“ UN TRAMVAI NUMIT DORINȚĂ “ – “ UNTEATRU “

UN IMPRESIONANT ROD AL TEATRULUI INDEPENDENT

         De la o premieră la alta își consolidează personalitatea “UNTEATRU”, ce aparține mișcării teatrale independente, ignorată de autoritățile culturale ale statului. După “Trei femei înalte” de Edward Albee și “Ce zile frumoase” de Samuel Beckett (spectacole comentate pe blog), propune acum, “Un tramvai numit Dorință” de Tennesse Williams. Autorii importanți ai dramaturgiei domină repertoriul acestui teatru independent. Nu beneficiază de o sală modernă, activează într-o clădire veche de pe strada Ilfov din spatele CEC-ului, pusă la vânzare de propietari; în livingul casei, cât un apartament de bloc cu patru camere, “independenții” au organizat o sală de spectacol cu 50 de locuri, dotată cu o tehnică modestă. Aici, slujitori ai Thaliei, tineri devotați profesiei, independenți sau “funcționari” ai teatrelor de stat, își unesc forțele și realizează unul după altul, spectacole remarcabile. “Foaierul” micuței săli găzduiește expoziții ale tinerilor plasticieni. Este o “casă a artelor” adevărate acest loc, spre deosebire de cele în care statul risipește bani grei pentru tot felul de circoteci cu pretenții artistice, dictate de  interese politice.

         După apreciatul spectacol “Trei femei înalte”, regizorii Andrei  și Andreea Grosu, alături de scenograful Vladimir Turturică, își continuă prin “Un tramvai numit Dorință”, inițiativa de a stabili o nouă tendință teatrală de vizualizare și analiză profundă a textului ales, plasată într-un spațiul teatral intimist. Reduc distribuția doar la patru personaje, reduc acțiunea la substanța conflictului, fără să afecteze scrierea, urmăresc și reușesc impresionant să descifreze teatral, original, substratul psihologic major al piesei. Drama trăită de Blanche DeBois este un adevărat “puzzle” conceput de Tennesse Williams printr-un desen psihologic solid al fiecărui personaj și al relațiilor manifestate. Blanche, afectată psihic de eșecul unei căsătorii petrecută la 16 ani, pornește în căutare dorinței de fericire pe calea erotismului și apoi, a dragostei unui posibil mariaj salvator, în final. Eșecul vieții lui Blanche, venită spre salvare la sora sa Stella, constituie baza conflictului piesei. Excelent descifrează teatral Andrei și Andreea Grosu dorința de viață și cauzele înfrângerii unui om, prin colaborarea doar, cu patru actori – Mihaela Trofimov (Blanche), Nicoleta Lefter (Stella) , Liviu Pintileasa (Stanley Kowalski) și Richard Bovnoczki (Mitch) - ale căror nume trebuie reținute pentru viitor.

Mihaela Trofimov - Blanche , în "prologul" de imagine al reprezentației

         În spațiul restrâns de la “UNTEATRU”, Vladimir Turturică, un scenograf inspirat, reușește surpriza unui decor capabil să definească două spații de joc pe o mică scenă rotativă plasată în centrul sălii și cu  50 de spectatori în jur. Rotativa este casa Stellei cu două camere, izolate de o “cortină” printr-un fir de sârmă pe care se plasează vălul miresei care întâmpină la început , aparent ostentativ publicul, ea fiind Blanche. Acest văl , în final , va învălui pe Blanche, ca un cocon, marcându-i dorințele ce au apus ca posibilă înfăptuire concretă a existenței sale. Regia și scenografia rezolvă vizual remarcabil sensurile conflictului. Discret, în tentă realistă, Vladimir Turturică indică locul acțiunii prin obiecte – de la valiza lui Blanche până la masa din bucătăriea  Stellei. Casa parcă e desprinsă din fotografia unei celule negre din care au rămas tavanul și partea exterioară, ce trimit spre baie. Costumele servesc ireproșabil interpreții.

Mihaela Trofimov - Blanche și Liviu Pintileasa - Stanley,
alături de Nicoleta Lefter - Stella

         Această propunere reușită vizual de teatru intimist, dictată și de condițiile spațiului de joc, le  solicită actorilor  o adaptare  a emisiei vocale și a expresiei gestuale, distanța față de receptor fiind minimă. Distribuția aleasă de regie se adaptează impresionant la cerințele proiectului . Blanche DeBois, pilonul central al surprinderii conflictului determinat de un destin frânt într-o lume cu probleme sociale, este un rol deosebit de dificil , pe care regia îl atribuie actriței Teatrului “Maria Filotti” din Brăila, Mihaela Trofimov, ce se dovedește a fi o valoare a generației sale. Actrița păstrează în interpretare proveniența lui Blanche dintr-o familie burgheză , dezvoltă admirabil starea psihică degradată de mariajul tragic din adolescență, cât și dorința de dragoste și erotism a nefericitei femei. Cu sensibilitate caracterizează dubla stare psihologică , trăită intens interior, de persoana bolnavă psihic, dar și de femeia care caută salvarea în soluții existențiale. Fragilitatea lui Blanche, durerea interioară, dorința de evadare din înfrângerile suferite prin refugiere în vise fantastice, sunt cu finețe, la nuanță sugerate prin jocul actriței Mihaela Trofimov. Interpretarea sa prinde consistență și prin o continuă susținere a relațiilor cu cei din preajmă. De pildă, scena destăinuirilor lui Blanche către Mitch (Richard Bovnoczki) este unul din momentele memorabile ale reprezentației prin interpretarea celor doi actori și stilul teatral al regiei.

Richard Bovnoczki în Mitch

Excepțional redă complexitatea lui Mitch - colegul de muncă și amicul lui Stanley, soțul Stellei -, tânărul actor independent, Richard Bovnoczki. Din replici puține, dezvoltă biografia personajului, excelează prin transpunerea cu tot sufletul în frământările personale ale lui Mitch; dă expresivitate gândului interior și când replica îi este absentă. De altfel și în alte spectacole importante în care a apărut, Richard Bovnoczki s-a remarcat ca un actor special. 

Nicoleta Lefter - Stella, alături de Liviu Pintileasa - Stanley 

Printr-o trăire intensă, cu deosebit  firesc, prezintă Nicoleta Lefter, tânără actriță a Teatrului Odeon, pe Stella ca o femeie realizată în dragoste prin mariajul cu polonezul vulcanic, Stanley Kowalski, ce acceptă viața în condiții de trai modeste. Naivitățile Stellei, durerea constatării stării extreme în care este sora sa Blanche, actrița le compune nuanțat, credibil, rolul fiind descifrat în profunzimea sa; Stella parcă a uitat de proveniența sa dintr-o lume burgheză și s-a adaptat celei oamenilor simpli prin motivarea aflării dragostei în mariajul său. De la Teatrul "Maria Filotti" din Brăila vine în distribuție și Liviu Pintileasa, care cu temperament și forță expresivă, redă credibil esența omului simplu, muncitor, cu o educație modestă, care este Stanley. E unit prin dragoste de Stella, arată nedumeririle și curiozitatea față de veniriea lui Blanche în familia sa, dar uneori actorul alunecă spre exagerarea autorității și violenței  lui Stanley și uită de condițiile spațiului de joc. Cei patru actori, alături de tinerii regizori - Andrei și Andreea Grosu și scenograful Vladimir Turturică, oferă o demonstrație de talent a creatorilor din teatru.

         “Un tramvai numit Dorință” rămâne o realizare de marcă a teatrului independent. Acest spectacol avertizează că artiștii merită mai mult respect din partea societății, prin modul în care indiferent de criza economică, de condițiile minore ale unei săli de spectacol, vin cu dăruire către public, efortul lor fiind răsplătit cu … aplauze !