“BUTOIUL CU PULBERE” – TEATRUL NAȚIONAL “I.L.CARAGIALE” (Sala Pictură)

PROPUNERE REUȘITĂ PENTRU … UN ALTFEL DE TEATRU

         Alegerea repertorială surprinde, fiind ieșită din linia obișnuită a dramaturgiei, dar e actuală prin propunerea tematică ce atacă fenomenul infiltrării alarmante a violenței în lumea de astăzi. Remarcabilă este tratarea piesei “Butoiul cu pulbere” a macedoneanului Dejan Dukovski de către regizorul Felix Alexa. Spectacolul este o tragicomedie, o “comedie neagră”; provoacă râsul publicului, dar îi lasă și un gust amar privind dezumanizarea manifestată în societate.

         Dramaturgul contemporan din Macedonia, Dejan Dukovski s-a impus în plan european prin piese concepute original. “Butoiul cu pulbere” a stat și la baza unui film, titlul fiind inspirat dramaturgului de răspunsul unor politicieni celebri privind războaiele din Balcani considerate un … “butoi cu pulbere”. Regizorul Felix Alexa reușește să evidențieze că violența, dezumanizarea sunt rod al stării societății actuale, nu numai un efect al războiului. În acest spectacol solid și coerent construit regizoral ca un film ce surprinde aspecte din realitate, războiul nu figurează nici măcar în planul secund al imaginii teatrale. Prin decupajul, ansamblarea a opt situații dramatice cu rezultate tragicomice, piesa pare scenariul unui film. Personaje din medii diferite susțin situații conflictuale diverse și în câteva “secvențe” unele reapar ca legătură cu acțiunea anterioară.

Răzvan Vasilescu (Dimitria) și Mihai Călin (Anghele)

 Prima și ultima scenă, ca un prolog și un epilog, au aceleași personaje duplicitar compuse ca victimă și călău. Prin stilul general al scrierii, Dejan Dukovski pare apropiat și de dramaturgul catalan Estave Soler (“Contra democrației”, “Contra iubirii” și “Contra progresului”), ținta și expunerea tematică sunt însă, diferite. Montajul surprindre radiografii din spații comune – cârciumă, tren, autobuz, pușcărie, etc și fiecare episod își are conflictul compus cu un suspans propriu, dar se leagă însă, prin nota comună a violenței.

Marius Manole (Manea)), Răzvan Vasilescu (Măciucă)
 și Marcelos S.Cobzariu (Ghela)

         Felix Alexa structurează admirabil viziunea sa regizorală ca studii de caz realiste din lumea de astăzi, străină de regulile existențiale ale moralei, primitivă prin reacții violente. Propune un mozaic al violenței în care agresivitatea devine un firesc al vieții, alarmant. Un sprijin pentru această radiografie a violenței îl are în scenografia Andradei Chiriac, ce rezolvă solicitarea mai multor spații de joc. Cum noua Sală Pictură a Naționalului bucureștean, dispune prin dotarea tehnică de o scenă rotativă, întrebuințată și de maestrul scenograf Helmut Sturmer în “Două loturi”, Andrada Chiriac folosește inspirat oferta tehnică pentru indicarea diferitelor spații unde apar  conflictele, construite semnificativ din elemente realiste. Într-o laterală a scenei, decorul se completează printr-un maldăr de scaune înghesuite cu trimitere simbolică spre o lume cu susul în jos, distrusă de agresivitate. Costumele imaginate de scenografă servesc desenul tipologic al personajelor.

În acest decor creator de atmosferă pentru conflicte, regizorul Felix Alexa conduce atent o distribuție excelent selectată, în scopul de a sublinia firescul periculos al violenței; de la prietenie, dragoste, infidelitate până la crimă pentru personaje exprimarea prin violență pare un mod firesc. Rezultatul este o comedie amară, captivantă pentru spectatori. Pentru șase actori revine sarcina grea de a compune creionarea convingătoare a câte două personaje distribuite fiecăruia. În câteva minute, actorii prezintă aceste tipologii. Interpretarea este interiorizată, filmică prin expresie, gest, și chiar prin tăcere când ascultă replica partenerului. Revenirea pe scenă a prețuitului actor Răzvan Vasilescu merită aplauze. În prologul și epilogul reprezentației este Dimitria cel răsplătit cu violență pentru violența sa, ajuns suferind de un handicap locomotor, personaj construit la milimetru de interpret, impresionant prin substratul stărilor trăite cu fină expresie. Îi revine în altă secvență, rolul lui Măciucă, pușcăriașul autoritar condamnat pe viață, un alt profil tipologic prezentat la nuanță, cu subtilă ironie de actor.

Victoria Dicu (Femeia) și Marius Manole (Andrea)

În topul distribuției se situează și interpretarea lui Mihai Călin în cele două tipologii diverse, Anghele, partenerul cinic al lui Dimitria și Gheorghi, îndrăgostitul gelos și violent. În fiecare rol, actorul transmite amănuntele motivării secătuirii umane a celor pentru care violența a devenit o soluție de viață. Admirabil este Marius Manole în Andrea și Mane, un personaj fiind implicat și în două situații. Le definește profilul variat, în funcție de conflct, urmărind consistența dramatică a fiecărei tipologii. O nouă performanță, și nu prin abilitatea expresiei corporale ce o deține, înregistrează Istvan Teglas în Ghiore și Kosta. În primul personaj e un agresiv “băiat de băiat”, ca în cel de al doilea să își schimbe total expresia în îndrăgostitul timid și laș. Marius Bodochi cu experiența profesională ce o deține, compune convingător personajele Simon și Paznicul. În Sveto și Bărbatul, reușește o creionare ireproșabilă Andrei Finți.

Istvan Teglas (Ghiore), Mihai Călin (Gheorghi),
 Crina Semciuc (Svetle) și Marcelo S. Cobzariu (Ghela)

Rolurile unor personaje singulare, dar nu fără importanță în conflicte,  sunt distribuite altor cinci actori. Senzațională este Victoria Dicu în femeia dintr-un autobuz, ce asistă speriată la o explozie de violență din partea unui călător, și receptează gestul acestuia cu spaimă, nedumerire, dar încercă și  calmarea agresivității. Naivitatea Svetlei, tânara îndrăgostită, Crina Semciuc o dublează de starea de uimire iscată de violența din jur pe care nu o poate înțelege. Marcelo S.Cobzariu poartă personajul Ghela prin două situații conflictuale și îi definește credința că violența ar fi pentru acesta, singura șansă de exprimare în viață. Caracterizări mai palide pentru personajele distribuite prezintă Florentina Țilea în Evdokia și Alexandra Poiană în Ana.

“Butoiul cu pulbere” al … violenței este o reușită a regizorului Felix Alexa și echipei sale. Se propune spectatorului … un altfel de teatru, dictat de intențiile dramaturgului de a face un montaj de radiografii surprinse din mersul alarmant al realității pe calea violenței. Spectacolul atrage prin suspansul și spiritul satiric al conflictelor, provoacă râsul publicului, dar și reflexul judecării unui aspect major și grav din realitatea noastră, curent relatat, chiar și prin informațiile buletinelor de știri tv.

“ ArtOrchestra” –TEATRUL NAȚIONAL “I.L.CARAGIALE” (Sala Mică”)

 UN SPECTACOL AL TINERILOR, ADMIRABIL

         În repertoriul teatral curent este aproape imposibil să descoperi un astfel de spectacol. Poate fi denumit o comedie muzicală, dar nu orice fel de comedie, ci una originală, fără replică. Trei actori tineri “vorbesc” prin muzica devenită partener, prin intermediul a peste zece instrumente, luate drept mijloc pentru a susține “conflictul” dintre ei, dorința fiecăruia de a comunica și domina scena, de a cuceri publicul. Și reușesc această performanță.

         Cei trei sunt Emilian Mârnea, Petre Ancuța și Florin Călbăjos, iar în spatele lor se află colegul de generație, regizorul Horia Suru. Sunt necesare câteva precizări referitoare la acești tineri senzaționali. Emilian Mârnea și Petre Ancuța au surprins la Gala Tânărului Actor de la Costinești la ediția de anul trecut, cu spectacolul în același stil, în afara concursului, “Variațiuni la invențiuni OP2”. Acum, distribuția s-a completat cu Florin Călbăjos și spectacolul a căpătat amploare prin regia lui Horia Suru. Toți patru sunt absolvenți ai Universității “Babeș - Bolyai” din Cluj, cei trei actori la clasa profesorului Miklos Baci. “ArtOrchestra” ajunge la Naționalul bucureștean prin programul “9G” adresat tinerilor datorită Centrului de Cercetare și Creație Teatrală “Ion Sava”. Din cele 42 de proiecte ale tinerilor pentru această ofertă generoasă, ca spectacolele lor să fie reprezentate la Sala Mică - special dedicată acestui program, s-au selectat 7. În debutul programului, a derulat primele repetiții cu publicul “DISTROPIE.shakespeare.REMEX”, spectacol comentat pe acest blog. A urmat astăzi, “ArtOrchestra” ce anulează temerea că la “9G” tinerii creatori ar putea deziluziona prin experimente lipsite de consistemță.

         “ArtOrchestra” dezvoltă spectaculos o comedie specială pe un scenariu ingenius. Cei trei actori parcurg dezinvolt trecerea prin multiple motive muzicale celebre, selectate pornind de la muzica clasică, până la rock, folosind o sumedenie de instrumente, ca și capacitățile lor vocale. Fiecare actor schițează expresiv tipologia unui personaj implicat în “conflictul” luptei pentru afirmare în compania instrumentului partener. Cei trei “joacă teatru” în relație cu instrumentele, apelând și la pantomimă. Intră permanent și în relație interactivă cu publicul. Noul venit în echipă, Florin Călbăjos propune și relația cu o spectatoare aleasă după ce studiază publicul, realizând un moment savuros de comedie cu partenera descoperită.

         Evident că în spatele actorilor se află regizorul Horia Suru, constructorul cu fantezie al unor gaguri explozive pornite de la montajul muzical și finalizate prin dirijarea interpreților. Echipa este surprinzătoare prin modul în care pe o scenă goală, având drept mobilier central un pian și apoi, un violoncel, atent cadrată prin jocul luminilor și puțin fum, poate transmite publicului bună dispoziție din belșug. Imaginea reprezentației se completează prin consultanța reușită a conceperii costumelor, datorată Alinei Herescu.

         Cei trei tineri actori nu propun contactul cu niște clauni, dovedesc stăpânirea artei muzicale și a compunerii originale a personajelor prin ținută, gest și mișcare. Sunt foarte rari astfel de actori dotați cu o complexă vocație.

         “ArtOrchestra” nu este “un concert”, ci o poveste fără replică despre revoltă, dragoste și căutarea bucuriei. Sperăm că acest program “9G” strict necesar sprijinirii tinerilor, va oferi și alte spectacole cu adevărat originale care să evidențieze spiritul creator novator al noii generații. Așteptăm de la cei din echipa “ArtOrchestra”, remarcarea și în alte proiecte de alt gen.

GALA TÂNĂRULUI ACTOR – “HOP” ( EDIȚIA a XVII-a )

“JURNALUL” …   ÎNCERCĂRII TINERILOR ACTORI DE AFIRMARE

       

  Împreună cu regretatul regizor Alexandru Tocilescu, aflați fiind la vârsta entuziasmului tinereții, am reușit să convingem autoritățile să inițieze Gala Tânărului Actor, cu greu firește, în acea perioadă de tristă amintire a anilor ’80, când mai funcționa și cenzura, peste toate. Am beneficiat și atunci de sprijinul lui Nicușor Năstase care invita concurenții la discoteca “Vox Maris”, un spațiu modest, dar rar pentru acele timpuri. Astăzi, UNITER a dezvoltat, a amplificat Gala Tânărului Actor ce a ajuns în noua formulă la ediția a XVII-a, iar de doi ani de zile, același NICUȘOR NĂSTASE ca patron acum, generos pune la dispoziție VOX MARIS GRAND RESORT Galei “HOP”, “un spațiu mirific” dezvoltat, cum îl numește și președintele UNITER, Ion Caramitru, în condiții elegante pentru concurenți și invitați. Pentru ediția viitoare, anunță și posibila folosire a unei noi săli de spectacol, ultramodernă aflată în construcție. Sunt foarte rari astfel de manageri precum Nicușor Năstase care iubesc teatrul și se implică în viața culturală! Participanții nu pot decât mulțumi găzduirii la Vox Maris Grand Resort, unul din foarte puținele locuri de pe amărâtul nostru litoral, conceput la nivel european.

         De doi ani de zile, echipa de profesioniști de excepție a UNITER – Aura Corbeanu (director executiv), Carmen Marinescu (coordonator economic), Doina Lupu (coordonator proiect), Maria Morar (coordonator imagine), Corina Gherleanu (coordonator financiar), Simona Stoica (coordonator organizare și PR), Pamela Bojog – Pricopie (PR), Lavinia Alexandru (secretar și organizare), Eugen Mareș (coordonator tehnic) și Aurel Ruști (curierat, organizare) – are drept pilon principal al reușitei proiectului pe directorul artistic RADU AFRIM, personalitate marcantă a regiei.

Gregory Crewdson - Penitent Daughter"

         Și pentru ediția a XVII-a (9 -13 septembrie 2014), Radu Afrim a propus un proiect novator cu dorința de a da posibilități de afirmare tinerilor actori, dar și cu un substrat necesar de a contribui la cizelarea talentelor, ca un adevărat pedagog cu viziune modernă. A ales drept temă – “Joacă-te cu mine! Sunt om. Nu personaj.” Cu tâlc este alegerea acestui motto, iar cum au perceput-o concurenții puteți afla din “Jurnalul” ce urmează. A mai propus și un atelier de mișcare coordonat de Andrea Gavriliu care a uimit cu spectacolul “Zic Zac” lansat la ediția anterioară. A lucrat acum, cu o parte din concurenți, arta mișcării și dansului contemporan.

Erwin Olaf - "Hope. The Hallway"

Arthur Tress - "Flood Dream"

         Radu Afrim a amplificat proba alegerii monologului de prezentare individuală în 15 minute pentru concurenți, oferind două posibilități: alegerea unui personaj de preferință celebru din dramaturgie sau alegerea uneia din cele patru fotografii puse la dispoziție, și imaginarea unei povestiri, fie cu sprijinul unui scriitor, fie prin inventivitatea personală. Edităm și noi imaginea acestor fotografi. Cum au privit propunerile concurenții vom comenta în “Jurnal”. Pentru proba obligatorie a mers pe aceiași linie ca la ediția anterioară, alegera de către concurent a unei personalități cunoscute, un “idol”, și încercarea de a îi prezenta profilul în trei minute. Vom analiza în “Jurnal” și tratarea acestei probe obligatorii pentru toți concurenții, indiferent de secțiunea la care participau. Aceste probe dificile au solicitat pentru înfăptuire scenică și ajutorul unei echipe de tehnicieni destoinici care au sprijinit prin proiecții, lumini și sonorizare, concurenții.

Chris Killip - "Crabs. Skinningrove

         Pentru a prinde Gala un ritm alert și provocator, directorul artistic a folosit pentru prezentare o personalitate, pe PAVEL BARTOȘ, câștigător la ediția din 1999 al premiului pentru cel mai bun actor, astăzi fiind o vedetă. Cu vremea, Pavel Bartoș, actor al Teatrului Odeon, a demonstrat că este nu numai un desăvârșit interpret în numeroase roluri, dar deține și inteligența de a fi un prezentator inventiv în emisiuni de televiziune. Pavel Bartoș a animat cu fin umor spiritul tineresc al Galei prin anunțarea fiecărui moment cu atenție pentru a nu neglija pe nimeni, nici pe sponsorii evenimentului.

         Radu Afrim pentru a da consistență Galei, a inventat acum și trei episoade de “Bonus HOP Shop” cu show-uri prezentate de către unii concurenți în afara concursului cu posibilitatea de a fi “adoptate” de numeroșii directori de teatru aflați spectatori la această manifestare de prestigiu. Ediția a XVII-a, surprinzător, a avut de astă dată drept spectatori, personalități ale teatrului nostru – directori, regizori de teatru și chiar film, producători de film, în număr foarte mare!!  Nu au lipsit dintre invitați, nici personalități marcante precum Mariana Mihuț și Victor Rebengiuc. Publicul era alcătuit de fapt, din nume de referință ale lumii creatorilor de teatru și film. Nu s-au alăturat însă lor și pedagogii să vadă cum se manifestă într-un astfel de concurs al afirmării, rodul învățământului artistic practicat de dânșii.

         S-au prezentat la Gală pentru Secțiunea individual și discutata Secțiune Grup, peste 200 de concurenți. S-a efectuat o preselecție prin două jurii. La Secțiunea individual juriul a fost alcătuit din Radu Afrim – regizor, Marius Manole – actor și Mihaela Michailov – critic de teatru. Pentru Secțiunea grup, membrii juriului au fost Ana Ciontea – actriță, Claudiu Groza – critic de teatru și Cristian Theodor Popescu – regizor. În urma preselecțiilor au ajuns în finală la Costinești pentru a își afirma personalitatea, 37 de concurenți în fața unui public special și a juriului alcătuit din Gianina Cărbunariu – regizor, Tudor Giurgiu – regizor, producător de film, Ioana Marchidan – dansator, coregraf, George Mihăiță – actor, Ana Ularu – actriță.

         Vom prezenta în ordinea desfășurării Galei un “Jurnal” cu precizarea premiilor acordate de juriu, și la sfârșit unele concluzii ce ar putea fi folositoare pentru viitoarea ediție.

Marți, 9 septembrie

         Startul pentru cei 37 de concurenți, directorul artistic Radu Afrim l-a pornit printr-un prolog de prezentarea ambițioșilor concurenți ce vor să facă un pas înainte pe drumul dificil al afirmării. Au dansat, au cântat mai bine sau mai stângaci, au propus mici improvizații. Alături de ei au fost și premiantele ediției trecute – Ruxandra Maniu (Marele Premiul “Ștefan Iordache”) și Aida Avieriței (Premiul pentru cea mai bună actriță).

                           Secțiunea grup

“O POVESTE IMPOSIBILĂ”

         A inventat acest spectacol “imposibil” de receptat, cu tema unei posibile audiții (casting, cum se mai spune), actrița ALINA SUĂRĂȘAN (scenariu și regie!) – promoția 2012, UNATC, Arta Actorului, clasa prof.univ.dr. Doru Ana. A amestecat în scenariu un talmeș balmeș - o prezentare în versuri cu intenții ironice penibile, cu fragmente din “Visul unei nopți de vară”, “Nora”, “Faust”, “Unchiul Vanea”. Se vroia a se arăta de fapt, că actorul nu își găsește un loc de afirmare și din cauza unor regizori, nominalizați! A regizat amatoristic momentul, participând și ca actriță în distribuție alături de colegii săi de clasă, SMARANDA NICOLAU, DANA MARINECI, plus LUCIAN IONESCU, ANCA BIANCA POPESCU și OANA CRISTINA PUȘCATU de la clasa prof.univ.dr. Olga Delia Mateescu. Din păcate acest spectacol de grup selectat de juriul mai sus citat, dezavantaja grav tinerii concurenți, era ca o reprezentație de amatori de la casa de cultură din Hăul Bârgăului. Cei distribuiți este posibil să dețină calități actoricești, sugerate de fiecare chiar, în unele secunde (!!) din reprezentație, dar prin scenariu și regie nu se puteau evidenția. Cum la UNATC, ca în genere în învățământul artistic, nu există un studiu pentru pregătirea participării la un casting, absolvenții au încropit un spectacol jalnic.

                           Secțiunea individual

ANDREI BRĂDEAN – promoția 2011, Universitatea “Babeș - Bolyai”, Cluj, Actorie, clasa conf.univ.dr. Miklos Bacs. A ales fotografia “Penitent Daughter” de Gregory Crewdson și împreună cu Botos Balint a propus textul “It’s a strange world”. A încercat să comunice stranietatea penitenței într-o biografie ciudată a personajului inventat, cu evocari ale primei întâlniri erotice, ale relației cu tatăl, dar interpretarea sa nu a fost convingătoare, chiar dacă intervenea în comunicare printr-o relație interactivă cu spectatorii. Precis în expresie, cu forță interioară a fost  concurentul la proba obligatorie unde a propus pe Klaus Kinski revoltat la o filmare, cu replică rostită în limba germană. Proba la alegere l-a dezavantajat însă.

AURORA PĂUNESCU – promoția 2012, UNATC, Arta Actorului, clasa lect.univ.dr. Mircea Rusu. Aceiași fotografie o inspiră pentru textul personal “Mie mi-au spus altceva”. Textul stângaci compus nu avea o țintă tematică precisă, iar interpretarea era confuz condusă, cu o logică fragilă. La proba obligatorie a încercat să se apropie de Nicole Kidman în “Eyes Wilde Shut”, moment rostit în limba engleză într-o imitație lipsită de vigoare, colorată numai printr-o tentă a sensibilității.

MARIAN OLTEANU – promoția 2014, UNATC, Arta Actorului, clasa prof.univ.dr. Florin Zamfirescu. Nu a optat pentru vreo fotografie, ci pentru “Ferdinand Remix”, inspirat după “Furtuna” de Shakespeare. Cu un microfon în mână, încerca stângaci să amintească de unele personaje din celebra piesă. Și-a dorit la proba obligatorie să se apropie de Bobby McFerrin, tot cu microfonul în mână, în aceiași manieră, ce nu transmitea mai nimic ca intenție de interpretare.

ADA ALEXANDRA LUPU – promoția 2013, Universitatea de Arte “George Enescu”, Iași, Arta actorului mânuitor de păpuși și marionete, clasa.lect.univ.dr. Ciprian Huțanu. A ales tot poza lui Gregory Crewdson și a compus un reușit text propiu, “Nu e ceea ce pare”, și chiar a demonstrat prin interpretarea bogată în sensuri acest lucru. Amintirile unei copile ce se confruntă cu multiple probleme până la 16 ani, erau evocate cu sens și subtext al replicii, cu multă sensibilitate și trăire interioară în trecerea prin mai multe situații și stări, tânăra actriță folosind o voce bine strunită, o frazare cu nuanță subtilă. Apariția sa doar în chiloți și sutien, cu toate că are un fizic fragil, nu a dezavantajat-o. La proba obligatorie a apelat la Olive Oyl din desenele animate, și cu inteligență, doar prin flexibilitatea admirabilă a corpului în continuă mișcare, a compus cu umor, portretul partenerei lui Popey. A mai fost prezentă și în distribuția reprezentației de la Secțiunea grup – “Feromonii” și a mai venit și cu un show la “Bonus HOP Shop”, pe care le vom comenta la timpul potrivit. Pentru interpretarea de la Secțiunea individual, ADA ALEXANDRA LUPU obține în final, în aplauzele entuziaste ale spectatorilor mai multe premii – Marele Premiu al Galei: “Ștefan Iordache”, Premiul Publicului pentru cea mai bună actriță și Premiul Vox Maris. Până acum, la nici o ediție, nici un concurent nu a adunat mai multe premii, precum Ada Alexandra Lupu, despre care în mod cert, vom mai auzi, fiind un talent deosebit, special.

ALEXANDRU ȘTEFĂNESCU – promoția 2012, UNATC, Arta Actorului, clasa conf.univ.dr. Doru Ana. A imaginat personal un text după fotografia “Flood Dream” de Arthur Tress, “Cutia muzicală”, o poveste despre o familie, cu intenții de comentariu filosofic, destul de șubredă pentru a îi evidenția capacitățile. În “Gollum/Smeagol” din “Stăpânul inelelor” de la proba obligatorie, se mișca abil, dar personajul nu avea consistență. Alexandru Ștefănescu s-a remarcat însă, pe tot parcursul Galei, în mai multe momente, prin capacitățile sale de chitarist.

Cei din distribuția spectacolului de grup “O poveste imposibilă” au evoluat apoi, la proba obligatorie.

LUCIAN IONESCU a încercat să se apropie de Freddie Mercury printr-o imitație modestă pentru definirea esenței personajului celebru.

DANA MARINECI a ambiționat a caracteriza pe Ofelia Popii în “Faust”, dar recita mecanic textul.

ANA BIANCA POPESCU a surprins prin apropierea cu temperament de Cyndi Lauper; a dansat și a încercat să cânte în engleză cu dorința de a capta publicul.

OANA CRISTINA PUȘCATU a reușit o parodiere a lui Ștefan Bănică Jr. cu umor desenată.

ALINA SUĂRĂȘAN a optat pentru personalitatea artistei Marina Abramovic pe care a evocat-o simplu, în esență, fără apel la replică, doar prin mișcarea pe patine cu rotile.

BONUS HOP SHOP – episodul 1

         Directorul artistic Radu Afrim a dorit ca prin această manifestare să dea frâu liber fanteziei unor concurenți capabili de posibile show-uri în afara competiției.

Astfel, Alexandru Ștefănescu a oferit un scurt recital de cantautor cu unele reușite, dar adeseori cu texte mediocre.

Un alt recital discutabil au prezentat Ana-Maria Bercu și Ștefan Huluba. Pe motive muzicale cunoscute au încropit un dialog în care implicau și publicul. Ana-Maria Bercu a demonstrat calități muzicale deosebite, dar Ștefan Huluba a compus un personaj ciudat, fără rost pentru a da sens credibil recitalului.

Miercuri, 10 septembrie

                                    Secțiunea individual

RĂZVAN CORNECI – promoția 2012, Universitatea “Babeș - Bolyai”, Cluj, Actorie, clasa prof.univ.dr. Miriam Cuibus. A optat pentru … “Niște Treplev”! Alegerea se pare că era din neștiință culturală, nu din dorința originalității de a interpreta în mai multe variante pe Treplev din “Pescărușul” lui Cehov. Folosea puține replici din piesă, manevrate incoerent, fără a transmite linia esențială a personajului. La proba obligatorie a vrut să sugereze cum a fost interpretat Bob Dylan de Cate Blanchett în “I’m Not There”. Rezultatul …o caricatură!

ANA - MARIA BERCU – promoția 2013, UNATC, Arta Actorului, clasa prof.univ.dr. Gelu Colceag. A optat tot pentru Cehov și “Pescărușul”,  încercând o interpretare originală a Ninei Zarecinaia. A reușit parțial o interpretare originală, monologul său se derula pe o sensibilă stare interioară, dublată de o ironie cu efct comic asupra eșecului suferit de Nina, atât în dragoste, cât și ca actriță. Monologul său se dezvolta însă,  uniform ca ritm. Dialogul imaginar cu Treplev avea scăpări comice superficiale în defavoarea stării dramatice interioare. A apelat firește, și la acorduri muzicale la instrumentul cu clape pe care îl stăpânește, inutile însă, pentru acest monolog. La proba obligatorie și-a fructificat din nou, calitățile muzicale remarcate și la “Bonus HOP Shop” în încercarea unui portret caricatural exagerat al Ellei Fitzgerald. În afara calităților muzicale, tânăra actriță a reușit totuși, să demonstreze că deține o gândire teatrală deosebită. ANA – MARIA BERCU obține , la Secțiunea individual Premiul pentru cea mai bună actriță pentru rolul Nina Zarecinaia.

CĂTĂLIN ASANACHE – promoția 2014, Universitatea “Babaș - Bolyai”, Cluj, clasa conf.univ.dr. Miklos Bacs. S-a vrut a fi original în interpretarea lui Richard III din piesa cu același nume de Shakespeare. Într-un tricou roșu, cu ținută sportivă a recitat câteva replici pentru a aminti de personaj, apoi s-a dezbrăcat și în chiloței s-a pregătit cu labele și ochelarii pentru scufundări să … caute calul din replica bătrânului Will! Tratarea așa zis modernă a personajului dovedea lipsă de cunoaștere elementară a textului ales. În fața unui microfon, a recitat, firește în engleză, pledoaria lui Al Pacino din “Avocatul diavolului” departe fiind de cerințele probei obligatorii pentru a sugera personalitatea “idolului” ales.

ANDREA BOKOR – promoția 2012, Universitatea de Arte Târgu – Mureș, Actorie – maghiară, clasa prof. Zalanyi Gyula. S-a oprit la fotografia “Hope, The Hallway” de Erwin Olaf pe un text propiu cu inserții din scrierile lui Orban Eniko. A fost singura concurentă ce a rostit textul în maghiară, cu traducerea de rigoare, acordând personajului o caracterizare corectă în evocarea unor amintiri. Cu dans și cântec a încercat desenul Christinei Aguilera în “Burlesque”. Interpretarea sa a fost frânată de emoția concursului, dar actrița dovedea calități.

ANDREI MORARIU – promoția 2010, UNATC, Arta Actorului, clasa prof.univ.dr. Ion Cojar. A denumit textul propiu de la proba obligatorie “WPY 1725” inspirat de fotografia “Crabs. Skinningrove” de Chris Killip. Povestea sa era stranie, începea de la evoluția unui copil născut cu un handicap la un ochi și se sfârșea cu schimbarea ținutei la vedere – dezbrăcat, îmbrăcat și machiaj pentru a deveni … Nina Zarecnaia! Penibile erau intențiile acestui monolog, ilogic conceput și interpretat. La proba obligatorie a vrut să fie Chaplin în “Dictatorul”, dar nu a reușit să transmită datele principale ale personajului.

Au urmat apoi, propunerile la proba obligatorie ale celor din spectacolele de la Secțiunea grup.

SMARANDA NICOLAU  după participarea la spectacolul “O poveste imposibilă”, a vrut să o sugereze pe Azaelia Banks. Monologul său în engleză avea unele trimiteri cu haz către personaj, dar cântarea alăturată era stridentă vocal.

ALEXANDRA ACALFOAE, ca și următorii concurenți erau implicați în spectacolul de grup “Feromonii”. Absolventa promoției 2013, Universitatea de Artă “George Enescu”, Actorie, clasa conf, univ.dr. Octavian Jighirgiu, a vrut să ne amintească de Amy Winehouse; beția la venire în scenă era cât de cât acceptabil propusă, dar … cântarea în engleză demonstra lipsa calităților muzicale ale actriței.

PETRUȚ BUTUMAN – promoția 2011, aceiași universitate, clasa prof.univ.dr. Emil Coșeru. “Idolul” său era … Gigi Becali și imitarea individului era cu mult sub cea mereu întâlnită prin divertismentele tv.

ANCA PASCU – colegă de clasă cu Alexandra Acalfoae a imitat momentul cunoscut al urării de la mulți ani de către Marilyn Monroe de ziua președintelui american. Timid încerca sugerarea “idolului” ales.

COSMINA RUSU – colegă de clasă cu Petruț Butuman, total neinspirat și prin ținuta sa, a ales pe Tina Turner, rezultatul fiind  o caricatură neplăcută.

                                    Secțiunea grup

“FEROMONII” de Theo Herghelegiu în regia lui Vlad Volf, avea în distribuție echipa citată mai sus căreia s-a alăturat și Ada Alexandra Lupu. Din nou juriul preselecției a arătat o inexplicabilă îngăduință pentru alegerea spectacolului. “Feromonii” ar fi vrut a fi un text absurd în care se filosofa în replici de două parale despre existență și personalitate, cu intervenții vulgare. Theo Herghelegiu, cândva o personalitate ca regizor și dramaturg se pare că și-a pierdut cu timpul forța creatoare. Un astfel de text, într-o regie inexistentă a avut, firește drept rezultat un spectacol penibil ce dezavantaja tinerii reuniți în distribuție. Încerca să dea o linie coerentă prezenței în scenă a personajului Thomas adolescentul, actrița Ada Alexandra Lupu, chiar dacă textul și regia nu sprijineau prin nimic creionarea unor posibile tipologii de personaje … “hormoni exteriori”.

                           BONUS HOP SHOP – episodul 2

ANA BIANCA POPESCU și LUCIAN IONESCU participanți la Secțiunea grup cu “O poveste imposibilă” au prezentat în afara concursului un dialog muzical amuzant despre evoluția în timp a unui cuplu. Ideea era apreciabilă și bine susținută de cei doi, în special în momentele muzicale de Lucian Ionescu. Prin acest mic show, actorii au anulat imaginea neplăcută lăsată în spectacolul din concurs.

ANDREI CIOPEC pe care îl vom întâlni în concurs în ziua următoare, la Secțiunea individual, a propus un show mai lung, dar cu multe secvențe atractive și susținute cu aplicație pentru comedie și relaționarea cu publicul. A combinat rostirea de bancuri ca în stand-up comedy, cu recitarea unor poezii, cu cântece, sprijinit în interpretare de chitaristul Alexandru Ștefănescu, și cu … iluzionismul. I-a reușit aproape totul pentru că este dotat pentru comedie, dar … mai are de lucru la vorbirea sa bolmojită.

RUXANDRA COMAN, o altă tânără concurentă ce va evolua în ultima zi a Galei, a încercat un număr special de comedie. Cu o ținută desprinsă parcă dintr-un spectacol pentru copii – un cocoș cu un colac de salvare pe gât, vroia să comunice ironic povestea unei actrițe în căutare de roluri. Dovedea umor uneori când dorea să susțină credibil o relație directă cu spectatorii.  În momentul său se simțea lipsa unui regizor care să coordoneze interpretarea.

ADA ALEXANDRA LUPU a ținut să ne amintească absolvirea secției de arta actorului mânuitor de păpuși și marionete. Fără replică, a inventat inteligent un show original și cuceritor prin fantezia investită de a sugera personaje și cupluri – păpuși. Construia de pildă, personaje pe suportul piciorului din accesorii, mânuite la vedere. Senzațională era relația dintre personajul inventat și “părintele” mânuitor implicat activ prin expresie ca actor comentator. Ada Alexandra Lupu a demonstrat din nou, că este un profesionist de excepție în “mânuirea” artei actorului în diverse genuri.

Joi, 11 septembrie

                                    Secțiunea individual

IULIA VERDEȘ - promoția 2010, UNATC, Arta Actorului, clasa prof.univ.dr. Ion Cojar. A participat cu un monolog cu pricepere compus de Gabriel Pintilei după fotografia “Penitent Daughter” de Gregory Crewdson, dar povestea fetei răpite de extratereștii, nu a reușit să o exploateze profund, cu trimiteri spre subtilitatea scrierii. Susținea provocator relația directă cu publicul, dar nu dezvolta tensiunea solicitată de text. Scurt, cu precizie în atitudini a caracterizat personajul autoritar din filmul “Veronica” interpretat de Margareta Pâslaru, la proba obligatorie.

DANIEL CHIRILĂ – promoția 2012, Universitatea de Arte “George Enescu”, Iași, clasa lect.univ.dr.asoc. Mihaela Arsenescu Werner. Concepe reușit un monolog “Câinele” după poza “Crabs. Skinningrove” de Chris Killip. Îl ilustrează nuanțat în rostirea replicii, dar stângaci în mobilarea expresivă. Remarcabil a conceput un text susținut în limba română și pentru proba obligatorie, cu dorința de a indica personajul Conchita Wurst.

REKA SZASZ – promoția 2011, Universitatea “Babeș - Bolyai”, Cluj, Actorie, clasa asist.drd. Csongor Kollo. Apreciatul dramaturg Csaba Szekely folosește fotografia lui Gregory Crewdson și compune un monolog reușit al unei fete măritată cu un turc, ce se întoarce acasă. Naivitatea fetei era tratată cu sensibilitate de actrița care rostea cu aplomb și umor în limba română replicile. A schițat pentru proba obligatorie, cu atenție în expresie, esența imaginii lui Edith Piaf. REKA SZASZ a fost distinsă de regizorul și producătorul de film Tudor Giurgiu cu distincția “10 PENTRU FILM LA TIFF”.

ANDREI CIOPEC – promoția 2014, UNATC, Arta Actorului, clasa prof.univ.dr. Florin Zamfirescu. Alege fotografia “Crabs. Skinningrove” și concepe un text amuzant intitulat “Dorel”, un muncitor ce comentează realitatea. Demonstrează abilitatea în punctarea cu haz a stărilor lui Dorel, expresie comică, dar mai puțin stăpânirea unei tehnici vocale în rostirea cuvântului. Susține credibil vocal și ca ținută, prezentarea lui Nicolae Furdui Iancu, pentru proba obligatorie. ANDREI CIOPEC obține PREMIUL PENTRU CEL MAI BUN ACTOR.

FLAVIA GIURGIU – promoția 2013, Universitatea “Babeș - Bolyai”, Cluj, Actorie, clasa lect.asoc. Ionuț Caras. Monologul său se intitula “Olga/Mașa/Irina”, evident personajele din “Trei surori” de Cehov, pe care însă, nu reușea să le sugereze. Vorbirea sa era uniformă într-o frazare defectuoasă. Și în monolog, ca și la proba obligatorie unde dorea să amintească de Giulietta Masina în “Nopțile Cabiriei” interpretarea sa era exterioară.

Ca și în ziua precedentă, concurenții de la Secțiunea grup din spectacolul “Paravan – două telefoane” au susținut proba obligatorie.

IRINA ANTONIE – promoția 2013, UNATC, Arta Actorului, clasa prof.univ.dr. Adrian Titieni. A reușit să dea savoare aparentei copilării a vedetei Reese Witherspoon în “Walk the Line”.

ANDREI CĂTĂLIN – din aceiași clasă cu Irina Antonie, a recitat în engleză predica lui Rowan Atkinson, uneori cu atenție în expresie față de sensul replicii.

IULIA CIOCHINĂ, din aceiași clasă a ales pe Kate Bush, dar imaginea vedetei a fost modest tratată.

OCTAVIAN COSTIN, coleg cu cei citați mai sus, a ales pe Slava Polunin, un celebru claun. A surprins prin modul în care a imaginat expresiv, fără cuvânt, povestea tristă de iubire a claunului prin gestică. Pentru că OCTAVIAN COSTIN s-a remarcat și în interpretarea personajelor din “Paravan – două telefoane” a fost distins cu PREMIUL pentru prestanță și rostire scenică, oferit de Dorina Lazăr.

ȘTEFAN HULUBA – promoția 2010, UNATC, Arta Actorului, clasa prof. univ.dr. Ion Cojar. Înaintea apariției la Secțiunea grup,  a dorit la proba obligatorie să se apropie de Răzvan Vasilescu în rolul din “Terminus Paradis”. Rolul a fost doar, schițat superficial, fără nerv dramatic.

                                    Secțiunea grup 

“PARAVAN – DOUĂ TELEFOANE” - scenariu și regie, Matei Lucaci Grunberg. În sfârșit, acest spectacol a dat consistența cerută pentru Secțiunea grup și a servit evidențierea tinerilor actori distribuiți. Scenaristul și regizorul, în nota exercițiilor de studiu din universitate, a propus o amuzantă tratare a unor scene cu personaje cheie din Caragiale, Shakespeare, Cehov și Eugene Ionesco, ansamblate ca la o repetiție generală, condusă de un regizor. ȘTEFAN HULUBA era admirabil în rolul regizorului, personaj compus cu umor, fără exagerări de expresie . Alături de el, evoluau IRINA ANTONIE, ANDREI CĂTĂLIN, IULIA CIOCHINĂ, OCTAVIAN COSTIN, MĂDĂLINA CRAIU în celebre personaje precum, Julieta, Romeo sau Veta, Chiriac, etc. Toți erau remarcabili prin modul în care încercau la o “repetiție” să fie originali în tratarea personajelor. Spectacolul obliga a reține numele acestor tineri actori cu posibilități de afirmare în diverse partituri în viitor. “PARAVAN – DOUĂ TELEFOANE” obține PREMIUL “CORNEL TODEA” pentru cea mai bună trupă de actori și PREMIUL PENTRU CEL MAI BUN SPECTACOL. George Remeș, managerul de la Godot Café – Teatru, a anunțat că spectacolul va fi preluat și introdus în repertoriul curent al acestui teatru independent.

                           BONUS HOP SHOP – episodul trei

Intervențiile din afara concursului cu posibile show-uri, de astă dată nu au mai avut surprize plăcute.

După aprecieri superlative pentru rolurile din spectacolele regizate de Bobi Pricop – “Jocuri în curtea din spate” și “Contra progresului”, Ioana Manciu cu greu putea  fi recunoscută în rolul unei ziariste trăznite care ia un interviu lui Marga Barbu și aceasta îi răspunde pe o casetă fără a se înțelege clar replica. Pentru a da totuși viață acestui “show” total nereușit au intervenit pe scenă premiantele de la ediția trecută  – Ruxandra Maniu (Marele Premiul “Ștefan Iordache”) și Aida Avieriței (Premiul pentru cea mai bună actriță), care au mai animat cât de cât propunerea neinspirată a Ioanei Manciu.

A urmat un alt moment muzical firește, neinspirat conceput de  trei concurenți.

În final, s-a desprins din grupul celor trei, Ioana Repciuc și acompaniată la caple de Lucian Sabados, directorul Teatrului “Maria Filotti” a susținut un recital. Dovedea un glas amplu în intențiile sale de a se apropia de jazz.

Cele trei momente rămân însă, încercări neconvingătoare pentru un posibil show ce ar putea fi integrat unui spectacol.

Vineri, 14 septembrie

                                    Secțiunea individual

IOANA REPCIUC – promoția 2014, Universitatea “Babeș - Balyai”, Cluj, Actorie, clasa conf.univ.dr. Miklos Bacs. Fiind înzestrată cu aptitudini muzicale, firește le-a aplicat și pentru prezentarea unui text propiu “Misty(c)” după fotografia “Hope.The Hallway”. Din păcate a cântat și nu a reușit să construiască un personaj credibil. La proba obligatorie a ales pe Liza Minnelli și a schițat exterior profilul vedetei.

ȘTEFAN HULUBA – promoția 2010, UNATC, Arta Actorului, clasa prof. univ.dr. Ion Cojar. Cu fantezie, a imaginat “Nevinovat”, un text după fotografia lui Chris Killip, imitând vorbirea în limbile germană, italiană, portugheză și chiar maghiară, pentru întâmplarea petrecută de un personaj român, Corneliu. Încercările aveau umor, dar nu îi susțineau pe deplin calitățile actoricești pe care la Secțiunea grup a arătat că le deține.

CLAUDIA CHIRAȘ - promoția 2012, Universitatea de Arte “George Enescu”, Actorie, clasa lect. univ.dr.asoc. Mihaela Arsenescu Werner. A conceput personal textul “ariaM” după fotografia “Penitent Daughter”, numai că monologul rezultat era confuz în sugerarea unui personaj. Interpretarea ce includea și momente muzicale, era încărcată de “artificii” de imagine penibile – spălatul pe picioare și a unui tricou într-un lighian, schimbarea vestimentației, etc. La proba obligatorie și-a dorit să se apropie de Madonna anilor ’80, dar nu a reușit decât o imitație palidă.

ALEXANDRU APOSTOL – promoția 2014, UNATC, Actorie, clasa prof.univ.dr. Florin Zamfirescu. Investind uneori prea mult firesc în interpretarea sa originală , încerca să explice unui spectator ales din public, situațiile prin care trece Andrei Prozorov din “Trei surori” de Cehov. Era convingător în unele momente. A vrut să fie Iggy Pop la proba obligatorie, dezvoltând cu mult temperament “idolul” chiar dacă “cântarea” sa își avea hibe muzicale. ALEXANDRU APOSTOL a primit PREMIUL SPECIAL “SICĂ ALEXANDRESCU” din partea  juriului.

RUXANDRA COMAN – promoția 2010, UNATC, Arta Actorului, clasa prof.univ.dr. Adrian Titieni. “Un acoperiș deasupra capului” se intitula povestea scrisă de concurentă și inspirată de fotografia lui Arthur Tress. Era monologul unei femei ce a muncit cu disperare pentru a avea o casă, trăit sincer de interpretă, dar încărcat inutil de efecte realiste precum pregătirea cafelei la vedere în scenă. Imitarea cântăreței Marina Voica la proba obligatorie, era departe de profilul modelului ales.

ALEXANDRU MALAICU – promoția 2010, Universitatea “Lucian Blaga”, Sibiu, Actorie, clasa lect.univ.dr. Anca Bradu. Înainte de a concura la Secțiunea grup cu spectacolul “Ce a zis  vrabia” a prezentat la proba obligatorie un monolog în engleză, uneori cu nuanță în sugerarea stărilor prin care trece vedeta sa preferată, Daniel Day Lewis în “There Will Be Blood”.

IOAN ALEXANDRU SAVU, promoția 2013, de la aceiași universitate și clasă de studiu precum colegul din “Ce a zis vrabia”, a optat pentru Robert Downey Jr. în “Tropic Thunder”. În engleză, firește, a desenat cu nerv profilul celui ales. De altfel, prin temperamentul său vulcanic, aplicat și în construirea personajului Dan din distribuția spectacolului de la Secțiunea grup, IOAN ALEXANDRU SAVU a cucerit spectatorii care i-au acordat PREMIUL PUBLICULUI pentru cel mai bun actor.

                                    Secțiunea grup

“CE A ZIS VRABIA” de Danny Mitarotondo, regie colectivă. Traducerea textului abuza uneori de un limbaj vulgar, iar regia colectivă dezantaja construirea credibilă a relației dintre cele două personaje, Dan și Blaze. Actorii, IOAN ALEXANDRU SAVU și ALEXANDRU MALAICU, reușeau însă, în momente individuale de prezentarea personajelor, interpretări deosebite, pe stare cu sens emoțional. Dezvolta cu un apreciabil temperament revolta isterică a personajului Dan, actorul premiat de public; Ioan Alexandru Savu a susținut în deschiderea spectacolului ca prolog, și un moment muzical reușit la clape, ce nu își avea însă, rostul pentru ansamblu reprezentației. Colegul său de distribuție, Alexandru Malaicu se detașa prin sensibilitatea interioară impusă personajului Blaze.

Seara concursului s-a încheiat cu o demonstrație reușită de mișcare și dans contemporan în relație, propusă de un grup al concurenților, fiind rezultatul Atelierului coordonat de Andrea Gavriliu. Atelierul a fost o altă inițiativă meritorie a directorului artistic al Galei, Radu Afrim; desfășurat în fiecare dimineață, acest Atelier era un prilej de instruire a tinerilor actori pentru cultivarea expresiei corporale.

“ActOrchestra”, spectacol invitat, realizat sub auspiciile Centrului de Cercetare și Creație “Ion Sava” în cadrul programului TNB pentru Noua Generație de creatori – 9G, a fost un exemplu de ce înseamnă inventivitatea creatoare a actorilor. Acest spectacol minunat, merită a fi comentat separat, în zilele următoare.

                  OBSERVAȚII ȘI CONCLUZII GENERALE

După prezentarea pe scurt în acest “Jurnal” a fiecărui concurent la Gala Tânărului Actor “Hop”, ediția a XVII-a, se pot trage unele concluzii. Gala, concursul în sine, în ansamblu a fost sub valoarea ediției trecute. Cauzele pot fi pregătirea absolvenților în diversele universități de învățământ artistic și ștacheta ridicată a probelor, greu de trecut pentru tinerii actori ce sunt lipsiți de un studiu complex și, firește, de experiență artistică.

Din nou, majoritatea concurenților dovedea absența cizelării glasului și dicției prin studiul tehnicii vocale, cât și frazarea stângace a replicii, fără o gândire atentă asupra sensului și substratului ei. Unii acordau atenție mai mare rostirii textului în limba engleză, chiar dacă accentul nu era desăvârșit, decât față de rostirea în limba română.

Se putea sesiza și absența unei pregătiri culturale solide în selecția repertorială, în majoritatea cazurilor. “Mizăm pe libertatea absolută, pe ignorarea limitelor.”, afirma directorul artistic al Galei, Radu Afrim. Numai că “libertatea absolută” solicitată concurenților, nu presupune și citirea scenică ilogic a unui text. Preferată de către mulți concurenți a fost dramaturgia lui Cehov, în special “Pescărușul”, piesă studiată poate la universitate. De ce nu s-a abordat o paletă mai largă de personaje din dramaturgia consacrată universal? E greu de răspuns la această întrebare.

Gala “Hop” este primul contact cu o competiție amplă pentru concurenți, iar învățământul artistic nu cuprinde și un curs special, la sfârșitul studiilor, pentru pregătirea fiecărui absolvent de a construi o “carte de vizită” repertorială reprezentativă personalității sale, necesară prezentării la un concurs, o audiție, un casting.

Hibele învățământului artistic s-au făcut simțite și în modul superficial în care au atacat cele două probe dificile ce urmau să fie susținute – individuală și obligatorie.

PROBA OBLIGATORIE după cum a fost percepută de concurenți părea să transforme Gala într-un segment al concursului tv … “Vocea României”. Proba propunea alegerea unui “idol”, unei vedete, un artist preferat ca model care nu trebuia imitat; se solicita sugerarea esenței personalității sale, lucru foarte greu, e drept. 90% din concurenți se luptau cu “idolii” muzicii și încercau să cânte o partitură din repertoriul vedetei. Cântau firește, în engleză și rar vreun concurent recita, tot în engleză, un monolog dintr-un film. Studii la universități pentru pregătirea actorului de a juca într-un musical, nu există. Ureche muzicală sau calități vocale muzicale, nu toți concurenții dețineau. Proba obligatorie s-a transformat într-o … “cântare” continuă și nu oferea un sprijin convingător pentru concurenți, să își evidențieze calitățile actoricești. Era doar o încercare de imitare superficială după studiul unor “clipuri” online ale unor vedete, în majoritatea cazurilor.

PROBA INDIVIDUALĂ lăsa cale liberă de alegere între două oferte. Alegerea unui personaj dintr-o piesă cunoscută și revitalizarea sa scenic, original. Concurenții s-au vrut originali în interpretare și mulți, superficial, au distrus esența profilului caracterial al personajului pentru care au optat. A doua ofertă, era alegerea uneia dintre cele patru fotografii prezentate mai sus și conceperea unui monolog, unei povestiri inspirate de imaginea selectată. Puteau apela pentru scrierea textului la un scriitor, dar unii din cei solicitați de concurenți, dovedeau că nu cunosc bine profilul prietenului actor, dar interpretul își putea compune singur textul, dacă deținea și har scritoricesc. Excelentă provocarea acestei probe, dar foarte dificilă, mai ales când pregătirea absolvenților este fragilă cultural.

SECȚIUNEA GRUP s-a dovedit din nou, greu de susținut repertorial. Se simte nevoia unui regulament strict pentru acceptarea spectacolelor de grup și poate secțiunea ar trebui să se apropie de producțiile teatrului independent.

În ciuda unor neîmpliniri, Gala Tânărului Actor “Hop” rămâne un proiect necesar, de referință pentru cariera tinerilor actori, pregătit minuțios de UNITER și direcționat de Radu Afrim care a dat celor două ediții un suflu nou. Nu se poate omite, că de-a lungul timpului, cei premiați în cele peste cinsprezece ediții, au devenit majoritatea lor, stâlpi de nădejde ai teatrelor instituționalizate sau independente. Gala a sporit, la ultima ediție și interesul directorilor și regizorilor de teatru și film pentru a descoperi tinere talente.

Gala oferă o mare șansă pentru afirmare, tinerilor actori. Nu le putem dori decât succes viitorilor concurenți și atenție mare la pregătirea repertoriului, dar și … multă șansă premianților de a obține roluri în teatru sau film pe măsura capacităților demonstrate la această ediție.