“ MARIA CALLAS – LA DIVINA “ – TEATRUL “ NOTTARA “

UN RECITAL REMARCABIL LA UN TEATRU … 

CU UN REPERTORIU CONFUZ

         Teatrele sunt în vacanță după ce, în special cele din Capitală, au prezentat un repertoriu modest. Așteptăm ca măcar în toamnă să ofere spectacole deosebite. Vom mai comenta câteva spectacole din stagiunea trecută și ne oprim acum la un recital reușit,  “Maria Callas – La divina” de la Teatrul “Nottara”. Se poartă insistent recitalurile și din comoditatea managerilor unor teatre ale căror repertorii sunt confuz alcătuite în raport cu definirea personalității instituției și folosirea actorilor angajați.

         În 1997, “Maria Callas – La divina” a avut premiera la sala mică a Teatrului “Nottara” și a plecat într-un turneu în lume, participând la numeroase festivaluri internaționale, iar Victoria Cociaș înregistra aprecieri la superlativ pentru interpretarea celebrei soprane. După câțiva ani, teatrul a reluat  spectacolul ca să își îmbogățească repertoriul său sărac. Textul după “Master Class” de Terrence McNally , în traducerea de excepție a Antoanetei Ralian, nu presupune ca actrița să cânte sau să facă playback  pe interpretarea Mariei Callas. Acțiunea evocă biografia divei aflată la sfârșit de carieră, când glasul său nu mai are strălucire și viața îi e frântă de despărțirea de miliardarul Onassis, când încearcă să fie profesoară de canto. La studii vin diverse persoane dornice să afle secretele profesiei de la celebra solistă. În paralel cu dialogul purtat cu “studenții” despre artă, Maria Callas amintește întâmplări din biografia sa. Acțiunea este un pretext al unui eseu despre arta interpretării și solicitările, sacrificiile ce le presupune. De fapt, monologul Mariei Callas se adresează publicului, diva poartă mereu un dialog interactiv cu spectatorii prin conceptul regizoral inspirat dezvoltat de Radu Gabrea. Spectacolul reluat în sala mare “George Constantin”, pierde însă, din perceperea și susținerea cu efect a unui dialog direct al interpretei cu publicul. Anul trecut, abia la sfârșit de octombrie, Teatrul “Nottara” își lansa stagiunea de toamnă cu această reluare în sala “George Constantin”!

         După 15 ani de la premiera inițială, spectacolul merită însă, a fi vizional și în formula actuală, producția fiind realizată de Compania TOTAL TV București și nu de Teatrul “Nottara”. Apreciatul regizor de film, Radu Gabrea reface viziunea regizorală inițială și cooptează în distribuție pentru rolurile secundare, tineri cu vocație în domeniu, cântăreți de operă și operetă. Decorul regretatului scenograf Sică Rusescu, completat de Andreea Koch, sugerează simplu , dar sugestiv o sală de studiu. În acest decor funcțional, Radu Gabrea dezvoltă ritmat și coerent, subtextul eseului teatral despre creație, în plan central folosind drept argument invocarea unor momente din biografia divei. Jocul luminii scenice diferențiază realitatea dintr-o sală de studiu de momentele evocării biografiei. Se completează definirea celor două planuri de joc printr-o proiecție a cunoscutei săli de operă, Scala din Milano, în scevențele dedicate amintirilor, locul unde a cântat Maria Callas.

         Pentru public, rolul Mariei Callas e punct de referință, iar actrița Victoria Cociaș îl dezvoltă cu o desăvârșită tehnică de comunicare cu privitorul. I se adresează direct pentru a sublinia starea divei și subtextul replicii prin care atenționează asupra menirii artistului de a creea convingător emoția solicitată de un spectacol de operă în care un interpret joacă un rol complex ce îi solicită configurarea personajului, dar și atenție sporită pentru partitura muzicală. Victoria Cociaș propune ca imagine generală a personajului, o profesoară severă prin atitudinea servită de costum și accesoriul unor ochelari, folosind excelent imaginea prezentului pentru evocarea trecutului. Inteligent actrița descifrează la nuanță cele două planuri ale acțiunii și interferează cu spectatorii printre care se află și posibilii “studenți” ai divei. Este inexplicabil cum o astfel de actriță care și-a demonstrat în timp valoarea, nu este folosită și în alte distribuții ale teatrului în roluri pe măsura capacităților sale.

         Un sprijin important pentru reușita recitalului Victoriei Cociaș , oferă interpreții personajelor argument din acest eseu teatral. Actrița Andreea Măcelaru Șofron este atentă la relații și accent în “studenta” Sophie; discret cântă în unele momente și își creionează sensibil personajul. Evident că reușesc să cucerească aplauze pentru interpretări vocale a unor arii din opere cunoscute, Ruxandra Urdăreanu prin glasul său deosebit în “studenta” Sharon și Daniel Madia în Tony. Completează distribuția Mihai Vârtosu (Manny), corepetitorul de la pian al profesoarei prin reușita sugestie de a sublinia discreta relație pe care o are personajul cu diva.

         “Maria Callas – La divina” este unul din puținele recitaluri culturale, speciale, atractiv și pentru segmentul de public iubitor al spectacolelor de operă. Meritul reușitei aparține regizorului Radu Gabrea și actriței Victoria Cociaș, cât și tinerilor soliști ai genului invitați în reprezentație. Dar … repertoriul teatrului gazdă este fragil și  Teatrul “Nottara”, aflat în buricul târgului, își caută în continuare definirea personalității sale, având însă, o trupă stimată. Să sperăm că în toamnă o va folosi pe deplin.

P.S. Între 20 și 31 august se desfășoară în Capitală cea de a șasea ediție a unui festival cu pretenții dedicat teatrului independent , UNDERCLOUD, pe un proiect realizat de Chris Simion. Din păcate , promovarea sa prin mass media, în special cea vizuală, este egală cu … zero. De ce oare ??