“ LECȚIA DE VIOLONCEL “ – TEATRUL METROPOLIS

VALOARE, ISTORIE VIE ȘI EMOȚIE

         Sunt rare valorile prezente pe scenă ale istoriei teatrului nostru care mai pot încânta cu forță emoțională publicul. Meșterul Radu Beligan, cu spirit tânăr, s-a dăruit din nou publicului cu prilejul aniversării împlinirii vârstei de 95 de ani și 75 de carieră. Uimitor, generos, meșterul s-a alăturat colegilor din diverse generații, multe  personalități cunoscute, și împreună au oferit o “lecție” de trăire intensă a personajelor propuse de piesa “Lecția de violoncel”.

         Debutează în dramaturgie cu piesa “Lecția de violoncel”, tânăra Mona Radu, o comedie îndemânatic construită despre dragostea, comunicarea, minciuna  celor reuniți în cupluri, devenite sau nu famili. Cu replică isteață prin conflicte spectaculoase apar patru personaje solid definite psihologic și servite de acțiune, piesa fiind dăruită meșterului pentru interpretarea personajului George, un senator căsătorit cu mai tânăra Eva. Replica bogadă în sensuri ce îi revine lui George, este inspirată și de scrierile admirabile ale maestrului Radu Beligan , volumele de mărturii și cugetări -  “Pretexte și subtexte” (1968), “Luni, Marți, Miercuri” (1978), “Note de insomniac” (2001) și “Între acte” (2013). Spectatorii se amuză copios, dar și cad pe gânduri la posibile referiri cu ecou în viața personală actuală a fiecăruia. Textul este antrenant și ofertant pentru actori. Regizorul Felix Alexa evidențiază cu finețe sensurile situațiilor, psihologia și relațiile dintre personaje. Conduce ferm, ritmat ironia, comicul acțiunii alături de o echipă de interpreți deosebiți. Nimic nu îi scapă regizorului din filonul dramatic al temei scrierii, trădarea în dragoste.

         De fiecare dată când se află pe scenă, Radu Beligan s-a dovedit a fi un meșter ce deține miracolul interpretării oricărui personaj. Se apropie acum de George, și dezvoltă cu ironie judecarea situațiilor în care este implicat acesta. Se transpune în personaj cu atenție prin fructificarea inteligentă a expresiilor drept argument pentru motivarea interioară a demersurilor celui inițiator de conflicte. Publicul are astfel, prilejul cunoașterii a ce înseamnă VALOAREA creatoare a spiritului inteligent pe scenă, iar oricărui actor tânăr care s-ar afla în public, i se prezintă o “lecție” de actorie unicat. Maestrul cucerește prin complexitatea de expresie atribuită cu vitalitate rolului. 

Radu Beligan (George) și Lamia Beligan (Eva)

În personajul central Eva, Lamia Beligan demonstrează asimilarea “lecției” de actorie practicată de meșter. Cu farmec scenic cuceritor, și la nuanță, Lamia Beligan prezintă portretul Evei, femeia aflată în situații speciale, o actriță dornică de afirmare pentru succese, captivată de oferta rolului într-un film în care trebuie să cânte la violoncel, soția înșelată de soțul mai vârstnic, care se îndrăgostește de profesorul de violoncel, un bărbat de vârsta ei. Excelent dezvoltă interpretarea Evei, Lamia Beligan printr-o exploatare subtilă a situațiilor numeroase în care este pilon de bază personajul său. Lui Marius Manole îi revine rolul profesorului de violoncel, un familist care se îndrăgostește de Eva. Compune cu rafinament personajul, abil trece prin stări diferite și din nou, actorul aplică forța talentului său desăvârșit de a gândi profunt asupra subtextului partiturii. În soția profesorului, Rodica Ionescu descifrează atent și ireproșabil implicațiile doctoriței Gabriela în diverse situații.

         Scenografia în nota elegantă solicitată de starea socială a personajelor, aparține Ninei Brumușilă și definește inspirat două spații de joc – casa senatorului și cea a profesorului. Regia folosește cu îndemânare trecerile de la un spațiu la altul, prin manevrarea luminii și “departajarea” lor prin “cortine” cu sens în mișcare ghidate scenic.

         Firește, “Lecția de violoncel” este … o “lecție” de teatru adevărat, susținută de o echipă dăruită scenei ce are alături șansa întâlnirii cu o VALOARE a teatrului nostru, maestrul, RADU BELIGAN. Spectatorii mulțumesc maestrului pentru prezența sa într-o reprezentație reușită, cât și Teatrului Metropolis care a găzduit un astfel de proiect motivat valoric prin echipa de realizatori. Spectacolul este un eveniment pentru istoria vie, exemplară a teatrului prin marile sale personalități active în prezent.

P.S. Urăm SĂRBĂTORI FERICITE celor care slujesc teatrul – regizori, actori, scenografi - cu simțul responsabilității coerenței și logica necesară credibilității spectacolului față de Marele Public, dar  și respectului cuvenit acordat valorilor sale culturale !