“ CINCI RENDEZ – VOUS – URI MORTALE “ – PROIECT INDEPENDENT găzduit de Teatrul de Comedie, Sala Nouă

UN SPECTACOL MEDIOCRU

Este unul din cele trei spectacole prezentate în afara concursului COMEDIA ȚINE LA TINEri, cu o distribuție compusă din actori ai Teatrului de Comedie și masteranzi sau absolvenți ai UNATC, reuniți într-un proiect în care autorul textului și al regiei era profesorul Liviu Lucaci.

Textul insera cinci schițe cu dialoguri între două personaje aflate în situații extreme, tipologii mai mult sau mai puțin caracterizate credibil. Din înșiruirea celor cinci “dezbateri” cu trimitere spre finalul existenței umane, se datașau prin scriere, prima și ultimele două. Prima scenetă își propunea deschiderea drumului intențiilor spectacolului prin dialogul comico - tragic purtat de un tânăr (George Albert Costea, master actorie) cu moartea. Cea de a patra schiță atenționa asupra sfârșitului dramatic al carierei unei vedete (Delia Nartea, actriță a Teatrului de Comedie) prin intervenția abilă a unei tinere ambițioase (Sabina Brândușe, absolventă UNATC) care își dorește să-i i-a locul. În ultimul scheci, autorul încerca să dea o oarecare coerență montajului celor “cinci rendez-vous-uri”, prin dialogul purtat cu un prieten al unui soț ucis la comanda consoartei, acțiune pusă la cale în una din schițele anterioare, interpreți fiind Angel Popescu și Alexandru Conovaru, actori prezenți în repertoriul Teatrului de Comedie. Textul se vroia o “comedie neagră”, dar situațiile și replica nu o susțineau întodeauna convingător. În scheciul al treilea, de pildă, exercițiul erotic al unui cuplu, colorat cu replici ce evocau pe… Nietzsche, era penibil, ar fi funcționat perfect într-un divertisment tv.

Regia lui Liviu Lucaci se rezuma, în principal, la ilustrarea teatrală a momentelor, școlărește, prin așezarea personajelor pe două scaune, în jurul unei mese. Scenografia lui Adrian Damian se detașa doar prin desenul costumelor. Muzica originală și ilustrația muzicală – Delia Nartea, orchestrație – Vasile Bordeianu, susțineau intenția definirii unei atmosfere speciale în raport cu unele texte.

Distribuția cuprindea unsprezece interpreți, unii pe care nu îi vom nominaliza fiind defavorizați de text și regie. S-a remarcat, în prima scenă, George Albert Costea în tânărul Albert prin susținerea dialogului cu personajul moartea, exagerat ilustrat teatral ; actorul, cu fin umor impunea candoarea, uimirea și încercarea de a înfrânge sinistrul personaj, desprins parcă din basmele pentru copiii de la grădiniță. Sabina Brândușe, în penultimul “randez-vous”, se remarca prin transpunerea în fata dornică să devină vedetă care folosește calea admirației pentru o persoană model, căreia vrea să îi i-a locul. Tânăra actrița avea șarm și sinceritate în relația cu o parteneră experimentată, Delia Nartea, distribuită în rolul vedetei. Tristețea personajului era redată cu sensibilitate de către Delia Nartea, admirabilă și în momentele interpretării momentelor muzicale. În ultima scenă, Angel Popescu reușea prezentarea la nuanță a uimirii prietenului care nu înțelege situația extremă în care se găsește cel pe care nu l-a văzut de mult timp. Alexandru Conovaru reușea să puncteze cu umor și temperament, situația soțului disperat că a fost ucis, servind intențiile de “comedie neagră” ale textului.

“Cinci rendez- vous-uri cu moartea” rămâne un exercițiu de divertisment teatral, minor, și sub aspectul textului și al regiei, din care unele scheciuri se pot însă, selecta datorită actorilor pentru spațiul neconvențional al teatrului independent.