“ CAPRA CU TREI IEZI “ – TEATRUL ACT

UN SPECTACOL SURPRIZĂ , CAPTIVANT

Toată lumea cunoaște povestea “Caprei cu trei iezi” a lui Ion Creangă, din copilărie. Iată însă, că regizorul Alexandru Dabija îi descoperă noi tâlcuri specifice mentalității realității în care trăim, dovedind că și clasicul povestitor Creangă rămâne contemporanul nostru.

“Adaptarea” teatrală a poveștii întreprinsă de regizor, alege drumul unui ingenios … “studiu gastronomic”. Pentru spectatorii care au trăit timpurile de tristă amintire când “gastronomia” era de neconceput, dar și pentru tinerii de astăzi, interesați de rafinamente gastronomice, ambalajul spectacolului e cuceritor și trimite spre judecăți interioare. De când intră în sală, publicul este amețit de mirosuri și salivează inconștient. În finalul reprezentației, va primi … colivă de la praznicul caprei gospodine pentru iezii ei mâncați de lup. A pregătit bucate tradiționale pentru … spectacolul care să îl atragă pe Nașul-Lup, ce își va da obșteșcul sfârșit prin consumarea lor. Tâlcul general al viziunii regizorale este explicativ ales prin metoda teatală, aplicată parțial cândva și de curente teatrale trecute.

Laitmotivul conceptului regizoral devine scurtul prolog lansat de … iedul Costică, devenit un song mereu repetat, “Cu trei iezi cucuieți … “, parola mamei-căpriță (Emilia Dobrin) pentru a i se deschide ușa când vine acasă. “Songul” e inspirat sonor din folclorul nostru prin ritmul amintind de un bocet. Iezii, Costică (Constantin Drăgănescu) și Florică (Florin Dobrovici), victimele lupului, apar ca evocări explicative la praznicul inițiat de mamă, ca argument al prostiei lor. Nu pot gusta bucatele apetisante pentru că … prostia se plătește ! Nașul-Lup, cel care a distrus niște vieți, e invitat în capul mesei unei gospodării țărănești să servească la praznic bucatele ce fierb în spatele său sau sunt aduse din cămară. Poftele sale, dar și ale publicului, sunt stimulate prin comunicarea rețetelor după care s-au pregătit bucatele. Piftie de cocoș, borș de pui, sărmăluțe, etc ! Nașul-Lup (Andi Vasluianu) cade în plasa acestor oferte de minunății culinare … tradiționale. Manevrează pedepsirea răului personaj, înveșmântați în negru, fără ostentație, mama și iedul cel mic, salvat din ghearele lupului, Mihai (Mihai Calotă). Cu fină ironie, ca sugestie spre lumea actuală, regizorul nominalizează … iezii cu prenumele actorilor. În scena finală, când Nașul-Lup e răpus, regizorul apelează și la o punctare sonoră prin tigaia care prăjește ceva pe aragaz și sfârâie obsesiv. Lecturii teatrale a povești lui Creangă, regizorul Alexandru Dabija i-a găsit o formulă originală de excepție, iar de inventivitatea sa se poate bucura orice spectator, chiar și cel suspicios că vine la o poveste știută din copilărie.

Cei cinci actori distribuiți se pliază remarcabil proiectului regizoral. Gândesc personaje cu trimitere spre actualitate. Durerile unei mame, dar și nemulțumirile sale interioare față de comportamentul naiv al copiilor care i-au dus la pierzanie , le prezintă cu dibăcie, prin fine expresii, Emilia Dobrin. Surprindre cu zâmbet perfid pe buze personajul său, mamă îndurerată, provoctoare în scopul de îmbuibarea dușmanului care i-a distrus familia,dar nu ca o răzbunare personală. Rol cu sensuri majore înfăptuit fără reproș de Emilia Dobrin. Un individ aparent normal, pare Nașul, Lupul care își ascunde colții, pe care Andi Vasluianu îl definește cu abilitate. Falsa normalitate a acestui personaj periculos, actorul o sugerează excelent. Autoritarul … ied care va plăti pentru faptele sale , individul trist, plin de sine, și înfrânt în ambiții, este definit la amănunt de Constantin Drăgănescu . Un farmec credibil aparte dă Florin Dobrovici pentru încăpățânatul prostovan plin de ifose, în celălalt … ied mâncat de lup pentru naivitatea sa. Trist și hotărât prin acțiuni logic motivate interior, apare … iedul salvat, în interpretarea reușită a lui Mihai Calotă. Nu trebuie uitat că actorii joacă în imediata apropiere a spectatorilor, care ușor pot sesiza măsura credibilității interpretării. Actorii jonglează admirabil cu accente comice și dramatice pe muchia de cuțit a unei povești, ce ni s-a părut cândva, aparent banale. Nu concep personajele pentru un spectacol dedicat copiilor.

“Capra cu trei iezi” rămâne un spectacol-experiment reușit al intenției de inovație teatrală , de a da un aspect nou teatrului pe o scriere arhicunoscută, cu un scop precis de trimitere emoțională spre actualitatea noastră . Surprinzător, este o comedie, dar cu un gust amar. Acest spectacol original trebuie vizionat !