“ NATURĂ MOARTĂ CU NEPOT OBEZ “ – TEATRUL ODEON

O COMEDIE NEAGRĂ ... REUȘITĂ

Mereu preocupat de propunerea unor spectacole ieșite din matca obișnuitului, Teatrul Odeon lansează o piesă a dramaturgiei actuale – lucru rar în peisajul nostru teatral -, o comedie neagră, originală de Ion Sapdaru. Piesei i-a fost retras în urmă cu un an sau doi, Premiul pentru cea mai bună piesă românească acordat anual de UNITER pentru că încălcase regulamentul de concurs fiind publicată într-o revistă. Ion Sapdaru este actor de teatru și film, regizor, cu o bogată activitate. Practica i-a dat cunoașterea profundă a construcției dramatice și a personajelor. Scrierea sa “Natură moartă cu nepot obez” este un text dramatic cu umor conceput prin personaje abil conturate în funcție de acțiunea dezvoltată, având drept temă majoră – manifestarea dragostei sub diverse forme. Este satirizată dragostea egoistă, obsesivă, sufocantă a trei mătuși față de nepotul pe care l-au crescut prin dispariția mamei ce le era soră, rezultatul fiind distrugerea vieții nepotului Pompiliu. Dragostea ia și calea naivității când Pompiliu se îndrăgostește de Lili, prostituata adusă de mătuși ; Pompiliu se sugerează că o iubește însă, și ca o posibilă scăpare de “dragostea” exagerată a celor trei femei cu care convețiuește. Nu este ocolit de dramaturg nici aspectul “dragostei” ca act sexual, ca sursă de existență a femeii ce se prostituează. Tema este susținută prin relațiile dintre personje atent manipulate de dramaturg pentru a da tensiune acțiunii și chiar un suspans dramatic nelipsit însă, de umor, dar și de amărăciune. Inspirat construiește Ion Sapdaru personajul central, Pompiliu cel iubit de mătuși, ajuns un tânăr obez prin "grija" lor care are și un loc de muncă eficient. Replica este mereu vie și surprinzătoare ca sens și efect comic, dar și dramatic. Titlul piesei pare ciudat, “Natură moartă cu nepot obez”, dar rezumă metaforic sensul tragic al demonstrației că dragostea poate fi și nocivă când nu e controlată de rațiune în relație.

Regizorul Eugen Făt cu pricepere s-a ferit de orice efecte artificiale și a derulat ilustrarea teatrală prin interpretarea actorilor condusă la nuanță. Fără ostentație, cu mult haz, a conceput trecerea în neființă pe rând a celor trei mătuși și aparițiile lor ca fantome. Viziunea regizorală servește teatral sensurile textului și are drept rezultat un spectacol atractiv de comedie neagră, gen neîntâlnit în repertoriile curente, cu o piesă a dramaturgiei noastre, absentă și ea de pe multe afișe teatrale. Decorul lui Constantin Ciubotariu este aparent simplu, oferă un cadru multifuncțional acțiunii. Costumele sale servesc tipologiilor și rezolvă excelent starea de obezitate a lui Pompiliu.

Piesa lui Ion Sapdaru a avut șansa întâlnirii cu o echipă devotată intențiilor scrierii, cu o distribuție de excepție. Să interpretezi rolul unui obez cum este Pompiliu, poate fi riscant pentru orice actor. Pavel Bartoș cu inteligență compune acest personaj, cu multă grijă în expresie pentru a nu apela exagerat la ținuta supraponderală a sa. Pombiliu devine astfel, datorită actorului, un om înfrânt de soartă și de obezitatea doar aparent comică, o victimă a dragostei iresponsabile a mătușilor. Firescul, sinceritatea sunt mijloacele sale impresionante de tratare a personajului. Râzi, dar rămâi și trist privind soarta unui om distrus din prea multă dragoste familială. Pavel Bartoș este un actor de marcă, apreciat de marele public și pentru multiplele sale ipostaze pe micul ecran la Pro Tv unde vulgaritatea multor colegi de pe alte posturi îi este străină și surprinzător pe scenă, unde e remarcabil în orice partitură. Interpretarea lui Pompiliu sporește în calitate prin întâlnirea personajului cu cele trei mătuși creionate admirabil de Dorina Lazăr (Vanda), Rodica Mandache (Cesonia) și Oana Ștefănescu (Mirela). Scopul existențial al mătușilor este nepotul, grija față de cel pe care îl consideră copilul lor, dar fiecare are totuși, o anume personalitate. Vandei, Dorina Lazăr îi subliniază temperamentul activ, autoritatea celei care pentru binele nepotului îi aduce o prostituată. În orice rol Dorina Lazăr construiește o bijuterie și o face și cu acest prilej. Cu umor și atenție la nuanță, Rodica Mandache compune portretul Cesoniei, o ființă aparent naivă și cicălitoare. Mirelei, Oana Ștefănescu îi speculează curiozitatea bolnăvicioasă și prezintă ireproșabil, cu umor rolul . În Lili, femeia de moravuri ușoare, Nicoleta Lefter este cu totul deosebită prin complexitatea expresiei în abordarea personajului. Uimirea discretă survenită prin constatările cunoașterii familiei lui Pompiliu este dublată de amărăciunea nefericirii interioare a unei femei aflată în degringoladă și nevoită să practice prostituția.

S-ar putea că la început să nedumirească pe unii spectatori “Natură moartă cu nepot obez” ca apoi să fie prinși de comicul amar al situațiilor, să râdă, dar să fie și provocați a judeca … ce înseamnă dragostea.

Spectacolul dă un răspuns convingător întrebării pe care și-o pune autorul piesei, Ion Sapdaru : “A construi vieți din cuvinte, ce poate fi mai captivant ? “