`` KiRiTZA sau Jocul de-a ...`` - TEATRUL NAȚIONAL ``I.L.CARAGIALE / Sala Studio

 ÎNTÂLNIREA CU O INOVAȚIE TEATRALĂ REUȘITĂ

Marele Public poate fi surprins de acest spectacol, cunoaște de-a lungul vremii Chirițele din cele patru piese datorate lui Vasile Alecsandri, dar acum se va întâlni cu KiRiTZA, rezumat tipologic al personajului, actual și în zilele noastre. Maestrul Gigi Căciuleanu concepe un scenariu inspirat din cele patru piese, actualizat discret. Se precizează în substratul programului de sală a fi ``o adaptare liberă de Gigi Căciuleanu după Vasile Alecsandri``. Preia elementele esențiale din activitatea Chirițelor în viața socială, păstrează cu măsură limbajul lor cu arhaisme și jargonul franco-român pentru a sugera inventiv prin stilul teatral al reprezentației, că tipologia Chiriței și a celor din preajmă, activează și în prezent. KiRiTZA lui Gigi Căciuleanu are o altă înfățișare, e suplă fizic, dar e dominată de același dorințe de parvenire socială ieftină chiar și în Europa și pe mapamond. Devine astfel, o tipologie foarte actuală. 

Gigi Căciuleanu este un meșter în a propune o inovație teatrală specială, dezvoltată în numeroase proiecte. Să nu uităm că la Teatrul Național din Capitală a realizat spectacolul ``D`ale noastre`` în 2012 pe scenariul pornit din substratul satiric ai operei lui Caragiale. Să nu uităm că trei ani la rând, până astăzi, în Gala Tinărului Actor ``Hop``, ca director artistic, a argumentat stilul său de inovație teatrală - ``DansActorul``. Meșterul vrea să arate cu argumente teatrale, că publicului din mileniul trei i se poate transmite emoțional un mesaj prin spectacole în care mișcarea, dansul pot servi replica și conflictul, nu numai printr-un musical, ci prin o altfel de expresie originală. Conceptul său solicită însă, un efort considerabil din parte actorilor.

``KiRiTZA`` e o punere în scenă amplă pe linia ``DansActotul``. Firește că apar și unele dificultăți pentru unii interpreți și chiar pentru spiritul vizual al scenografiei. Decorul realizat de Florentina Popescu-Fărcășanu servește proiectul, fiind rezumat la o canapea roșie a pasiunilor, dominat în fundal de portretul lui Bârzoi cel sus pus ca funcție, soțul Kiritzei, care va fi schimbat în final cu cel al tânărului Leonaș care parvine în funcție. Bârzoi intervine din off în dialoguri cu sens major. Costumele însă, nu sprijină miezul tematic și tipologia personajelor. Lilina Cenean propune costume necesare prin croi doar aplicării mișcării și dansului, dar sunt banale, fiind lipsite de accesorii pentru definirea personajelor. Costumele pentru Kiritza sau pentru Guliță, personaje centrale ale scenariului, sunt lipsite de minime accesorii strict necesare ca sprijin în definirea lor cu ironie.

Actorii se confruntă cu aplicarea unei interpretări care solicită dans, mișcare și muzică. În rolul actualei Kiritze, personaj scos din tiparele clasice, Oana Berbec este minunată; deține calități vocale excepționale ca soprană de operă, cântă replica în diverse registre, dansează și pe poante, reușește să prezinte o Chiriță actuală măcinată de dorința inconștientă a parvenirii. În final, Kiritza se va urca și în balon să cucerească autoritar lumea de pretutindeni, dar... regizorul Gigi Căciuleanu o transformă semnificativ într-un manechin gol. Oana Berbec cântăreață, dar și actriță, demonstrează ce presupune conceptul de ``DansActorul``.

 Un alt punct forte al reprezentației care servește strălucit conceptul este Lari Giorgescu în rolul lui Guliță, fiul Kiritzei, cel dirijat de mamă, mereu agitat prin mișcare și dans și expresiv în sublinierea importanței replicii. Lari Giorgescu arată din nou, că în teatru personajele pot prinde consistență și prin înfrățirea cuvântului cu mișcarea și dansul și o pot face la superlativ actorii, dacă dețin însă, calități deosebite pentru acest demers. Lui Ionuț Toader îi revine personajul Ion, servitorul, rol cu semnificație actuală, realizat admirabil de actor și prin momentele de interacțiune cu publicul, de atenționare privind pericolul celor dornici de putere ignorând oamenii simpli. Aylin Cadîr în rolul Luluța se adaptează excelent conceptului regizoral, indicațiilor de dans și mișcare. Este mobilă, expresivă și transmite o trăire interioară a situațiilor în care personajul acționează. Remarcabile sunt aparițiile în diverse momente ale actriței Victoria Dicu în Doamna Enerva(n)tă, atentă la relațiile cu partenerii cu haz desenate. Din distribuția de la premiera din 14 octombrie, s-au mai remarcat în mod aparte și Mihai Calotă, Florin Călbăjos. Distribuția este numeroasă, cu transformări ale actorilor și în alte personaje sau în acțiunile ansamblului. Înterpreții au prilejul de a exersa conceptul ``DansActotul`` și o fac ireproșabil. Dar ... Gigi Căciuleanu plimbă actorii, cu excepția Oanei Berbec, în diverse personaje la fiecare reprezentație a conceptului, ceea ce personal nu cred că îi avantajează pe ei și nici consistența credibilității spectacolului care devine astfel doar ``o școală``, un studiu pentru un altfel de teatru.

Trebuie subliniat că publicul nu se va întâlni cu `` KiRiTZA`` un spectacol musical, ci cu o intenție originală de înfrățire a cuvântului cu mișcarea și dansul, fără artificii inutile pentru mesaj. Muzica provine de la Jacques Offenbach & Paul Ilea și este montată cuceritor, armonios slujind proiectul lui Gigi Căciuleanu.

``KiRiTZA`` este un reușit experiment de curent teatral novator, actual fără ostentație, despre lumea noastră, atractiv prin propuneri teatrale, cu o distribuție de actori talentați dornici de inovație. Este un spectacol gândit subtil pentru a transmite tema parvenirii prin funcții politice și demonstrează că viziunea lui Vasile Alecsandri din secolul al XIX-lea asupra societății, rămâne actuală și în mileniul trei.