“ derdiedans “ – TEATRUL GERMAN DE STAT din Timoșoara

INTENȚII STUPIDE DE IMPROVIZAȚIE

         Titlul spectacolului – “derdiedans” e intraductibil. Ar fi un joc de cuvinte cu articolele hotărâte din limba germană “der”, “die”, “da(n)s” ce precizează genul masculin, feminin sau “das” neutru, combinat penibil cu “dans”. Spectacolul se dorește o suită de improvizații pe sensul complict al titlului. Nu este nici teatru-dans, nici dans modern, ci un amalgam de improvizații, fie pe cuvânt, fie fără, numai pe mișcare, fie cu acorduri muzicale, fie fără. Noroc că la reprezentația găzduită de Teatrul Odeon a intervenit ploaia de afară, un adevărat potop care colora sonor unele secvențe.

         Florin Feroiu, un prețuit coregraf colaborator la diverse spectacole de teatru al cuvântului, unde îndrumă mișcarea și realizează inserții de dans, este “coordonatorul artistic” al acestui ghiveci de improvizații. Lipsește în primul rând reprezentației, transmiterea unui mesaj coerent în intenții. Amintește ca demers general de posibila atmosferă dintr-un azil de nebuni. Ce a vrut să spună întreaga echipă prin acest spectacol? Mai nimic convingător.

         Reprezentația debutează cu o femeie care în tăcere lipește post-it-uri, hârtiuțe simple. I se vor alătura cu aceiași ocupație alte patru femei. Se vor alinia apoi, și vor rosti replici absurd, într-un limbaj trivial, cu trimiteri în special erotice, în accente de joc al luminii școlărește manevrat. Pe parcurs se va mai petrece o altă improvizație în același stil, numai că replica ar avea drept tematică absurd compusă, copiii în viața femeii. Mai intervine spre final, o altă improvizație a cuvântului, printr-o femeie aflată în fața a cinci bărbați aliniați, cu adresă la numele particular al … actorilor. S-ar vrea … comică improvizația aceasta! Cuvântul rezumat numai la numere este folosit în improvizația dedicată special bărbaților. “Dramaturgia” acestui scenariu lipsit de o elementară logică, ar avea drept autori pe Cristina Toma și Valerie Seufert. Dânșii precizează însă, în programul de sală, că pentru scrierea replicilor și chiar pentru “coregrafie” ar fi contribuit întreaga echipă de interpreți, adică ar fi “un spectacol de echipă” pentru … improvizații! Indifrent cui aparține textul și mișcarea scenică, rezultatul acestor improvizații e stupid, ca să nu folosim alt cuvânt. Nici măcar nu șochează prin intenții inventive, ci provoacă descărcarea nervoasă a multor spectatori prin … explozii de râs.

Apreciatul creator al muzicii de scenă, Vlaicu Golcea improvizează și dânsul efecte sonore, unele chiar original dictate în scena celor cinci bărbați aflați la o masă. Coregrafia se manifestă prin agitația corporală a fiecărui interpret. Costumele și decorul aparținând Cristinei Milea, încearcă să servească haosul improvizațiilor. Acest talmeș-balmeș de improvizații ar fi “coordonat artistic” de Florin Feroiu pentru a exprima căutarea comunicării între oameni, nemulțumirile particulare ale fiecăruia sau sexualitatea. Rezultatul este însă, neconvingător.

         Stimații actori ai teatrului depun eforturi fizice pentru a participa la acest spectacol al improvizațiilor stupide. Ioana Iacob, Franz Kattesch, Konstantin Keidel, Georg Peetz, Horia Săvescu, Daniela Torok, Silvia Torok, Radu Vulpe, Anne-Marie Waldeck se supun docil la “coordonarea artistică” de a nu interpreta personaje, ci de a folosi corpul și replici absurde pentru a ilustra stări de nebunie, ce unor indivizi s-ar putea totuși, a nu le fi străină.

         “derdiedans” intră în categoria experimentelor derizorii, lipsite de o minimă consistență ideatică. Grav este că aspiranții la dans modern s-ar putea să considere înșiruirea de improvizații ca un motiv de inspirație pentru practicarea acestui gen aflat în degringoladă la noi.