GREU PENTRU ACTORI, CÂND NU AU REGIZOR
Din cauza crizei financiare
ce afectează și teatrele, spectacolul este o coproducție – Teatrul de Comedie
și ArCuB. Teatrul gazdă este reprezentat doar prin Laura Creț, în rest
distribuția include două vedete apreciate în diverse telenovele – Octavian
Strunilă și Alexandru Papadopol, o tânără debutantă Simona Pop, iar Mihai
Brătilă - regie, tot din zona
serialelor face parte.
Piesa
aparține dramaturgului american Neil LaBute, preferat al teatrelor noastre, nu
numai al celor de pe alte meridiane. Numele său a fost mereu prezent pe afișul
Teatrului Act cu spectacole remarcabile, atractive și prin stilul special,
tragicomic al scrierii , abil manevrat de regizori prin personajele consistent
construite.”Autobahn” cuprinde în patru episoade, analiza unor posibile relații dintre două personaje,
cu precădere fiind cea dintre un bărbat și o femeie.
Regizorul
Mihai Brătilă avertizează în programul de sală că “La fel ca și LaBute, am
încercat să reduc mijloacele spectacular-teatrale, am renunțat la orice fel de
artificiu imagistic – mișcare, lumină, etc.- pentru a esențializa și a proteja
singura relație fără de care teatrul nu este posibil, relația actor-spectator.”
Spectacolul rezultat dovedește însă, falsul relatării conceptului său
regizoral. “Relația actor-spectator” este în principal, rezultatul unei
credibile transpuneri a interpretului în personajul atribuit, îndrumată din
umbră de regizor.Piesa lui Neil LaBute propune pe deplin modelarea atentă a
interpretării fiecărui personaj de către regie, aspect absent din viziunea
regizorală superficială a reprezentației. Relația cuplurilor fiecărui episod al
scrierii este esențială , dar regia o ignoră. Mihai Brătilă susține că renunță
și la “artificiu imagistic – mișcare, lumină, etc.”, dar orbește spectatorii
prin cele două reflectoare din fundalul spațiului de joc, ce ar avea rolul de
“cortină vie” între cele patru secvențe ale reprezentației, negăsind altă
soluție de departajare. Uită că fiecare “schiță” de acțiune, dialog între două
personaje, se petrece pe o autostradă, în mașină, când replica indică mereu
acest aspect. Decorul inexpresiv (scenografia Luminița Mustață), plasează
central un fotoliu roșu cu două locuri și niște luminițe în fundal desprinse ca
dintr-un pom de Crăciun, ce ar vrea să sugereze orașul îndepărtat al
autostrăzii. Personajele sunt plasate de regie în fotoliu și stau ca la
taclale, iar șoferul uită de atenția solicitată de drumul pe autobhan, iar
uneori se ridică și se mișcă agitat, evident fără rost. Bănuim că s-ar afla
într-o parcare ! Atmosfera tensionată a dialogului lipsește cu desăvârșire. Un
artificiu încearcă regia și prin costumele celor doi bărbați uniformizate, prin
același tricou. Ar vrea poate să sugereze că ar fi vorba de același bărbat ,
care în final ajunge un individ periculos în urma eșecurilor suferite anterior
! Sensurile scrierii sunt astfel spulberate de regie.
Primul
cuplu tânăr prezentat – “o fată și un tip”, încearcă stabilirea unei relații de
iubire. Simona Pop nu reușește să convingă asupra portretului unei fete dornică
de dragoste, marcată de experiența tristă a părăsirii de către iubitul
anterior. Vorbește precipitat și cu greu se înțelege în sala Studio a
teatrului, replica rostită, și e îndrumată de regizor să năvălească mereu peste
partener ca să îl sărute. Indicarea unui așa zis firesc cinematografic în
tratarea rolului de către actriță, îl afectează uneori și pe Octavian Strunilă. Cu
farmec însă, actorul punctează momentele comice ale situației și dă o aură
credibilă personajului. Păcat că Simona Pop nu susține relația; a avut o
apariție minoră în “Lautrec la bordel” de la Teatrul Metropolis, iar în
“Autobahn” i se oferea o partitură generoasă pe care regia nu a ajutat-o să o
susțină.
În
cel de al doilea episod al reprezentației, dialogul tensionant
între “o femeie și un bărbat” este plin de surprizele acțiunii relatate.
Portretul unei femei naive, prostovane, dar cu pretenții de divă, care
povestește partenerului cum în camera ei de hotel au năvălit doi bărbați, este
excelent realizat de Laura Creț. Bănuind un viol, partenerul din mașină se
revoltă, iar interpretul Alexandru Papadopol conduce atent evoluția situației,
până când nervozitatea bărbatului ajunge la o isterie falsă. Regia determină
actorul la stridență. Într-un rol dificil, rămâne detașată din întreaga
distribuție, doar interpretarea Laurei Creț, care a găsit nuanțe în definirea
ireproșabilă a personajului.
Doi
bărbați vor discuta apoi, despre aparținătorul de drept al unui obiect. Octavian
Strunilă, de fapt, într-un lung monolog, admirabil susținut, oferă diverse argumentări. Relaționează minunat ascultându-i doar explicațiile, Alexandru
Papadopol prin expresie tăcută replicând. Cei doi actori reușesc un moment unic
printr-o relaționare atentă, interior sugerată prin gest și privire. Dovedesc a
se adapta cu inspirație la convenția teatrală, nu numai a celei din telenovele.
În
ultima scenă acțiunea propune călătoria unui bărbat matur alături de o
fetișcană. De astă dată, Simona Pop este de nerecunoscut, în tratarea
personajului mai apropiat și de vârsta sa reală. Copila uimită de propunerea
excursiei, are candoare, nedumeririle personale sunt rafinat și sincer
exprimate. Regia nu o forțează la expresie. Cu măsură creionează rolul
partenerului și Alexandru Papadopol. E drept, regizorul lasă să planeze
confuzia asupra relației dintre cei doi.
Spectacolul
se vrea a fi dedicat actorilor, dar regia nu a știut să le exploateze teatral
capacitățile. Fiecare se salvează în diverse momente. “Autobahn” rămâne doar un
exercițiu regizoral experimental, lipsit de forță emoțională convingătoare,
adeseori plicticos ca ritm. Vedete ale micului ecran, precum Octavian Strunilă
și Alexandru Papadopol demonstrează că se pot adapta cerințelor scenei, Simona
Pop promite o evoluție în lumina reflectoarelor,iar Laura Creț hotărât se detașează doar într-o singură
partitură, tuturor le rămâne însă, șansa de a întâlni un proiect și un regizor
cu știința teatrului, nu numa a telenovelei, în a le pune în evidență datele
personale deținute. Un spectacol de teatru lipsit de regie, dezavantajează
actorii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu