. ATENȚIE
LA TEATRUL INDEPENDENT !!
În 1995
lua ființă Teatrul Act, primul teatru independent care cu trecerea anilor și-a
consolidat un statut și prețuirea marelui public. Dorința lui Marcel Iureș de a
impune în peisajul cultural un teatru independent, s-a fructificat printr-un
repertoriu de proiecte selectate atent în numele valorii interpretării sale, cu
actori consacrați și tineri aflați la început de drum și a avut drept rezultat
succesul la public, configurând o categorie de spectatori, în special tineri.
Sunt spectacole în repertoriul Teatrului Act ce se joacă de multe stagiuni cu
casa închisă, au obținut chiar și premii pentru calitatea lor.
După Teatrul Act, în vecinătatea sa pe calea Victoriei, a apărut Teatrul
Luni de la Green Hours într-un alt stil de spațiu neconvențional și a reușit să
își definească o personalitate apreciată. După acești primi pași, încet ,
încet, teatrul independent a început să se extindă în Capitală, în ciuda faptului
că autoritățile nu îl bagă în seamă și nu există vreo reglementare legislativă
a funcționării sale, cum se întâlnește în statele europene.
Un
exemplu strălucit al impunerii ca teatru independent este și UnTeatru care
propune un repertoriu special cu piese reținute din curentele dramaturgiei,
original interpretate într-un spațiu sărăcăcios sub aspectul condițiilor, dar
speculat cu pricepere. Astăzi, numărul teatrelor independente a sporit și unele
oferă și o stagiune estivală când teatrele instituționalizate au tras cortina
și au intrat în vacanță. De pildă, Godot Café Teatru din Centrul Vechi, având
un priceput manager, s-a afirmat și printr-un spațiu bine amenajat , prezintă
chiar și vara spectacole demne de
luat în seamă. Funcționează acum în Capitală, “LaScena” - Teatrul “Arca”,
Teatrul “Apropo”, “Teatrul în culise”, “Teatrul de sufragerie”, Teatrul “Tabu”,
“Teatrul de Artă”, “Teatrul de Foc”, Teatrul “Mașina de Vise”, “Teatrul nu e o
clădire” și altele, sub titluri mai mult sau mai puțin potrivite. Multe au un
repertoriu încropit, le lipsește inițiativa selectării spectacolelor pe
criterii ferme pentru a își construi o identitate; firește și locațiile unora
sunt modeste, sărace în dotări tehnice. Totuși, se pot întâlni la aceste teatre independente
aflate la început de drum și unele spectacole de calitate, propuse în special,
de tineri cu har. Teatrul independent începe să devină un concurent important
al teatrelor instituționalizate.
Din
păcate, TEATRUL INDEPENDENT și unele din realizările sale ce întrec cu mult
valoarea producțiilor de la teatrele subvenționate de stat, nu sunt luate în
seamă de mass media, de “analiști”, “cronicari teatrali”, “comentatori”
culturali. Aceștia se pare că nici nu au auzit de TEATRUL INDEPENDENT și actorii
care se implică în proiectele sale fără să urmărească avantaje financiare ca
la o telenovelă sau în cazul unor “șușe” la Palatul Național al Copiilor.
Acești actori prețuiesc publicul și vor să îi transmită un mesaj cultural prin
textele promovate de unele teatre independente, unde se mai încearcă inspirat
și inovarea curentelor teatrale.
TEATRUL MIGNON
Pe strada Hristo Botev la nr. 1,
în plin centru al Bucureștiului, a apărut de curând un alt teatru independent :
TEATRUL MIGNON, într-un spațiu intim, cu șaizeci de locuri în fotolii comode,
distribuite în luxul architectural al impozantului hol de la intrare într-o clădire veche. Mai trebuie amintit
că și teatrele independente merg pe două modalități de folosire a spațiului.
Multe, pornind cu spațiul neconvențional
de la Teatrul Act, au săli cu o linie apropiată de cea obișnuită a
teatrelor, ca și UnTeatru, iar acum,Teatrul Mignon. Altele, au săli cu mese ca
într-un club, cum ar fi și Teatrul Luni de la Green Hours sau Godot Café
Teatru.
Teatrul
Mignon s-a inaugurat în luna mai, cu “Vocea umană”, remarcabilul recital al
Oanei Pelea, în regia Sandei Manu, conceput la teatrul de proiecte Metropolis, fapt ce denotă dorința de a sprijini
calitatea repertorială. De altfel, repertoriul său anunțat online pe site,
cuprinde atât spectacole de teatru originale, cât și manifestări muzicale,
concerte. Își continuă dorința promovării unui repertoriu de calitate și prin
“Moftul român”, recitalul tânărului actor Lari Giorgescu.
UN ALT RECITAL EXEMPLAR
Un exemplu de personalitate
dăruită scenei este și Lari Giorgescu, unul dintre tinerii actori ambițioși
care s-au format și cu ajutorul teatrului independent. A atras atenția la
Teatrul Luni de la Green Hours prin one men show-ul “L-V 8:16”, prin
spectacolul “Emigranții” de la
Teatrul Arca, s-a remarcat apoi, prin spectacolele de la Teatrul Excelsior, la
Teatrul de Comedie în “Leonce și Lena” și “OuiBaDa”, la Teatrul Național
“I.L.Caragiale” în “D’ale noastre”, etc. Deține un palmares de roluri recompensate
cu premii, fiind unul dintre tinerii actori care prin talentul special și prin muncă neîntreruptă , a
reușit să intre în plutonul de frunte al generației sale, după absolvirea în
2008 a UNATC.
De
astă dată, Lari Giorgescu propune un recital pe un scenariu alcătuit din opt momente
și schițe de Caragiale. Putem considera că prin această intenție inteligentă
continuă sub altă formă de expresie, documentarea câștigată în aparițiile sale
din “D’ale noastre”, un spectacol nonverbal de excepție (comentat pe blog),
realizat de Gigi Căciuleanu pe un scenariu de Caragiale. Prin mișcare,
pantomimă, chiar dans, și efecte gestuale, Lari Giorgescu se remarca atunci și într-un spectacolul de grup, sugerând
diverse personaje, deosebit fiind în “discursul electoral”. Meritele
sale au dus și la o nominalizare pentru premiile UNITER, fără motivarea
profesională însă, a
selecționerilor care au plasat interpretarea sa la compartimentul “cel mai bun actor într-un
rol principal”, derulat de fapt, într-un spectacol nonverbal, de grup. În recital,
actorul și-a dorit să arate că poate prezenta și prin replică unele din
personajele lui Nenea Iancu și a reușit pe deplin în “Moftul român”. Scenariul
său pornește de la “Lanțul slăbiciunilor” și ajunge la Miticii lui Caragiale,
sugerând numai verbal, imaginea unei lumi și astăzi actuală prin manifestările
și moravurile sale. Personajele par a fi desprinse din realitatea curentă. Cu
fină ironie, actorul ne atenționează că personajele pot participa la situații absurde, dar le putem totuși, regăsi în viața de zi
cu zi. Lari Giorgescu trece admirabil de la un personaj la altul, fără
ostentații în expresia verbală, gândește în profunzime prin frazare sensurile
replicii și linia caracterială a fiecărui personaj. Își “citește” scenic
rolurile în fața publicului, relaționând cu acesta, fără apeluri la
flexibilitatea sa corporală, nuanțând profilul fiecărui personaj. O cortină de
lumină, departajează un moment de altul al acestei demonstrații de virtuozitate
a actorului în a comunica spectatorilor cât de actuală rămâne satira lui
Caragiale la adresa lumii noastre.
“Moftul
român” este un exemplu de recital desăvârșit interpretat pe un scenariu dificil
cu momente din proza lui Caragiale ; Lari Giorgescu susține astfel, un “examen”
lecție de actorie pentru modul în care poți comunica sensurile majore ale unui
text fără efecte teatrale, ci direct rostind replica partenerului tău,
spectatorul. Tot un recital de excepție, “Țară-i asta, mă ?!?!” (comentat pe
blog) , a mai prezentat și Niculae Urs, dar după scrisorile lui Caragiale. Rar
întâlnești în aglomerația de recitaluri ale unor actrițe, la teatrele
instituționalizate, exemple de interpretare după scrieri cu sens major
cultural. Iată că teatrul
independent le oferă !
Intradevar, Lari Georgescu, un foarte apreciat si la moda, dans-actor, cum bine spunea, marele Gigi Caciuleanu. A fost nominalizat la Premiile UNITER, FELICITARI !!!!!!!!
RăspundețiȘtergere