“ PURIFICARE “ – TEATRUL NAȚIONAL “ I.L.CARAGIALE “

DESPE O LUME NEBUNĂ, NEBUNĂ … UN SPECTACOL EVENIMENT

Acest spectacol poate isca multe discuții, controverse. Este o tragicomedie. Dramaturgul Petr Zelenka pune degetul pe o rană gravă a societății actuale, satirizează o lume dezaxată în care principiile morale s-au spulberat, valorile nu mai prezintă interes, ci doar senzaționalul particular al existenței. Apelează la un pretext, la un fapt dramatic abominabil, violul unui copil.

Titlul “Purificare” poate provoca o posibilă confuzie cu piesa lui Sarah Kane, care poartă același nume. Dramaturgul englez avea în vizor însă, o cu totul altă tematică. Petr Zelenka, regizor și scenarist ceh, premiat pentru mai multe filme, în calitate de dramaturg a scris “Purificare” la solicitarea unui teatru din Cracovia (Polonia). În 2010, scrierea este distinsă cu importantul premiu “Alfred Radok” pentru cea mai bună piesă. Tematica sa se mulează perfect pe situația actuală a țărilor scăpate de dominația sistemului comunist, aflate în faza diverselor tranziții, dar și în cazul altora, unde mai sunt multe de învățat despre noțiunea de “libertatea” expresiei și comunicării. Confuzia perceperii acestui termen duce la o alarmantă criză, în primul rând morală, avertizează Petr Zelenka. Poate șoca pretextul din “Purificare”, violarea unui copil de către un scriitor mediocru, dar acesta este produsul unei lumi care a luat-o razna, iar televiziunea induce toxic și nonșalant prin manipulare, în numele “ratingului”, intoxicarea cu un microb al nebuniei sociale.

Scrisă cu o replică directă, vie, dirijînd acțiunea în stil cinematografic pe o tematică spinoasă, piesa poate fi o piatră de încercare pentru orice regizor, ca și pentru actorii obișnuiți cu dramaturgia tradițională. Teatrul Național “I.L.Caragiale” a optat pentru tânărul regizor Alexandru Mâzgăreanu, remarcat pentru spectacolele de absolvire de la UNATC, dar și prin altele, comentate pe blog. Regizorul realizează un spectacol marcant, original, filmic, montează alert scenele din diversele zone ale acțiunii și evidențiază emoționant intențiile tematicii dramaturgului. Alexandru Mâzgăreanu și-a asociat drept colaboratori, tineri din generația sa, formând o echipă excepțională : Andrada Chiriac – scenografie, Alexandru Suciu – muzică originală și ilustrație muzicală, Andrei Dăscălescu – multimedia. Dramaturgul arată o lume “devastată moral” pe diverse planuri. În specacolul care se petrece la Sala Atelier se folosesc posibilitățile transformării spațiului de joc, și spectatorii sunt găzduiți, de o parte și de alta a locului derulării acțiunii. Scenografa departajează creativ pentru a susține atmosfera spectacolului, un decor necesar configurării sugestive a trei spații de joc, cu posibilitatea funcțională a întrepătrunderii rostului lor. Costumele sugerează tipologia fiecărui personaj, îi motivează expresia, de la cel banal, modest al antieroului, scriitorul Jacek, până la cele din final ale participanțiilor la emisiunea tv unde desenul accesorial cu Micky Mause, trimite semnificativ spre sensurile degradării zonei pe care vor să o reprezinte. Un pian cu coadă scurtă așezat la intrarea în sală, la care cântă în debutul reprezentației, copilul Mikulas, ca apoi în final, clapele să se miște singure, sugerează rămășițele unei lumi sensibile, aparent normale. Centrul spațiului de joc, colorat în roșu aprins prin covor și mobilier, e spațiul real al lui Jacek, populat de familii dezbinate, cu persoane care vor calca în picioare orice regulă a bunului simț moral. În fundal se desenează un alt spațiu de joc, marcat de șase monitoare mari pe perete, cu gradene laterale pentru “aplaudacii” unei emisiuni tv. Se precizează astfel, constructul unui platou de televiziune unde la început funcționează emisiunea “Purificare” cu scopul unor dezvăluiri grave de atitudine personală a invitațiilor, care va fi înlocuită pe parcurs, pe motiv de audiență, de … “Bureții uzi”, o inovație în numele senzaționalului facil. Excelent sunt întrebuințate ofertele scenografiei de către regizor care plasează cu sens și accentele proiecțiilor dibaci selectate și punctează cu efecte sonore și muzicale, situațiile. Tânărul regizor își dezvoltă conceptul prin analiza profundă a intențiilor scrierii, fără să apeleze la efecte vizuale ieftine, exagerate. Respectă propunerile textului. Urmărește dorința lui Petr Zelenka de a demonstra că orice dramă are un substrat comic amar. Satira la adresa unei lumi dezabuzate, nebune, cu scopul de a avertiza asupra rolului televiziunilor activate în numele acelui blestemat rating, ce cultivă doar un așa zis senzațional într-un un ambalaj provocator, Alexandru Mâzgăreanu o ilustrează teatral cu intuiție matură, coerent. Spectatorul râde, dar râsul său se frânge adeseori, în fața provocării de a judeca starea degratării societății în care trăiește, manipulate prin diverse interese de către televiziune, în care orice regulă morală elementară este uitată. Discret se punctează în final, prin întâlnirea lui Jacek cu preotul care a renunțat la predici, înfrânt de manifestările din jur, gravitatea absenței moralei în comportamentul actual al lumii de astăzi.

O replică amară din piesă precizează profilul general al majorității celor care trăiesc realitatea zilelor noastre : “Oamenii sunt dezagreabili, uneori chiar lamentabili”. Mai toate personajele din piesă pot fi asociate prin manifestările lor, acestei replici. Regizorul Alexandru Mâzgăreanu conduce interpretarea actorilor distribuiți pe linia măsurii în prezentarea situațiilor prin care trec personajele. Adrian Titieni compune la nuanță portretul lui Jacek. Este un om simplu, care se visează un scriitor de succes, dar primitiv în gândire. Este evident, marcat mult timp de fapta comisă. Vrea să se destăinuie. Delirează chiar. E un om nefericit în general, care își caută ambigu o cale în viață, oricare ar fi ea . Acest om condamnabil, cade dezinvolt, în capcana posibilului succes lansată de o televiziune printr-o emisiune vulgară, și uită de fapta comisă. Adrian Titieni reușește să prezinte portretul complex al acestui antierou, un om fără atitudine, dar dornic de afirmare, viciat de nebunia din jur. Sincer trăiește actorul interiorizat, fiecare stare prin care trece personajul. De roluri aparent minore, dar importante ca argument pentru atenționarea asupra distrugerii valorilor morale, se achită excelent o parte din distribuție. Medeea Marinescu este Monika, soția lui Jacek și reușește să sublinieze credibil superficialitatea acestei femei, dominată de derizoriul existenței. Ilinca Goia tratează cu atenție în expresie pe Eva și tipologia acelei femei provocatoare, obsedată de sex. În Pavel, soțul Evei, Mihai Călin sugerează dezbinarea unei familii, dar și indiferența unui om superficial, dezinteresat de fapt, de drama copilului pe care îl are, Milkulas.

Rolul unei moderatoare naïve, sensibile, Marta, este admirabil susținut de Lamia Beligan. Machieuza parvine ca moderator datorită fizicului sexy și îi este bine definită tipologia în interpretarea Cesoniei Postelnicu.

Alte roluri-argument din satira cehului sunt corect înfăptuite de Afrodita Androne – Kasia, sora prostuță a Monikăi, Vitalie Bichir – Andrzej, editorul care află primul de violul amicului, dar rămâne indiferent în fața gravității faptei, Brândușa Mircea – Alena, soția editorului, o avocată care speculează imoral situația lui Jacek, Armand Calotă – un realizator tv dezagreabil, ahtiat după audiență, Tomi Cristin – un preot dezertor în fața iresponsabilității lumii, Marcelo Cobzariu – un polițist plictisit de profesie, Natalia Călin – o activă funcționară, șefă de producție tv. Desigur unele roluri puteau fi mai nuanțat conturate, dar nerealizarea acestui aspect nu afectează ansamblul spectacolului.

În rolul copilului Mikulas, o alegere regizorală foarte bună este Vlad Roșu care reușește să arate că acest băiat este victima de fapt, a societății dezagregate moral. E preocupat de jocuri violente pe calculator și privește detașat și ironic conflictul din familia sa. O grupare de tineri care merită a fi nominalizați – Anda Tomoșanu, Bianca Popescu, Alina Mihai, Oana Cristina Pușcatu, Ana Maria Maier, Alexandra Vrabie, Iuliana Feraru, Cosmin Pană, Vlad Trifaș, Alexandru Ștefănescu, Lucian Ionescu, Vlad Drăgulin, Georgian Rotaru – se integrează activ viziunii regizorale în rolul “aplaudacilor” veșnic folosiți de televiziuni, fiind baza manipulării în diverse programe. Aplaudă la ordin dezinteresați de subiect, iar în afara transmisiei tv. regizorul arată că se manifestă ca niște tineri “cool”, bezmetici și violenți.

Chiar dacă în “Purificare” nu se condamnă prin lege fapta lui Jacek, se condamnă însă, un aspect mult mai periculos, cauza ei, o societate grav bolnavă de imoralitate. Prestațiile celor care induc violența prin “senzaționalul” cultivat aberant, sunt condamnate. Societatea care acceptă desfrâul imaginilor și știrile ce manipulează, sunt condamnate. Se atenționează asupra răului ce îl cultivă în realitatea curentă majoritatea programelor tv.

Fără ostentație, regizorul pune excelent în scenă această piesă deosebită despre trista noastră realitate aflată într-o criză mult mai gravă decât cea economică, într-o criză morală în care valorile nu își mai găsesc rostul în fața publicității pentru vedetele de carton, spectacolului ieftin. "Purificare" este un eveniment teatral prin mesajul transmis și prin modul în care prima scenă a țării a ales piesa în repertoriul său și a promovat un tânăr regizor cu personalitate creatoare, și echipa sa. Trebuie să vizionați acest spectacol !

P.S. Când televiziunile de știri "cârcotesc" bezmetic în aceste zile pe marginea unui grav accident de circulație produs de un realizator tv, "Purificare" este un nou argument pentru a le judeca abjecta manipulare de informare practicată mereu.