de fantezie, dar acoperă sensurile replicii. Acțiunea încurcată a conflictului, implică personaje din segmantul social al celor bogați. Pe scurt, ei au organizat în urmă cu 20 de ani, o cavalcadă specifică epocii medievale, iar eroul ei aflat sub `masca` lui Henric al IV-lea, suferă un accident și își pierde memoria. Personajul Henric e știut în istoria epocii, rege al Germaniei în dispută cu Papa Grigore al VII-lea și care ajunge la penitență la Canossa. Acțiunea se derulează după două decenii de la accident, amicii lui Henric din cavalcadă printre care și iubita de atunci, se deghizează din nou în personajele medievale din dorința de a îl salva de nebunie pe cel accidentat care trăiește acum, tot sub masca lui Henric (Marius Stănescu) în preajma a patru falși consilieri secreți (Gabriel Pintilei, Ioan Batinaș, Ionuț Kivu, Relu Poalelungi) și servitorul Giovanni (Cezar Antal). Prin replică dramaturgul arată că de fapt, eroul și-a revenit din căderea psihică, dar preferă să rămână sub `masca` istorică a lui Henric și după 20 de ani pentru a ignora o realitate amară. Iubita din cavalcadă, aflată sub `masca` Marchizei Matilde Spina (Elvira Deatcu) are acum o altă viață în compania unui bărbat cândva Baronul Titto Belcredi (Dan Bădărău), are și o fiică, Frida (Ioana Bugarin). Iubitul Fridei (Eduard Trifa) încearcă să descifreze nebunia lui Henric în compania Doctorului Dionisio Genoni (Ionel Mihăilescu), personaj amintind ca `mască` de Papa Grigore al VII-lea. Această acțiune extrem de dificilă poate fi ofertantă teatral pentru un regizor și Vlad Cristache o speculează, numai că spectacolul rezultat devine o melodramă referitoare la un caz particular de nebunie din care publicul percepe greu subiectul, referințele sale la istoria lui Henric din epoca madievală, dar și tema centrală a piesei. 

Scenografia compusă de Mădălina Niculae și Andreea Tecla, servește docil teatralitatea dorită de regizor, dar încarcă excesiv cu simboluri definirea spațiilor de joc diverse solicitate de acțiune. Tablouri, oglinzi și alte elemente fac trimiteri cu rost metaforic. Costumele încearcă o ilustrare stângace spre epoca medievală a regelui Henric. Piesa e un spectacol al sensurilor cuvântului, iar vizualizarea actuală plină de sugestii metaforice dezavantajează textul replicii. Manevrea luminii, aprinderea celei din sală pentru integrarea publicului în acțiune, sunt alte numeroase efecte derizorii. Muzica originală și interpretată live de Cezar Antal reușește totuși să puncteze momente esențiale ale conflictului.

Regizorul s-a axat pe imagine teatrală și mai puțin pe cizelarea interpretării personajelor. Din distribuție se detașează însă, trei actori care evidențiază credibil substratul replicii rostite și relaționează constant cu partenerii. Salvează reprezentația de confuzia iscată de teatralitate excesivă, Marius Stănescu în rolul lui Henric. Monologurile rostite de el, reușesc să oprească respirația publicului pentru că arată chipul unui om căzut într-un coșmar și trezit într-o realitate pe care o detestă. Jocul propus de Pirandello – realitate și aparență, e trăit intensiv de Marius Stănescu, în funcție de situații conflictuale. Interpretarea sa servește sensul tematic al piesei că `masca` lui Henric ascunde dramatic fața unui suflet chinuit de o dragoste eșuată. Este excelent din nou, acest mare actor înzestrat cu inteligență în descifrarea în profunzime a profilul personajului. Perfect prezintă Elvira Deatcu pe Matilde, femeia iubită de Henric care și-a refăcut viața după accidentul din cavalcadă. Actrița deține știința de a sublinia sensurile cuvântului și susține expresiv relațiile cu partenerii prin ținută, gestică și expresia chipului. Elvira Deatcu dă viață acelei femeii cu stări duble, una tăinuită interior. Ionel Mihăilescu în personajul doctorului cu `masca` Papei Grigore este admirabil prin modul de jonglare al fețelor personajului, om și `mască`. Actorul transmite la nuanță fiecare atitudine relațională. Acești trei actori de valoare servesc emoțional intențiile dramaturgului. Din păcate ceilalți actori din distribuție, apreciați în alte spectacole, sunt acum copleșiți de viziunea teatrală a regizorului care nu le exploatează calitățile. Interpretarea lor e confuză se axează mai mult pe `masca` medievală și foarte puțin pe situația actuală a înscenării trezirii lui Henric din nebunia pe care eroul nu o mai are.

`Henric al IV-lea` poate fi considerat un experiment regizoral teatral pe un text `citit` fără profunzime, în care trei actori reușesc să îi dea totuși, substanță emoțională particulară în afara ansamblului.