“ APLAUZE, APLAUZE! “ – TEATRUL DE REVISTĂ “ CONSTANTIN TĂNASE “

“ CRIZĂ MARE, MONȘER ! “

În sfârșit, Teatrul de Revistă "Constantin Tănase “ a revenit la sediul său, la Sala Savoy de pe Calea Victoriei, clădirea a fost consolidată, iar sala renovată, modernizată. Redeschiderea sălii s-a marcat prin spectacolul “Aplauze, aplauze!“ cu menirea de a onora și cei treizeci de ani de carieră ai cuplului artistic al popularilor actori, maeștrii teatrului de revistă, Stela Popescu și Alexandru Arșinel. Toate bune și frumoase până aici, chiar dacă foaierul își așteaptă “mobilarea” cu imagini din istoria bogată a acestui teatru iubit de public căruia Constantin Tănase i-a trasat cu multe decenii în urmă, drumul succesului. Atenție, textele lui Tănase sunt actuale și astăzi, rămâne a fi și folosite în spectacolele teatrului care îi poartă numele! Consistența acestui spectacol cu scop aniversar, rămâne însă, discutabilă sub unele aspecte.

“ Aplauze, aplauze ! “ folosește textele unui remarcabil creator al domeniului, mereu actual prin intențiile satirice, regretatul Mihai Maximilian, dar se simte lipsa unui scenariu care să le ansambleze în scopul de a sărbătorii cei treizeci de ani de carieră ai vedetelor în compania unor tineri aspiranți la aplauze. “Scenariul“ a optat pentru plimbarea prin scenă și chiar în sală a unui “prezentator“ lipsit de replică, anost care agita niște așa zise “cadouri“, cutii, ca să prefațeze fiecare moment. Mult prea abundente erau momentele muzicale ! Cum spectacolul la data premierii nu avea un program de sală, prezentatorul putea măcar nominaliza pe tinerii …oferiți drept “cadouri“ celor sărbătoriți, în care teatrul își pune speranța că vor continua tradiția succeselor acestui prețuit gen artistic. Desigur, exista și posibilitatea ca în cazul unui astfel de spectacol să fie implicate și alte personalități marcante ale colectivului, precum Cristina Stamate, Adriana Trandafir, Nae Lăzărescu și Vasile Muraru.

În diversele momente de … “umplutură“ ale aniversării cu greu se putea sesiza personalitatea cuiva. Tinere actrițe se luptau cu diverse scheciuri, stângaci, fără haz, nu reușeau să treacă rampa, parcă erau împrumutate de la o casă de cultură din echipa de amatori. Interpreții de muzică ușoară, în majoritatea lor erau palide apariții cu intenții de a imita pe cei consacrați. Nu îi nominalizăm că poate, poate, ne vor uimi cu un alt prilej. Melodiile, în afara celor străine, aparțineau apreciatului compozitor Vasile Veselovski, și nu lui V. Vasilache ( !! ) cum preciza distribuția transmisă de serviciul de comunicare al teatrului. S-au remarcat totuși, Daniela Cristea sau în scurte apariții actorul Nae Alexandru ori Duo Lascu cu un moment de acrobații comice cu profesionalism executate. Se simțea în interpretarea multor tineri și lipsa unei atente îndrumări regizorale, cu toate că “Aplauze, aplauze!“ poartă semnătura unui veteran al teatrului, Bițu Fălticineanu, tributar stilului “clasic“ al acestui dificil gen. Spectacolul său nu are ritm, multe momente sunt terne, chiar prăfuite ca ilustrare teatrală.

În afara acestor neîmpliniri, “Aplauze, aplauze!“ rămâne însă, o reprezentație cu un ambalaj atractiv datorat scenografiei rafinat concepute de arhitect Theodora Dinulescu. A creat un decor fastuos și costume spectaculoase, în special baletului. Manevrarea luminii, dezavantajează însă uneori, oferta scenografică și chiar pe interpreți prin accente de culoare sau scăderi ale luminozității. Baletul are scene remarcabile, precum carnavalul de la Veneția, dar coregrafia lui Cornel Popovici, când încearcă o apropiere de expresia modernă a hip hop-ului, nu se mai dovedește inspirată.

Evident că aplauze entuziaste stârnesc pe drept vedetele aniversate și adorate de spectatori pentru calitățiile lor de excepție, care susțin și cu acest prilej câteva scene memorabile. O compoziție minunat lucrată, la nuanță, propune Stela Popescu în “Savarina“, o “lecție” a cerințelor credibilității teatrului de revistă. Travestiul îi readuce pe cei doi într-o scenetă savuros interpretată. Lui Alexandru Arșinel, în afara aparițiilor ca actor de marcă al genului, îi aparține și un moment muzical special în care își evidențiază calitățile vocale. Prezențele Stelei Popescu și ale lui Alexandru Arșinel sunt ireproșabile, sunt sarea și piperul spectacolului, dar … destul de puține în raport cu un scenariu ce solicită trei ceasuri pentru a se derula.

“ Cadoul“ surpriză rămâne Tamara Buciuceanu-Botez care în “Madam Gogoașă“ este o încântare să o urmărești prin umorul de bună calitate și farmecul ce îl degajă cu spontaneitate. Deasemenea, un minirecital exemplar prezintă invitata Sanda Ladoși.

“Aplauze, aplauze!“ va mulțumi publicul prin o nouă întâlnire cu aceste rare și incontestabilele personalități, Stela Popescu, Tamara Buciuceanu-Botez și Alexandru Arșinel, dar îl va lăsa dezamăgit de prestația artistică a tinerilor care ambiționează a le fi urmași. “Criză mare, monșer!“ spunea Caragiale, și criza se simte și în cazul regiei noastre și interpretării tinerilor care vor să se dedice teatrului de revistă, un gen special ce nu beneficiază din partea învățământului artistic de atenția cuvenită. Divertismentul tv. ca și teatrul de revistă. suferă la noi prin lipsa de noi scriitori cu har înzestrați pentru astfel de texte, cât și de tineri interpreți și regizori inventivi în actualizarea expresiei, originali prin conceptul artistic.