“ DOUĂ POVEȘTI DE AMOR “ – ArCuB

BUNĂ DISPOZIȚIE CU … CEHOV

Întâlnim adeseori pe afișele diverselor manifestări culturale din Capitală specificarea de colaborare – ArCuB. Este Centrul de proiecte culturale aflat sub “autoritatea Consiliului General al Municipiului București”, și site-ul său ne mai informează că e o instituție publică și are drept misie “educarea publicului prin artă și cultură, precum și susținerea efectivă a artiștilor tineri neincluși în structuri instituționalizate”. Mai produce, editează cărți. De pildă, volumul de înaltă ținută grafică, “Bucureștiul ascuns – Fișe pentru o tomografie urbană” în colaborare cu Ordinul Arhitecților din România, ilustrat remarcabil și editat de “igloomedia”. Albumul are intenția de a fi o carte de vizită a Capitalei pentru oficialitățile care o vizitează, dar și o contribuție a ilustrării atrative a istoriei orașului lui Bucur. Dar … ArCuB, în proiectele pe care le finanțează din banii publici ai municipalității, se ocupă și de teatru. Prezintă spectacole de teatru, la sediul său renovat din preajma Intercontinentalului, de pe strada Batiștei, nr.14, fostul ARLUS. Afișele actuale invită la “Niște femei”, spectacol în partereniat cu Teatrul “George Ciprian” din Buzău, la “O lume pe dos” și “Visul lui Don Quijote”, ambele în coproducție cu Teatrul de Comedie (toate sunt comentate pe blog), iar mai nou la “Două povești de amor”, de astă dată o producție proprie. Din păcate, toate aceste spectacole nu implică “tineri neincluși în structuri instituționalizate”.

“Două povești de amor” este un colaj cu două piese scurte scrise de Cehov în 1888, la începutul activității sale ca dramaturg, după “Ivanov”. Reușita acestui proiect ArCuB se datorează unei echipe ce reunește personalități active din lumea teatrului instituționalizat. Regia aparține lui Mircea Cornișteanu (directorul Teatrului Național “Marin Sorescu” din Craiova), distribuția reunește pe Cerasela Iosifescu (Teatrul “Nottara”), Silviu Biriș (Teatrul Național “I.L.Caragiale”) și Ion Arcudeanu (Teatrul “Ion Creangă”).

Decorul este realist conceput de Bogdan Spătaru, cu posibilități de transformare pentru a indica spațiile de joc solicitate de cele două piese într-un act reprezentate. Costumele servesc intențiile regiei de a diferenția substanțial cele două cupluri din “Ursul” și “Cerere în căsătorie”, interpretate de aceiași actori. Regizorul Mircea Cornișteanu urmărește atent jocul dintre dramele personale ale fiecărui personaj și situațiile comice în care le implică dramaturgul, rezultatul fiind o comedie savuroasă. În “Ursul”, cu fin umor, regizorul tratează conflictul dintre văduva Elena Ivanovna (Cerasela Iosifescu) și Smirnov (Silviu Biriș) care îi solicită plata datoriilor răposatului soț, conflict ce se transformă într-o iubire pasională.

În “Cerere în căsătorie”, viziunea regizorală schimbă registrul și se apropie de o ilustrare teatrală apropiată prin numeroase gaguri de filmele comediei mute. Evident, că și conflictul dintre Ivan (Silviu Biriș), venit să o ceară în căsătorie pe vecina Natalia (Cerasela Iosifescu), cucerește prin comicul ilustrat teatral captivant de regie și actori, aplauzele marelui public. Cheia succesului acestui spectacol o dețin firește actorii, remarcabili în cele două ipostaze propuse de regie. Cerasela Iosifescu are știința de a se adapta de la partituri dramatice la comedie. În Elena pare o văduvă sinceră în izolarea sa, ca să se transforme încet, încet într-o femeie atractivă, provocatoare când îl întâlnește pe Smirnov. Transformările sale sporesc comicul acțiunii. Ambiguitatea personajului actrița o transmite cu multă măsură în expresie. Următorul rol, actrița îl compune și prin transformarea ținutei și machiajului, Natalia fiind aparent o modestă femeie, dar aprigă în apărarea propietăților familiei. Cerasela Iosifescu rămâne una din actrițele deosebite pe care le avem și care de la Medeea, așteaptă un rol major care să-i reprezinte capacitățiile sale multiple de expresie. Silviu Biriș este remarcabil în “Ursul”, construind un umor de bună calitate prin relaționarea cu partenerii pentru prezentarea convingătoare a tipologiei propuse de Cehov. Cu ajutorul costumului și machiajului , configurează apoi , pe Ivan cu abilitate în expresie în funcție de replică și situație, speculând ipohondria personajului. Silviu Biriș, actor activ, înregistrează în această stagiune o evoluție deosebită, fiind remarcat nu numai prin rolurile de la Naționalul bucureștean, ci și prin colaborările cu Centrul Cultural “Nicolae Bălcescu” (“Nimeni nu-I perfect”, spectacol comentat pe blog) și acum cu ArCuB.

În Luca și Stepan, personaje de plan secund se remarcă Ion Arcudeanu prin conturarea convingătoare a tipologiei fiecăruia și contribuția de a susține prin relațiile cu cei din preajmă comicul situațiilor.

“Două povești de amor” este un spectacol pentru marele public, cu respect cultural față de Cehov, servit convenabil de regie și de remarcabili actori, fiind un prim pas pentru valorificarea atribuțiilor acestui Centru de proiecte culturale al Capitalei de la care se așteaptă însă, și promovarea tinerilor creatori independenți.

P.S. Cehov dă multă bătaie de cap unor “comentatori” care îi întâlnesc numele pe afișul teatral. De pildă, un Cațavencu de la cândva un săptămânalul satiric de prestigiu, sub titlul … “Încă un cadavru în armură rusească” (!!!) scria despre premiera Teatrului “Bulandra”, “Ivanov”. Oricui poate să îi placă sau nu spectacolul regizat de Andrei Șerban, dar să îl bălăcărești pe Cehov, “rusul” mai lipsea să spună “sovieticul”, în numele satirei practicate de publicația pe care o servești este alarmant și demonstrează stadiul jalnic la care a ajuns mass media prin indivizii angajați să o reprezinte. Respectivul l-a confundat pe Cehov cu … Băsescu sau Oana Zăvoranu, nume preferate pentru comentariile și informațiile din mass media actuală !