miercuri, 22 martie 2023

„PUNK ROCK|„ - TEATRUL EXCELSIOR

 O TEMĂ IMPORTANTĂ PENTRU EDUCAȚIE, DISCUTABIL PREZENTATĂ

Acțiunea se petrece într-un liceu, cu adolescenți în uniformă, pe două planuri care se împletesc și prezintă manifestările comunicării între acești tineri aflați în preajma examenului de absolvire. Un plan dezvăluie căutările adolescenților ce sunt la pragul maturității, au dorința relațiilor de dragoste, dar și acțiuni violente, de bullying. Celălalt plan are în centru personajul principal și special, pe William care evolutiv suferă de o degradare psihică și ajunge la crimă. Dramaturgul britanic consacrat, Simon Stephens propune în 2009 acest subiect inspirat de realitatea engleză, dar nu și străin adolescenților de la noi care nu mai poartă însă, uniforma școlii. Alegerea repertorială este o premieră absolută la noi, dedicată publicului tânăr și nu numai lui. Dar ... „adaptarea” scenică pentru realitatea noastră, rămâne discutabilă sub multe aspecte.


Punk Rock”, titlul piesei, face trimitere la curentul din anii 70 -80 al celor doritori de libertate manifestat prin muzică, și sunt împotriva autorității și convențiilor sociale. Simon Stephens apelează la acest titlu, ilustrat și prin numeroase momente muzicale cu texte ce vor să arate căutările disperate ale adolescenților, prin acest curent apus și considerat de mulți subcultural, Piesa ignoră cauzele particulare în definirea personajelor profundă, provenite din mediul social - educație, familie, chiar școlarizare care îi determină la acțiuni de violență. Alege doar cazul lui William, un adolescent inteligent, dar suferind de probleme psihice.

Vlad Cristache, o personalitate regizorală, declară în foița program de sală - ”Unde e limita peste care nu poți să treci în încercarea de a fi cu adevărat liber și să evadezi din cușca normelor impuse de societate? Spectacolul este în egală măsură punk și anti-punk.” Răspuns însă, nu dă convingător la această întrebare esențială prin viziunea sa regizorală. 


Alege pentru scena de dimensiuni mici a Teatrului Excelsior decorul mult prea încărcat conceput de Andreea Tecla. Acest decor îngrădește derularea relațiilor dintre personaje și afectează chiar și consistența interpretării personajelor de către o tânără echipă de minunați actori. Manevrarea și transformările decorului vor a ilustra haosul din acel liceu și o face mereu prin efecte doritoare la trimiteri metaforice neconvingătoare. Spune o vorbă populară -”ce e prea mult strică” și decorul o face pe deplin. Podeaua e acoperită de un „covor” negru marcat cu semne în alb specifice studierii unor lecții din școală. La începerea reprezentației schelele decorulu sunt decorate în negru și devin o tablă de scris pentru adolescenți.


Pe parcursul acțiunii aceste cortine negre sunt rupte de la o scenă la alta și dezvăluie schele ce îngrădesc fie o bibliotecă plină de cărți sau WC-ul bărbaților. Pe rămășițe din ”cortinele” negre se va scrie stâlcit cu roșu și ”fuck”. În fundal, în centru sus este și locul toboșarului, iar pe lateralele scenei, în față, stau chitarele. Actorii le vor folosi pentru cântările live la microfon. Ei au beneficiat și de cățiva preparatori pentru acest examen greu de a cânta vocal la microfon. Unii din distribuție au la activ și prepararea pentru spectacolele unor musicaluri printre care și excelenta reprezentație cu ”Familia Addams”, realizate la acest teatru de experimentatul Rpăzvan Mazilu. Punerea în scenă a ”Punk Rock” are în spate o numeroasă echipă. Imaginea vizuală dată însă, de spectacol prin decor și lumini sufocă intențiile tematice substanțiale ale textului.


Tinerii actori din distribuție se confruntă cu interpretarea unor diverse profiluri tipologice și o fac ireproșabil. Sugerează convingător fiecare profil, se adaptează cerințelor de a cânta pentru demonstrarea furiei adolescenților față de sistemul social, dorința de o libertate căreia nu îi înțeleg însă sensurile. Dan Pughineanu este William cel care suferă de o traumă psihică. În prima apariție rostește rapid, sacadat replicile sugerând parcă afecțiunea adolescentului, un tânăr sensibil la emoții, inteligent care se îndrăgostește de nou venita în liceu, Lilly. Cu multă finețe la nuanțele expresiei, la stările prin care trece William și îl degradează mintal, îl împinge până la crimă, actorul construiește admirabil personajul. Ioana Niculae este Lilly, fata candidă, naivă, dornică să își demonstreze feminitatea în relația cu chipeșul Nicholas. Actrița definește remarcabil personajul în esența sa. Singuratic prin timiditate, Chadwick deține o minte sclipitoare, dar e supus agresivității bullying-ului și Alex Popa creionează abil profilul acestui tip de adolescent. Dramaturgul acordă personajului și un important monolog moralizator referitor la dezastrul lumii în care trăim pe care Alex Popa îl susține impresionant, lăsând nu doar asistența liceenilor cu respirația tăiată, dar și publicul. 


Matei Arvunescu este Bennett cel agresiv, sigur pe forța sa. Actorul cu dibăcie subliniază substanța acelui adolescent stăpân pe sine care ignoră prostește orice regulă comportamentală. De Nicholas sunt îndrăgostite toate fetele, dar el este nu numai băiatul chipeș, ci și adolescentul cu o sensibilitate aparte. Alex Călin dă viață personajului cu multă atenție la judecarea fiecărei replici în funcție de tensiunea situației. Cissy vrea iubirea unui coleg și rămne tolerantă în fața violențelor din jur. Ana Udroiu subliniază expresiv tipologia unei astfel de adolescente. Îndrăgostită de profesorul de engleză, Tanya privește cu interes coflictele din jur, dar nu se implică, iar Teo Dincă portretizează reușit profilul acestei tinere și ea naivă. Scena finală a testului la care e supus William după actul criminal, îl aduce în scenă pe Robert Radoveneanu care din puținele replici ce revin examinatorului contribuie bine la tensiunea emoțională a momentului dramatic. „ ... marea calitate a spectacolului este că pune în pagină calitățile celei mai bune trupe de actori tineri din București.” - mai declară regizorul Vlad Cristache în foița program de sală. Are perfectă dreptate. Calitățile lor puteau totuși, mult mai bine evidențiate dacă lipsea haosul vizual al reprezentației pe scena mică a teatrului care funcționează prin decor, cât și o mai atentă coordonare regizorală în ilustrarea scenică a fiecărei secvențe din această tragi – comedie. 

Punk Rock” cu intervențiile acelui live band full electric este un experiment teatral care transmite degringolata adolescenților ajunși la pragul maturizării din Anglia, dar cu rezonanță confuză pentru realitatea de la noi. Vreme de aproximativ trei ceasuri fără pauză se transmite fără emoție o temă gravă ce afectează tânăra generație. 

sâmbătă, 11 martie 2023

”UN BASM URBAN” - TEATRUL METROPOLIS

 TINERI ACTORI ÎȘI AFIRMĂ VOCAȚIA!


Teatrul Metropilis de proiecte, singurul teatru de stat din Capitală cu acest statut, aflat sub o nouă direcție interimară, activ lansează concursul pentru progranul ”Start T”. Oferă tinerilor actori și regizori independenți un ”start” pentru afirmare în viața teatrală. Merită laudă, ca și alte teatre doritoare prin diverse concepte cu astfel de concursuri, să sprijine tinerii creatori. ”Producția” de absolvenți a numeroaselor universități de teatru este foarte mare și discutabilă ca demers, fiind strict necesar un asemenea ”start” din partea teatrelor finanțate de ... statul fără legi pentru cultură.

Un basm urban” se poate defini ca un spectacol de autor, tânărul Norbert Boda fiind autorul textului și regizorul. El alege o temă socială gravă cu referință la adolescenții din orfelinate. Nu o tratează dramatic și o transpune cu sens într-un ”basm urban” în care cinci adolescenți orfani vor ieșirea la lumina vieții și se unesc în formația ”Omega 5”. În ritmul muzical modern de ”hip-hop”, ei își exprimă, stările, dorințele, frustările din acel orfelinat. Sunt tipologii diferite, caută dragoste, adopție sau pe părinții genetici. Au în orfelinat o directoarea superficială care îi ignoră și sunt marcați de intervenția amintirii ”fantomei” colegei decedate. Povestea lor se derulează prin prezența unui povestitor, că doar suntem într-un ”basm”, personaj însă, superficial definit în text de autorul și regizorul spectacolului. Textul e fragil construit pentru o astfel de temă socială, se salvează doar prin cosistența replicilor dedicate cântării în ritm de ”hip – hop”. Regizoral Norbert Boda reușește să trateze însă, scenic inventiv, atractiv emoțional tema aleasă, cu pricepere în îndrumarea unor tineri actori care evidențiaz calități deosebite.

Vizual spectacolul devine atractiv cu pretenția de musical al unui ”basm” contemporan. Scenografa Cora Oprea îngrădește povestea prin trei panouri, cel din fundal fiind manevrat uneori pentru a servi intențiile regizorale. Costumele sale sunt viu colorate ca într- o lume de poveste. Vedem un „basm” cu substrat trist pentru actualitatea socială. Viață îi dau actorii care indică visul tipologiilor atribuite. Ei sunt admirabili prin adaptarea la acest proiect. Servesc prin interpretarea cu nerv și forță, momentele de ”hip -hop” ( muzica RAW GeatGang), dansul (coregrafia Roxana Fânață). Sunt sarcini foarte grele pentru actori, dar ei reușesc performanțe în interpretare. 

VLAD PÂNZARU, TIBERIUS ZAVELEA, STELLA CORA, FRANCESCA FULOP și DAVID DRUGARU sunt trupa ”Omega 5”, iar lor li se alătură Teodora Stavaruchi, Ștefan Alexandru Iancu și Irina Sibef, în tipologiile de plan secund. Indiferent de hibele dramatice ale textului, toți realizează momente deosebite. Carisma specială, diferită a celor din trupa ”Omega 5”, este minunat speculată de fiecare pentru a da consistență esenței profilului atribuit. Echipa demonstrează bucuria de a fi prezentă în această reprezentație specială ca intenție și o face cu dăruire. Unii dintre ei, absolvenți de curând ai studiului, sunt în debut pe o scenă cunoscută.


Analizând prestația lor, toți demonstrează, față de alți colegi de generație, că dețin și calitatea rostirii cuvântului ireproșabil și când e supus muzical, că au știința relaționării consecvent cu partenerii. Numele lor se rețin de publicul care le răsplătește interpretarea cu aplauze meritate pe deplin, dar e necesar de a fi reținute și de regizori pentru viitoare proiecte. 

A fost odată ca niciodată ... ” spune basmul clasic, de astă dată acel ”niciodată” e foarte actual în prezent, prin tema textului și mai ales prin descoperirea unor talente care pot asigura viitorul teatrului. Mergeți să vedeți acest spectacol al tinerei generații și nu veți fi deziluzionați!


P.S. Atrag atenția din nou, că în cazul unor astfel de proiecte dedicate tinerilor este strict necesar pentru a le spori popularitatea măcar o ”foiță program de sală”. Cei de la PR, absolvenți și ei ai universităților de artă, de ce nu sunt invitați să își popularizeze colegii de generație?!

luni, 6 martie 2023

”ABUZAREA PUBLICULUI” - TEATRUL NAȚIONAL ”I. L. CARAGIALA” / Sala Mică


UN REUȘIT DIALOGUL CU PUBLICUL AL TINEREI GENERAȚII

 Proiectul ”9G” (”Noua Generație”) aparținând Centrului de Creație Teatrală ”Ion Sava” din cadrul Naționalului bucureștean, propune din nou o premieră reușită. După ”Pacea eternă”, spectacol recomandat spectatorilor pe acest blog, apare ”Abuzarea publicului” la Sala Mică, dedicată tinerei generați independente de actori și regizori. Teatrul Național ”I. L. Caragiale” a produs la sfârșitul anului trecut mai multe premiere, realizate de regizori consacrați, dar și de cei mediocri. Marea lor majoritate ... „abuzează publicul” la Sala Mare, Sala Studio, Sala Pictură, Sala Atelier, Sala Media. În primele luni ale anului, ”abuzarea” continuă prin închirieria sălilor cu multe locuri pentru producții particulare , multe se pot numi ”șușe”. Până acum, singura Sala Mică a rămas la început de 2023, să ofere publicului premiere atractive datorate tinerei generații.

Cu ironie prin titlu și text, ”Abuzarea publicului” propune un ”dialog” cu spectatorii despre regulile, convențiile teatrale pentru realizarea unui spectacol. Publicul care crede că ar cunoaște aceste reguli, este luat partener de dialog de către patru actori. Piesa are drept autor pe Peter Handke care lansează în 1966 prin ea, în dramaturgie, curentul ”piesei vorbite”. Laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 2019, Peter Handke declara în 1970 într-un interviu de la începutul carierei sale, că în ”Abuzarea publicului” ... ”paradoxal, rezultatul a fost să fac ceva pentru scenă împotriva scenei, folosind teatrul pentru a protesta împotriva teatrului momentului. Mă refer la teatru ca fenomen istoric, așa cum este el până în ziua de azi”. Declarația de atunci se potrivește și pentru stilul experimentelor teatrale actuale, dar și pentru calitatea publicului din zilele noastre. Cu dibăcie tradusă de Victor Scoradeț, această piesă originală ca scriere, are titlul de la lansare ”Insultarea publicului”. 

Textul nu are conflict și personaje de interpretat. Pe o scenă goală, fără decor, patru actori vorbesc cu publicul despre profesia lor. Tânăra regizoare EDDA COZA abordează cu inventivitate ilustrarea textului prin coordonarea scenică a actorilor pentru a susține relația cu cei aflați în sală. Astfel, clasica regulă a ”unității de timp, loc și spațiu” a teatrului de acțiune, e discutată cu publicul în amănunte semnificative prin actorii care o explică spectatorilor cu fină ironie și umor, având în spate un concept regizoral solid construit. Jocul de lumini poartă singurul efect regizoral, cu măsură. ”Insultarea” publicului sau ”abuzarea” sa apare în scena finală, cu multă discreție compusă prin traducerea textului și remarcabila regie, când actorii analizează și diversitatea socială a spectatorilor provenită din răul lumii care afectează mersul ei spre progres. Tema textului cu substratul ei, devin astfel foarte actuale pentru tendințele mișcării teatrale care ignoră necesitatea de a servi educațional, cultural, diversitatea socială a publicului.


Irina Ștefan, Dan Coza, Vlad Brumaru și Carol Ionescu

Tinerii actori IRINA ȘTEFAN, CAROL IONESCU , alături de Vlad Brumaru și Dan Coza, susțin excelent ”examenul” confruntării cu roluri fără personaje, dor provocatoare la dialog personal cu cei din fața lor. ”Forța magică a teatrului” dorită de regizoarea Edda Coza, prinde viață cuceritor prin interpretarea acestor tineri actori. Vlad Brumaru a fost distribuit și în ”Pacea eternă” și e din nou, remarcabil. Această tânără echipă evidențiază prin interpretare într-un spectacol special, viitoarea capacitatea de abordare a unor personaje de anvergură din dramaturgie.

Abuzarea publicului” prin titlu nu va îndepărta spectatorii pentru că are consistență emoțională atractivă și umor de calitate, cum din păcate nu prea mai au alte spectacole cu nume consacrate în distribuție. Este o reușită a tinerei generații și nu un experiment teatral derizoriu.