“ graffiti.drimz ” – TEATRUL ODEON (Sala Studio)

O RADIOGRAFIE A GENERAȚIEI “COOL”

Spectacolul este o coproducție a Fundației Universal Artists Unforgettable și Teatrul Odeon, fundație de curând lansată (pe blog e comentată lansarea cu spectacolul “Scrooge”). S-a promis atunci, susținere tinerilor absolvenți prin glasul președintelui fundației Florin Zamfirescu, profesor la UNATC și actor al Teatrului Odeon. Iată că promisiunea se materializează prin spectacolul “graffiti.drimz” găzduit de Teatrul Odeon la noua sală Studio. Alegerea repertorială a textului Alinei Nelega este inspirată și servește evidențierii tinerilor studenți din anul trei, final, de studiu.

Textul, de fapt, merge pe linia unui scenariu cu treisprezece secvențe decupate prin care se radiografiază lumea “blocurilor dormitor” unde surprinde și veșnicul conflict dintre generații. Alina Nelega a câștigat pariul cu dramaturgia cu “Amalia respiră adânc”, spectacol apreciat de public la Teatrul Act. Propunea atunci, monologul dramatic impresionant al unei persoane crescută în mentalitatea “epocii de aur” comuniste. În “graffiti.drimz” atacă problemele generației “cool” care preocupă insistent și pe tinerii creatori Gianina Cărbunariu sau Peca Ștefan. O face ca un fin psiholog, atenționând că manifestările “băieților de băieți” își găsesc motivarea adeseori în destrămarea familei. Apelează la limbajul trivial folosit de unii adolescenți în conflicte ca singur argument în situațiile cu care aceștia se confruntă în lumea periferică a socetății în care trăiesc. Dificultățile sociale provoacă conflicte între tineri și părinți sau chiar între adolescenți. Textul, original în montajul conflictelor, derulează filmic, povestea unor adolescenți, care descoperă dragostea sau preferințe sexuale speciale, ori cad pradă tentației drogurilor. Ei trăiesc în lumea lor dintre “blocurile dormitor” unde părinții se luptă cu probleme existențiale grave ce îi îndepărtează de preocuparea pentru copiii lor. Textul este o radiografie a unor situații extreme, fără excesul sublinierii moralizatoare a cauzelor, iar uneori degajă și o poezie aparte a dragostei ce intervine între adolescenți și chiar între părinții necăjiți de grijile vieții zilnice. Din nou, Alina Nelega se dovedește un dramaturg remarcabil, modern ca stil.

Spectacolul pe acest text de calitate suferă însă, de un inconvenient, regia aparține tot Alinei Nelega. Regia sa este modestă în exploatarea teatrală a textului. Spectacolul e lipsit adeseori de tensiune și are scăderi de ritm. Regizoarea nu a fost inspirată în vizualizarea teatrală a conflictelor. Decorul indică spațiile de joc prin mișcarea complicată a unor panouri. Arh.Gabriela Albu a conceput doar simplist funcționalitatea acestui decor căruia Alexandra Albu - graphic design - i-a colorat panourile cu graffiti imaginate de adolescenți cu intenția de comunicare publică a stărilor ce îi macină. Tinerii vor cânta live și vor dansa , animând atmosfera spectacolului. Vor dansa îndrumați de Silviu Mircescu, ritmat, în stilul hip-hop sau break dans, vor cânta cu patos muzica concepută de Horia Butnaru și Răzvan Alexe. Contribuția acestora de a desena profilul unui posibil musical original este demnă de aplaudat, ca și interpretarea momentelor muzicale dublate de dans susținute de studenții de la UNATC.

Proiectul spectacolului integrează în distribuție doi actori cu experiență și profesori la universitate – Florin Zamfirescu și Cătălina Mustață -, care se alătură echipei de studenți ai anului trei de studii. Este o intenție meritorie nespeculată totuși, suficient de regie în relațiile dintre personaje. Cu entuziasm, zece studenți abordează propunerile textului. “Copiii de cartier” – Horia Butnaru, Eduard Haris, Silvana Negruțiu, Smaranda Pașnicu, Horia Suciu - studenți în anul III, dansează și cântă cu temperament, demonstrând că pot fi oricând actori într-un musical. Alcătuiesc un “cor” original al comentatorilor. Alina Nelega furnizează însă, și schițe de personaje credibile tinerilor. Lui Liviu Chițu îi revine personajul central, Sorin, matematicianul îndrăgostit. Actorul dezvăluie și dezvoltă cu finețe problemele interioare ale ambițiosului adolescent aflat în degringoladă sentimentală. Miriam Rizea în Cristina și Aida Avieriței în Fatacarefuge se remarcă prin credința expunerii tipologiilor personajelor și susținerea atentă, continuă, a relațiilor cu partenerii. Sorin Șaguna îl definește cu firesc pe Alin, adolescentul homosexual. În Cipri, Silviu Mircescu , singurul student din anul doi de studii și Răzvan Alexe în Tibis, încrâncenatul dealer de droguri, reușesc coordonarea coerentă a prezentării partiturilor ce le revin. Echipa studenților susține un examen la public promițător pentru viitorul lor artistic.

Personalitatea formată în o mulțime de spectacole anterioare se face simțită în cazul lui Florin Zamfirescu și Cătălinei Mustață. Ireproșabil, ca întodeauna, este Florin Zamfirescu în tatăl lui Sorin, omul oboist de vicisitudinile vieții care l-au doborât, dornic însă, cu reținere, să-și refacă tristul destin alături de femeia pe care o iubește. Cătălinei Mustață regia i-a distribuit creionarea a trei personaje, sarcină dificilă. În bunica bolnavă se pare de Alzheimer, compoziția nu îi reușește. Se remarcă însă, prin configurarea în profunzime, cu stări trăite interior, în Dori și Mama Feteicarefuge. Sunt două tipologi total opuse, o femeie alcoolică și o mamă covârșită de grijile vieții, admirabil caracterizate în esență de actriță.

“graffiti.drimz” rămâne un spectacol deficitar sub aspectul regiei . Distribuția salvează însă, șovăielile regiei. În genere, este cunoscut eșecul dramaturgilor care ambiționează să își pună în scenă propria piesă. Păcat că Alina Nelega nu a găsit un regizor căruia să îi încredințeze piesa sa provocatoare, meritorie !