“ POVESTE DESPRE TATĂL MEU “ – TEATRUL ODEON (Sala Studio)

SUSPANS ȘI  … CONFUZIE

         Teatrul Odeon este printre puținele teatre din Capitală care oferă consecvent premiere, în ciuda crizei financiare ce afectează viața teatrală. “Poveste despre tatăl meu” de Radu F. Alexandru este un spectacol cu suspans, construit cu sârguință de regizorul Gelu Colceag, în care însă, intervine uneori confuzia prin lipsa elementului logic al derulării acțiunii.

         Scenarist și dramaturg, Radu F. Alexandru deține un bogat palmares cu piese premiate și jucate, unele, pe diverse scene. Scenaristul aplică, adeseori și în dramaturgie, decupajul specific filmului. “Poveste despre tatăl meu” (2006) este de fapt, un scenariu de film, ce ridică probleme reprezentării teatrale. Peste toate, textul abundă în monologuri în ideea ilustrării acțiunii prin relatări ale diverselor personaje. Un prim exemplu ar fi personajul Irina (Ioana Anastasia Anton). Este povestitorul tragediei suferite de familia sa, o adolescentă ce își prețuiește părinții, pe Andrei (Gelu Nițu), arhitect și pe Anca (Crina Mureșan), violoncelistă. Personajul rezumat la monologuri devine un schematic povestitor, iar minunata tânără actriță Ioana Anastasia Anton se luptă să îi dea credibilitate prin sensibilitatea investită în interpretare.

 Acțiunea s-ar desfășura într-o singură zi. Suspansul are la bază intervenția în viața lui Andrei a fostei soții, Lucia, dispărută în urmă cu șaisprezece ani, pe care întâmplarea face să o întâlnească astăzi, în trafic, la un stop. Lucia este absentă ca prezență în acțiune, dar stârnește curiozitatea publicului pentru posibila sa apariție, după căutările lui Andrei. Se află apoi, că în dispariția sa ar fi fost implicată fosta securitate, acțiunea petrecându-se în zilele noastre după ce Andrei și-a refăcut viața alături de Anca. Mai intervin pentru amplificarea suspansului un ministru de astăzi, George (Mircea N. Crețu), cunoștința a lui Andrei și ofițerul care l-a anchetat în urmă cu șaisprezece ani, Bujor (Dan Bădărău), în prezent general la pensie. Sunt personaje argument, dar fără consistență prin care se vrea a se  atenționa asupra unei idei remarcabile, dramele făptuite de fosta securitate. Apreciabilă intenția, numai că prin personaje și acțiune, nu se amplificată gravitatea demersurilor acelei odioase instituții ce a terorizat de fapt, și îngrădit libertatea cetățeanului. Trebuie să subliniem că subiectul acțiunii este inspirat dintr-un un fapt real, cunoscut dramaturgului. Scenariul piesei se petrece pe mai multe planuri și se finalizează printr-un monolog al Irinei, confuz ca soluție. Respectăm suspansul și nu povestim concret acțiunea complicată, am precizat doar, personajele implicate și interpretate apreciabil de actori. Structura piesei rămâne însă, fragilă.

GELU NIȚU (Andrei)

         Regizorul Gelu Colceag alege inspirat calea cultivării tensiunii iscate de intervenția în viața unei familii în prezent realizate, a trecutului prin personajul Lucia, dar și a celor care au cunoscut-o. Își află un sprijin și în decorul propus de Constantin Ciubotariu care apelează discret la spațiul de joc multifuncțional ce îl deține Sala Studio. Indică diverse locuri unde s-ar petrece acțiunea: casa lui Andrei, o serie de birouri - al firmei unde lucrează personajul principal, al ministrului, al anchetatorului din trecut, etc. Ilustrează astfel, indicațiile decupajului din scenariu. Se folosește cu sens un mobilier alb pe un fundal negru, marcat și prin șahul așezat în prim planul diversității spațiilor de joc, care tot în alb și negru fiind, va fi spulberat în ultimul moment al reprezentației. Se vrea astfel, o sugerare metaforică pretențioasă a confruntării dintre binele și răul vieții. Fiind unul dintre puținii profesioniști de marcă activi pe care îi mai are mișcarea teatrală astăzi, Gelu Colceag conduce ritmat, provocator “povestea” complicată a familiei Andrei, cu mare atenție în îndrumarea actorilor pentru a da soliditate personajelor atribuite, modest definite prin replica textului. Personajul central este arhitectul Andrei, care într-o bună zi se confruntă cu trecutul din urmă cu șaisprezece ani. Personajul e condus dramaturgic prin diverse situații de astăzi, dar și din trecut. Rolul este dificil, dar actorul Gelu Nițu reușește să îi dea credibilitate prin susținerea continuă a stării de neliniște interioară ce îl frământă mereu pe Andrei. Personajul nu are întodeauna sprijin, motivare față de demersurile sale prin replică în relațiile ce intervin pe drumul căutărilor de a descoperi adevărul, dar actorul suplinește absența cuvântului convingător prin starea interioară exprimată. Gelu Nițu salvează personajul din ambiguitatea construcției dramatice a  bărbatului care descoperă că a fost și poate chiar va fi în prezent, victimă a unui sistem social apus astăzi. Anca, mai tânăra soție a lui Andrei, trece într-o singură zi prin starea disperării de a își ajuta partenerul de viață și a descoperi, mereu marcată fiind de nedumeriri,  care este povestea dispariției Luciei, fosta lui soție. Un rol complicat, dezvoltat de actrița Crina Mureșan cu atenție în a sublinia creșterea disperării ce o frământă pe Anca, nuanțat, cu firesc în expresie. Crina Mureșan  definește personajul ca o femeie de astăzi a cărei viață împlinită va fi distrusă de ecoul lumii trecute. 

MIRCEA CONSTANTINESCU (Imy) și
 CRINA MUREȘAN (Anca)

Admirabilă este în scena discuției cu Andrei și amicul său Imy. Acesta se pare a cunoaște mai multe despre viața prietenului Andrei, dar păstreză tăcere. Mircea Constantinescu creionează ireproșabil portretul lui Imy, prieten și coleg cu arhitectul, care păstreză amintirea amară a vieții din trecut. Linia simplistă a personajelor George – actual ministru, un cunoscut al lui Andrei și anchetatorul Bujor - astăzi general pensionar, încearcă să o ilustreze în limitele corectitudinii, actorii Mircea N.Crețu și Dan Bădărău.

         Dorința lui Radu F.Alexandru de a trata un text teatral în formula unui scenariu de film, afectează intenția tematică demnă de apreciat. Regizorul Gelu Colceag și actorii distribuiți, repară prin tensiunea aplicată interpretării teatrale, aspectele confuze ale unor situații din piesă. “Poveste despre tatăl meu” are șansa de a fi un spectacol de interes pentru public prin suspansul impus de reprezentarea scenică a textului pe o temă deosebită despre trecutul ce poate afecta și în prezent existența oamenilor.