“COLIND DE CRĂCIUN” – FUNDAȚIA “UNIVERSAL ARTIST UNFORGETTABLE “ (Gazdă Teatrul Odeon)

O ”SERBARE” ȘCOLARĂ A UNEI CLASE PRIMARE

Acest spectacol este un nou prilej de discuție asupra învățământului artistic. Rămâne remarcabilă inițiativa fostului rector al UNATC , prof. univ. dr. Florin Zamfirescu, actor remarcabil în teatru și film, de a înființa Fundația “Universal Artist Unforgettable” al cărui peședinte este. Lansarea proiectului s-a petrecut la Teatrul Odeon unde e și actor, cu spectacolul “Colind de Crăciun” după Charles Dickens. Se poartă acest “după” orice autor, dramaturg ori romancier ! Proiectul fundației dorea să atenționeze asupra “valorii” studenților de la UNATC, fiind integrat și manifestărilor dictate de Primăria Capitalei, “Zilele Bucureștiului” (17-19 septembrie 2010). Echipa de realizatorii ai fundației se baza pe o selecția din aproximativ 60 de studenți dintr-o clasă de actorie de la UNATC, a 17 dintre ei, aflați după doi ani de studiu, adică în anul trei, la finalul căruia vor obține diploma de “prestatori de servicii artistice”. Apoi, unii se vor înscrie la masterat pentru alți doi ani, etc. Președintele fundației și profesorul lor promite și posibila funcționare a unei săli de teatru în care tinerii să susțină spectacole. O inițiativă excelentă, dacă ținem cont că UNATC a pierdut prin Legea retrocedării Studioul “Casandra” și în timp, rectorii săi nu au reușit obținerea unei alte săli pentru universitatea de stat cu tradiție pe care o păstoreau.

Merită atenție acest proiect particular de fundație al unui profesor de la UNATC care bănuim că ar vrea să sprijine pe învățăceii săi și nu are condiții la universitatea de stat unde activează, dar spectacolul lansării ridică multe întrebări. Mai întâi, alegera repertorială – traducere, adaptare și dramatizare după Charles Dickens de Radu Stoian și Filip Iosif Columbeanu – era un scenariu nefuncțional pentru evidențierea calităților celor cu ambiția de a deveni actori. Insera școlărește o serie de conflicte din jurul unui avar, Scrooge, petrecute în ajunul Crăciunului, cu iz moralizator de condamnare a acestuia. Scrooge trăia un vis delirant cu “fantomele” Crăciunului care îl făceau să descopere realitatea socială. De parcă dramaturgia, clasică și contemporană, nu ar mai exista, fiecare secvență din acest text era o improvizație, un modest material de studiu pentru un posibil examen de an.

Stângaci, la început de drum fiind și nebenefiicind de o solidă îndrumare pedagogică și culturală, studenții distribuiți de fundație, încercau să sugereze simplist tipologia mai multor personaje atribuite. Era de dorit ca acești studenți aflați la începutul anului trei de studii, să se recomande nu prin spectacolul derizoriu al unei fundații, ci printr-un exmen de absolvire cu simț pedagogic construit în favoarea lor. Ei sunt: Miriam Rizea (Fantoma Crăciunurilor Trecute, Martha, Spălătoreasa), Andreea Gheorghe ( Fantoma Crăciunului ce va veni, Măicuța), Florin Hrițcu (Cratchit, Fezewig), Ana-Maria Plopeanu (Măicuța, invitata lui Fred), Horea Suciu (Marley, Tooper), Adrian Georgescu (Scrooge tânăr, Peter Cratchit), Liviu Chiță (Băiatul cu colindul, Tut), Ioana Elecfi ( Tim degețel, doamna Fezewig). Au avut neșansa interpretării unor personaje cărora dramatizarea nu reușea să le sugereze linia minimă a tipologiei. Nici cei cu partituri singulare, nu au fost mai avantajați. În Scrooge, personajul principal, Radu Stoian încerca șovăielnic, ca într-un spectacol de amatori pentru copii, ignorând relația esențială cu partenerii, să descifreze caracterul avarului șocat de delirul unui vis. Naratorul venit parcă de la circ, Pavel Ulici era de asemenea confuz, lipsit de inițiativă în relația interactivă cu publicul. Apariții insignifiante au fost și Alexandra Suciu în doamna Cratchit, Ada Galeș în Fan Scrooge, Cosmina Stratan în Belle și Vlad Pavel în Joe cămătarul. În Fred, funcționarul lui Scrooge, Sorin Șaguna reușea, în unele momente, să sugereze situațiile dificile ale celui sărac, aflat la ananghie, cu o familie de care e responsabil. Îl seconda în intențiile sale credibile, Ana Vicovan în rolul soției lui Fred. Ioana Manciu interpreta Fantoma Crăciunului Prezent, o partitură citită regizoral ca fiind un personaj sinistru, o întrupare a morții. Cei distribuiți în acest spectacol, lipsit în primul rând de o îndrumare efectuată cu profesionalism pedagogic, au fost victimele unei regii puerile datorate Anei Cucu, absolventa celor trei ani de studiu ai secției respective. A avut ca asistent pe Filip Iosif Columbeanu, consultant artistic pe Ana Maria Nistor, asistent pentru mișcare și coregrafie pe Andreea Belu, iar pentru muzică și interpretarea muziclă live pe Petru Teodorescu. Regia mai beneficia și de o scenografie cu pretenți i– Sorin Boncea. Decorul presupunea o sumedenie de elemente de mobilier manevrate tot de bieții studenți pe post de mașiniști. Prin costumele prăfuite de epocă, scenograful își dorea să încropească atmosfera scrierii lui Dickens, dar ele păreau a fi împrumutate la nimereală din magazia teatrului care găzduia lansarea fundației. Regia Anei Cucu apela la efecte arhicunoscute, fum, ilustrație muzicală abundentă și o mișcare căznită a echipei în scenă. Aliniați de o parte și de alta a scenei, când nu aveau de interpretat vreun rol, studenții stăteau ca niște soldați gata să intervină, să mute mobilierul pentru a schimba spațiul acțiunii. Peste vizualizarea teatrală banală, regia demonstra nepricepere în îndrunarea actorilor în a creiona personaje convingătoare care să transmită ideile scrierii lui Dickens. Spectacolul era bătrânicios, plictisitor, cu exerciții de studiu din primul an de universitate, de pildă jocul de a ghici un personaj. “Colinde de Crăciun” parcă ar fi fost o serbare de sfârșit de an a elevilor din clasele primare. Acest exercițiu de studiu, neinspirat expus la public, aduce deservicii studenților și universității din care provin, chiar dacă era produs de o oarecare fundație, e drept, aparținând unui fost rector din învățământul artistic.

Spectacolul de debut al acestei fundații a fost un eșec confirmând, din nou, starea gravă a învățământului artistic ce oferă anual, în întreaga țară, câteva sute de absolvenți superficial pregătiți, plătitori însă, de taxă. Au profesori doctori din care majoritatea este lipsită de experiență scenică. Învățământul artistic produce pe bandă rulantă regizori care nu cunosc nici măcar alfabetul meseriei, și actori cu dicție și emisie vocală necizelate, și neșcoliți pentru perceperea expresivă a unui personaj.