“ MICUL PRINȚ “ – TEATRUL ODEON

“ CE VREI SĂ SPUI ? “

Întrebarea din titlu aparține personajului, Micul Prinț, adersată celor cu care se întâlnește în peripulu său, dar se potrivește și cu spectacolul prezentat la Teatrul Odeon de Carmen Lidia Vidu DUPĂ “Micul Prinț” de Antoine de Saint – Exupery, întrebare căreia regizoarea nu reușește să-i dea un răspuns teatral convingător. “Micul Prinț” este povestea pe care copiii, dar și adulții, o citesc și recitesc fascinanți, descoperind întodeauna lucruri noi. A fost publicată în 1943, iar autorul său, Antoine de Saint – Exupery, pilot și diplomat, a dispărut în 1944 într-un accident aviatic. În timp, scrierea francezului a înregistrat un record de traduceri în diferite limbi, peste o sută ! Este o “lecție” de viață, sensibil relatată, întâlnirea într-un deșert a unui pilot care a suferit un eșec de zbor cu avionul său, cu Micul Prinț, un copil, venit să cunoască lumea noastră de pe asteroidul B 612. Scrierea despre cunoaștere, dragoste și frumosul vieții, în care se poate regăsi oricine o citește indiferent de vârsta sa, este aproape imposibil de dramatizat, “adaptat” pentru un spectacol teatral, fără să îi știrbești farmecul. Carmen Lidia Vidu încearcă un spectacol în care ia drept pretext scrierea, un spectacol “după” Antoine de Saint Exupery.

În spectacolul de la Teatrul Odeon din sala Studio ne reîntâlnim cu pretențiile regizorale ale celor care își iau drept suport pentru un posibil succes un autor de valoare. Astfel de viziuni regizorale spulberă însă, substanța, consistența scrierii în numele așa zisei originalități teatrale. Carmen Lidia Vidu este printre primii regizori care și-au propus drept mijloc de exprimare teatrală proiecțiile, efectele video, ce în timp au devenit doar o manieră de tratare a textului ales pentru reprezentarea scenică. Aplică această manieră excesiv și pentru “Micul Prinț” și propune un spectacol “după” scrierea memorabilă a francezului. Ideea personală a regiei se rezumă la prezentarea simplistă a relațiilor copilului care descoperă lumea, cu bunele și relele sale, prin dialoguri și relații, doar cu proiecții în prim plan ale personajelor pe care le întâlnește . Folosește elementar posibilitățiile tehnice ale sălii noi Studio lansate de Teatrul Odeon. Sala devine un spațiu clasic de teatru, cu scena în față, cu toate că deține multiple posibilități de folosire, în care se plasează ca decor… patru nori cu scopul unor ecrane de proiecție. Scenografia lui Constantin Ciubotariu nu creează prin nimic atmosfera emoțională a scrierii. Costumele personajelor care apar doar în proiecții ar aparține … secolului XVI !! De ce? Antoine de Saint-Exupery este vibrant emoțional pentru noi cei din mileniul trei prin drumul cunoașterii vieții propus indiferent de epocă istorică.

Este inexplicabilă tratarea textului ca imagine teatrală cu sens prin intervențiile video ale numeroaselor personaje. Ele intervin prin scriere ca argument al constatării relațiilor de când e lumea dintre oameni, nu sunt artificial implicate în dezbaterea despre drumul cunoașterii. Evident, există în acest spectacol confuz și Micul Prinț. Rolul este atribuit unui copil, Alexandru China Birta, dar abia la aplauze am putut constata că acest interpret deține o înfățișare potrivită solicitării povestirii, are un chip fermecător și o naivitate credibilă. Viziunea regizorală îl plimbă într-o lumină confuză însă, pe Miciul Prinț printre … norii unde apar filmate personajele pe care le descoperă, iar expresia sa prin dialogurile improvizate cu proiecțiile este anulată. Îi vorbesc din off, Aviatorul (Florin Zamfirescu), Vulpea (Rodica Mandache), Șarpele (Gelu Nițu), Floarea (Jeannine Stavarache), Regele (Mugur Arvunescu), Vanitosul (Mircea Constantinescu), Omul de afaceri (Ion Batinaș), Lampagiul (Mircea N.Crețu), Geograful (Laurențiu Lazăr) sau Bețivul (Pavel Bartoș). Scenic relațional personajele nu mai există. Aceste personaje, simboluri umane ale existenței, indiferent de epocă, devin astfel, niște fantoșe din alt timp istoric.

“E adevărat, nu-i așa, că oile mănâncă copacii?”, întreabă Micul Prinț. Da! Așa cum unii regizori “mănâncă” scrieri de valoare fără un elementar respect față de ideea conținutul lor. Acest spectacol se recomandă a nu fi vizionat nici de copii, nici de adulții care îi însoțesc. Îi rugăm să citească povestea lui Antoine de Saint Exupery !! Este numai un experiment regizoral care argumentează o replică a Micului Prinț : “Oamenii mari, de bună seamă, sunt foarte, foarte ciudați”. Sunt ciudați și ambițioși și…“nu înțeleg multe" …

P.S. Ilustrațiile aparțin lui Antoine de Saint Exupery fiind dedicate inspiratei sale scrieri.

Cu dorința de a duce copii la teatru, spectacolul poate atrage publicul prin titlu, dar … mai bine ar fi vizionat spectatorii în compania micuților din preajmă, tot la Teatrul Odeon, “Aventurile lui Habarnam”. E drept, e un spectacol încântător din 2005, regizat de Alexandru Dabija!