“ CONTRA PROGRESULUI “ - LABORATORUL DE NOAPTE ( TEATRUL BULANDRA )

UN REMARCABIL SPECTACOL AL TINERILOR INDEPENDENȚI

La ediția trecută a Festivalului Național de Teatru, un juriu desemnat de Asociația Internațională a Criticilor de Teatru, acorda premiul “Tânără speranță”, actriței Ioana Manciu pentru rolurile dintr-un spectacol de excepție “Jocuri din curtea din spate” în regia lui Bobi Pricop, comentat pe acest blog. După un an de relativă tăcere, tânărul regizor revine în forță, alături de o parte din echipa spectacolului său de debut “Jocuri din curtea din spate” de la Teatrul Act și oferă “Contra progresului”, o imprsionantă “fabulă” cu intenții suprarealiste despre “întunericul” care ne amenință ca rezultat al “progresului” societății prezente. Alege cu inteligență o piesă din trilogia dramaturgului catalan Esteve Soler, personalitate la ordinea zilei în repertoriul european. Trilogia sa cuprinde “Contra progresului”, “Contra iubirii” și “Contra democrației”, titluri provocatoare. Stilul scrierii lui Esteve Soler este apropiat de cel al suprarealismului și beneficiază de traducerea apreciabilă a Luminiței Voina-Răuț. Toate piesele trilogiei redau fiecare, șapte povestiri avertisment.

Regizorul Bobi Pricop realizează o remarcabilă descifrare și ilustrare teatrală într-un spectacol aparent minimalist, baza sa fiind exprimarea sensurilor prin interpretarea actorilor. Scenografic, Rodica Știrbu rezumă imaginea la patru scaune albe pe rotile, într-un spațiu de joc tern sub aspectul culorii, în fundalul spațiului neconvențional oferit de mica sală a “Laboratorului de noapte”, fiind așezați câțiva saci de gunoi ce ascund accesoriile strict necesare pentru a indica transformăriile în numeroasele personaje active din cele șapte “povestiri”. Sunt o înșiruire de fapte obișnuite, cu tentă absurdă, surprinse din existența prezentă, sufocată, dependentă de rezultatele progresului ce degradează comunicarea umană și produce victime. Scenografia bine gândită își are tâlcurile sale servind conceptul regizoral.

Personajele sunt oameni ce ajung a se deplasa rapid doar pe scaunele cu rotile ale … “progresului”, ca în final, umanitatea distrusă să aducă personajul animal absurd, o focă în două picioare, un monstru distrugător de vieți din fașă. “Morala” avertismentului atenționează că “progresul” astfel perceput, duce la “întunericul” ființei umane. Ca replică “întunericul” separă fiecare conflict, fiind și cuvântul de sfârșit al reprezentației. Bobi Pricop manevrează inventiv, credibil ca regizor o vizualizarea teatrală aparent simplistă , pentru a evidenția sensurile majore ale poemului-fabulă propus de Esteve Soler, prin forța actorilor. Sunt rari acei regizori care pot realiza o astfel de performanță cu mijloace directe de expresie pentru sublinierea scenică a subtextului major al unei piese.

Ioana Manciu, Aida Avieriței, Vlad Pavel și Ceazr Grumăzescu schițează în esență mai multe personaje desprinse din realitatea curentă. Reușesc strălucit adaptarea la convenția deschisă, rapidă a transformării doar prin câteva accesorii și interiorizare credibilă în creionarea tipologiilor, împinsă în unele cazuri spre caricatură sau chiar grotesc. Un povestitor – Ioana Manciu, apreciabil “dirijor” al acțiuii -, precizează faptele de viață prin care trec personajele, surprinse din diverse medii sociale. Se prezintă mai întâi un cuplu dependent de programele tv difuzate de un televizor de ultimă generație, ce se trezește în preajmă cu un copil negru desprins din documentarul urmărit. Personajele sunt remarcabil compuse prin reacții de Aida Avieriței, Vlad Pavel și Cezar Grumăzescu. Urmează apoi o radiografie sinistră a indiferenței umane prin tânăra care vrea să vadă cum moare un om călcat de  tramvai. Atent definește Ioana Manciu tipologia unui astfel de personaj, prezent în realitatea deteriorată uman astăzi. Ne vom întoarce apoi, la surprinderea efectului progresului tehnic al calculatorului, datorat și “mărului” lui Steve Jobs, ce devine un “măr” uriaș care ocupă livingul unei familii dependente de prezența sa. Aida Avieriței și Cezar Grumăzescu definesc esența unor astfel de personaje care rezumă comunicarea cuplui la cunoscutul “măr”. Vom urmări și cum șeful unei corporații – cu precizie definit de Vlad Pavel -, vrea să inventeze o nouă religie pe care o explică prietenului său, caracterizat în amănuntul expresiei de Cezar Grumăzescu.

Ce se poate întâmpla astăzi în evoluția unei căsnicii? Este o întrebare la care răspunde următorul moment. A apărut … contractul între parteneri, și Vlad Pavel în compania lui Cezar Grumăzescu reușesc impunerea excelentă a celor două tipologii atribuite. Se trece apoi la secvența dedicată învățământului, școlii. O educatoare prezintă absurd povestea Scufiței Roșii. Admirabilă este Ioana Manciu în desenul grotesc al unei învățătoare plictisite, cât și reacțiile ascultătorilor interpretați de Aida Avieriței, Vlad Pavel și Cezar Grumăzescu. Peste fiecare episod se lasă cu sens o cortină neagră a luminii, ultimul fiind cel moralizator al constatării degradării umane sub toate aspectele, prin apariția acelui animal ciudat , cândva o focă. Actorii sunt formidabili prin modul în care ilustrează lumea căreia îi aparțin și în care progresul poate ucide umanitatea, comunicarea individului. Fiecare actor pentru o altă tipologie abordează o altă cale a expresiei.

“Contra progresului” se înscrie în rândul spectacolelor remarcabile, puține e drept, ce propun inovație în convenția teatrală cu sens credibil major. Este reușita unei tinere echipe de independenți care în mod sigur vor mai propune și alte surprize demne de apreciat.

P.S. Ca replică se pare pentru Festivalul Național de Teatru (FNT) s-a inițiat imediat prima ediție a Festivalului Național de Teatru Independent (FNTI) în perioada 4 – 10 noiembrie. FNTI a fost rezultatul colaborării între Fundația Godot, activă în mod special în domeniul teatrului independent cu spectatorii la mese și Centrul Cultural al Artelor din sectorul III, o instituție finanțată de primăria respectivă. Au fost selectate 13 spectacole pentru concurs și 27 pentru secțiunea off din diferite stagiuni, fără un regulament solid definit. Spectacolul comentat mai sus nu a intrat în programul FNTI ca eveniment.

Lansarea acestui ambițios proiect a avut și o conferință de presă, moderată de apreciatul realizator tv, Cătălin Ștefănescu. S-a încercat a se defini teatrul independent, dar … în acest context nu s-a reușit ! Mulți dintre invitați și din juriul competiției independente cu sprijin de la primăria sectorului III, dovedeau că rar au urmărit un spectacol al teatrului independent. Erau însă, plini de entuziasm și promisiuni ! Au absentat de la această dezbatere încropită, Marcel Iureș , inițiatorul teatrului independent prin Teatrul Act, Gianina Cărbunariu, o valoare afirmată prin teatrul independent și alte personalități cu adevărat implicate în această mișcare de viitor căreia îi este necesar un sprijin legislativ, cum funcționează în Uniunea Europeană. Sprijinul sectorului III în FNTI poate fi demn de apreciat, sperăm că fără substratul unor interese specifice instituțiilor finanțate de stat în scop servil propagantistic, cum s-a arătat și pe diverse canale tv, fără a se mai aminti măcar de cei remarcați în aceast festival fragil dedicat independenței.

Teatrul independent merge însă înainte, îndiferent de specularea prezenței sale de către unele instituții beneficiare de finanțare publică! Dovadă sunt actualele premiere ce animă novator,  cu adevărat prin experimente reușite viața noastră teatrală.