UN SPECTACOL CE ÎŢI BUCURĂ SUFLETUL
“Leonce şi Lena” este o piesă care la noi a avut o evoluţie sinuoasă în prezentarea sa spectatorilor. De la memorabilul spectacol datorat în anii ’70 lui Liviu Ciulei, au mai atacat doi regizori stimaţi piesa lui Georgs Buchner, Alexandru Dabija şi Felix Alexa, dar n
u au reuşit să-i dea convingător viaţă scenică. Ambiţios, Horaţiu Mălăele continuă drumul prezentării acestei piese şi reuşeşte un spectacol ce va bucura sufletul oricărui spectator indiferent de pregătirea sa culturală. Spectacolul său, cu o echipă de excepţie, nu ştim dacă va satisface însă şi pretenţia susţinătorilor noului prin “adaptarea” forţată a textului, dar va entuziasma marele public prin comicul şi poezia transmise cu inteligenţă şi bun gust artistic. Şi Horaţiu Mălăele a întreprins o adaptare, dar ea nu afectează substanţa scrierii. Regizorul citeşte în limbaj teatral modern piesa lui Buchner punând în valoare o temă veşnică de când lumea, “filosofia” dragostei. Piesa lui Georgs Buchner scrisă în 1836 o susţine. Să nu uităm că dramaturgul a murit la 24 de ani, că era un tânăr revoltat de condiţiile sociale şi politice ale timpului său. Personajele lui Buchner, Leonce şi Lena sunt doi tineri, odrasle princiare, cărora părinţii vor să le hotărască destinul în funcţie de statutul lor social, dar întâmplarea face totuşi, că ei vor descoperi iubirea depăşind interesele meschine ale lumii căreia îi aparţin. Pledoaria lui Buchner pentru iubire este admirabil transpusă scenic de Horaţiu Mălăele. Ţine cont şi de intenţia satirică a dramaturgului la adresa societăţii în care trăiesc cei doi tineri şi o actualizează discret. Piesa este o comedie romantică, aspect esenţial subliniat inspirat de regizor.
De la bun început regizorul dă spectatorilor cheia convenţiei sale teatrale pentru care a optat. Scena e invadată de actori, o trupă ce are de interpretat personajele, se îmbracă în costumele destinate şi murmură discret o melodie al cărui motiv va reveni în final. Ei lasă în scenă doi tineri, pe Leonce şi Rosetta care încearcă un schimb de … inimi în numele dragostei. Aşa se lansează spectacolul. Dragostea celor doi se va arăta apoi că este doar carnală, într-o scenă pasională de dans. Leonce, un tânăr şi el rebel ca Buchner, e dornic de plăceri şi până la urmă îşi va găsi totuşi, iubirea adevărată. Spectacolul degajă poezie, sensibilitate şi mult umor. În jurul lui Leonce se agită o lume variată, încântător îndrumată regizoral. Horaţiu Mălăele a avut şi inspiraţie în alegerea unei echipe strălucite de realizatori, de la actori la scenografi, pentru punerea în practică a viziunii sale regizorale. Surpriza cea mare este că majoritatea lor sunt tineri absolvenţi în 2008 ai institutelor de artă. Din nou, Teatrul de Comedie îşi arată disponibilitatea promovării tinerelor talante găzduindu-i într-un spectacol - piatră de încercare pentru orice aspirant la recunoaşterea valorii sale.
Sub aspect vizual spectacolul este atrăgător prin contribuţia scenografilor. Decorul imaginat de către Vladimir Turturică e aparent simplu şi funcţional prin elementele manevrate în funcţie de cerinţele situaţiilor şi regiei. Scena se “mobilează” doar printr-un drum în curbă, având un fundal alb, compus parcă din nişte “vele” ce se ridică conform cerinţelor acţiunii din scenă. Mai intervin o serie de elemente, de pildă, cea pentru jocul păpuşilor din final. Costumele şi perucile, create de Georgiana Săvuţă, sporesc vizual sensurile viziunii regizorale, desenând o epocă incertă istoric şi aduc o contribuţie substanţială satirei la adresa curţii din regatul Popo. Cei doi tineri scenografi au absolvit UNATC în 2008 şi se lansează cu succes în domeniul lor profesional. Distribuţia este ireproşabil aleasă. Lena revine Crinei Semciuc pe care telespectatorii au mai întâlnit-o în serialul de la Pro Tv, “Cu un pas înainte”. Debutul său pe scena unui teatru profesionist îi demonstrează pe deplin calităţile deosebite pe care le deţine. Actriţa, în afara unui chip fermăcător, dezvoltă cu naturaleţe comicul unor momente, parcă ar fi o păpuşă trezită la viaţă de un magician. O scenă de neuitat rămâne întâlnirea dintre Leonce şi Lena, când se îndrăgoste
sc la prima vedere şi actriţa joacă uimirea cu o fantezie a expresiilor de excepţie. Crina Semciuc cu dezinvoltură creează din nuanţe multiple stările personajului său. “Examenul”de la Teatrul de Comedie e susţinut la superlativ, şi sperăm că actriţa va avea şansa să îşi dezvolte personalitatea în viitor. După ce a realizat o complicată compoziţie în spaţiul neconvenţional de la Teatrul Luni, în “L-V:8-16”, Lari Giorgescu îşi continuă calea spinoasă a afirmării cu rolul lui Leonce pe care îl interpretează cu dezinvolt farmec tineresc, sincer în direcţia gândului interior exprimat. Regizorul Horaţiu Mălăele a introdus şi multe scene de dialog interactiv cu spectatorii, dificil de purtat pentru actorii lipsiţi de experienţă. Lari Giorgescu se achită de această sarcină şi trece cu abilitate de la o situaţie la alta. Leonce al său e tânărul zăpăcit de o lume ce îl solicită şi provoacă la implicări diverse, dar şi un candid şi sensibil căutător al iubirii adevărate. Cei doi sunt absolvenţi în 2008 ai UNATC care promit o generaţie de actori ce va revitaliza spectrul teatral. Şi Bogdan Cotleţ face parte din tânăra generaţie şi întodeauna este surprinzător în rolurile întâlnite. În Valerio, prietenul “filosof” al lui Leonce, cu fin umor îşi creionează partitura. În Rosetta, Meda Victor se reţine prin graţie şi sinceritate în expresie. Sprijinul construirii satirei la adresa celor ce aparţin regatului Popo, regizorul l-a dezvoltat prin intermediul grupului de tineri cărora le-a atribuit diverse personaje în diverse situaţii. Cei ce construiesc dibaci atmosfera satirică a spectacolului sunt : Ilinca Manolache, Aylin Cadîr, Silviu Bertalan, Dan Rădulescu, Andrei Runcanu, Alexandru Suciu. Se alătură acestor tineri ce se dăruiesc cu plăcere propunerilor spectacolului, actori cu experienţă ai teatrului. Este încântătoare Dorina Chiriac în guvernanta năzuroasă a Lenei venită din regatul Pipi. Un rol mic e tratat de actriţă strălucit. Cu multă măsură şi un comic de calitate defineşte Gheorghe Dănilă pe regele Popo cel ramolit dar plin de pretenţii. Excelent este şi Şerban Georgevici în maestrul de ceremonii care construieşte momente de fină satiră. Nu putem omite contribuţiile la reuşita spectacolului a contrapunctelor muzicale datorate lui Călin Grigoriu şi coregrafia lui Răzvan Mazilu.
Comicul de bună calitate şi lansarea în forţă a unei echipe tinere de creatori fac din spectacolul “Leonce şi Lena” un eveniment. După “Revizorul”, din nou, actorul de valoare Horaţiu Mălăele demonstrează că este şi un regizor de valoare prin concepte regizorale solid argumentate în raport cu textul ales, ce nu sunt sufocate de efecte derizorii specifice acelora care cred că inovează teatrul uitând dramaturgul. “Leonce şi Lena” este un spectacol de calitate, dar şi de success pentru marele public pe care Teatrul de Comedie îl respectă în numele menirii unei instituţii culturale.
“Leonce şi Lena” este o piesă care la noi a avut o evoluţie sinuoasă în prezentarea sa spectatorilor. De la memorabilul spectacol datorat în anii ’70 lui Liviu Ciulei, au mai atacat doi regizori stimaţi piesa lui Georgs Buchner, Alexandru Dabija şi Felix Alexa, dar n
u au reuşit să-i dea convingător viaţă scenică. Ambiţios, Horaţiu Mălăele continuă drumul prezentării acestei piese şi reuşeşte un spectacol ce va bucura sufletul oricărui spectator indiferent de pregătirea sa culturală. Spectacolul său, cu o echipă de excepţie, nu ştim dacă va satisface însă şi pretenţia susţinătorilor noului prin “adaptarea” forţată a textului, dar va entuziasma marele public prin comicul şi poezia transmise cu inteligenţă şi bun gust artistic. Şi Horaţiu Mălăele a întreprins o adaptare, dar ea nu afectează substanţa scrierii. Regizorul citeşte în limbaj teatral modern piesa lui Buchner punând în valoare o temă veşnică de când lumea, “filosofia” dragostei. Piesa lui Georgs Buchner scrisă în 1836 o susţine. Să nu uităm că dramaturgul a murit la 24 de ani, că era un tânăr revoltat de condiţiile sociale şi politice ale timpului său. Personajele lui Buchner, Leonce şi Lena sunt doi tineri, odrasle princiare, cărora părinţii vor să le hotărască destinul în funcţie de statutul lor social, dar întâmplarea face totuşi, că ei vor descoperi iubirea depăşind interesele meschine ale lumii căreia îi aparţin. Pledoaria lui Buchner pentru iubire este admirabil transpusă scenic de Horaţiu Mălăele. Ţine cont şi de intenţia satirică a dramaturgului la adresa societăţii în care trăiesc cei doi tineri şi o actualizează discret. Piesa este o comedie romantică, aspect esenţial subliniat inspirat de regizor.De la bun început regizorul dă spectatorilor cheia convenţiei sale teatrale pentru care a optat. Scena e invadată de actori, o trupă ce are de interpretat personajele, se îmbracă în costumele destinate şi murmură discret o melodie al cărui motiv va reveni în final. Ei lasă în scenă doi tineri, pe Leonce şi Rosetta care încearcă un schimb de … inimi în numele dragostei. Aşa se lansează spectacolul. Dragostea celor doi se va arăta apoi că este doar carnală, într-o scenă pasională de dans. Leonce, un tânăr şi el rebel ca Buchner, e dornic de plăceri şi până la urmă îşi va găsi totuşi, iubirea adevărată. Spectacolul degajă poezie, sensibilitate şi mult umor. În jurul lui Leonce se agită o lume variată, încântător îndrumată regizoral. Horaţiu Mălăele a avut şi inspiraţie în alegerea unei echipe strălucite de realizatori, de la actori la scenografi, pentru punerea în practică a viziunii sale regizorale. Surpriza cea mare este că majoritatea lor sunt tineri absolvenţi în 2008 ai institutelor de artă. Din nou, Teatrul de Comedie îşi arată disponibilitatea promovării tinerelor talante găzduindu-i într-un spectacol - piatră de încercare pentru orice aspirant la recunoaşterea valorii sale.
Sub aspect vizual spectacolul este atrăgător prin contribuţia scenografilor. Decorul imaginat de către Vladimir Turturică e aparent simplu şi funcţional prin elementele manevrate în funcţie de cerinţele situaţiilor şi regiei. Scena se “mobilează” doar printr-un drum în curbă, având un fundal alb, compus parcă din nişte “vele” ce se ridică conform cerinţelor acţiunii din scenă. Mai intervin o serie de elemente, de pildă, cea pentru jocul păpuşilor din final. Costumele şi perucile, create de Georgiana Săvuţă, sporesc vizual sensurile viziunii regizorale, desenând o epocă incertă istoric şi aduc o contribuţie substanţială satirei la adresa curţii din regatul Popo. Cei doi tineri scenografi au absolvit UNATC în 2008 şi se lansează cu succes în domeniul lor profesional. Distribuţia este ireproşabil aleasă. Lena revine Crinei Semciuc pe care telespectatorii au mai întâlnit-o în serialul de la Pro Tv, “Cu un pas înainte”. Debutul său pe scena unui teatru profesionist îi demonstrează pe deplin calităţile deosebite pe care le deţine. Actriţa, în afara unui chip fermăcător, dezvoltă cu naturaleţe comicul unor momente, parcă ar fi o păpuşă trezită la viaţă de un magician. O scenă de neuitat rămâne întâlnirea dintre Leonce şi Lena, când se îndrăgoste
sc la prima vedere şi actriţa joacă uimirea cu o fantezie a expresiilor de excepţie. Crina Semciuc cu dezinvoltură creează din nuanţe multiple stările personajului său. “Examenul”de la Teatrul de Comedie e susţinut la superlativ, şi sperăm că actriţa va avea şansa să îşi dezvolte personalitatea în viitor. După ce a realizat o complicată compoziţie în spaţiul neconvenţional de la Teatrul Luni, în “L-V:8-16”, Lari Giorgescu îşi continuă calea spinoasă a afirmării cu rolul lui Leonce pe care îl interpretează cu dezinvolt farmec tineresc, sincer în direcţia gândului interior exprimat. Regizorul Horaţiu Mălăele a introdus şi multe scene de dialog interactiv cu spectatorii, dificil de purtat pentru actorii lipsiţi de experienţă. Lari Giorgescu se achită de această sarcină şi trece cu abilitate de la o situaţie la alta. Leonce al său e tânărul zăpăcit de o lume ce îl solicită şi provoacă la implicări diverse, dar şi un candid şi sensibil căutător al iubirii adevărate. Cei doi sunt absolvenţi în 2008 ai UNATC care promit o generaţie de actori ce va revitaliza spectrul teatral. Şi Bogdan Cotleţ face parte din tânăra generaţie şi întodeauna este surprinzător în rolurile întâlnite. În Valerio, prietenul “filosof” al lui Leonce, cu fin umor îşi creionează partitura. În Rosetta, Meda Victor se reţine prin graţie şi sinceritate în expresie. Sprijinul construirii satirei la adresa celor ce aparţin regatului Popo, regizorul l-a dezvoltat prin intermediul grupului de tineri cărora le-a atribuit diverse personaje în diverse situaţii. Cei ce construiesc dibaci atmosfera satirică a spectacolului sunt : Ilinca Manolache, Aylin Cadîr, Silviu Bertalan, Dan Rădulescu, Andrei Runcanu, Alexandru Suciu. Se alătură acestor tineri ce se dăruiesc cu plăcere propunerilor spectacolului, actori cu experienţă ai teatrului. Este încântătoare Dorina Chiriac în guvernanta năzuroasă a Lenei venită din regatul Pipi. Un rol mic e tratat de actriţă strălucit. Cu multă măsură şi un comic de calitate defineşte Gheorghe Dănilă pe regele Popo cel ramolit dar plin de pretenţii. Excelent este şi Şerban Georgevici în maestrul de ceremonii care construieşte momente de fină satiră. Nu putem omite contribuţiile la reuşita spectacolului a contrapunctelor muzicale datorate lui Călin Grigoriu şi coregrafia lui Răzvan Mazilu.Comicul de bună calitate şi lansarea în forţă a unei echipe tinere de creatori fac din spectacolul “Leonce şi Lena” un eveniment. După “Revizorul”, din nou, actorul de valoare Horaţiu Mălăele demonstrează că este şi un regizor de valoare prin concepte regizorale solid argumentate în raport cu textul ales, ce nu sunt sufocate de efecte derizorii specifice acelora care cred că inovează teatrul uitând dramaturgul. “Leonce şi Lena” este un spectacol de calitate, dar şi de success pentru marele public pe care Teatrul de Comedie îl respectă în numele menirii unei instituţii culturale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu