O BUCURIE!
Spectacolul atrage
prin piesa inteligent selectată repertorial, prin punerea în scenă inspirată,
servită de o senzațională echipă. La împlinirea a 25 de ani de la înființarea
sa de către maestrul Ion Lucian, Teatrul Excelsior propune revitalizarea
proiectului ca repertoriul să cuprindă spectacole de seară dedicate interesului
adolescenților, publicului matur, în afara poveștilor de dimineață pentru
copii.
Piesa englezului Alan Bennett –
scenarist, actor și jurnalist -, premiată și jucată pe multe scene ale lumii,
pare un sensibil scenariu de film, ce surprinde preocupările a opt elevi aflați
în ultimul an de studiu, interesați de admiterea la Oxford sau Cambridge, în
compania a trei profesori. Aparent este o comedie, dar substratul scrierii solid
construite dramatic, atacă teme majore prin numeroasele întrebări ce frământă
sufletul adolescenților și nu numai al lor. Replica e vie și surprinde mereu.
Tânărul regizor Vlad Cristache traduce atent textul și se ferește de orice
posibil accent vulgar. Cuvântul este exploatat amănunțit în ilustrarea scenică.
“Adevăr”, “Păcate”, “Sex”, etc sunt scrise de elevi pe tabla clasei și devin
cheie pentru fiecare secvență, o “cortină” bine aleasă de regizor pentru a
sublinia sensul major al scenelor. Vlad Cristache își asumă și construcția
decorului ce servește admirabil scenariul, fără ajutorul proiecțiilor ce au
invadat “inspirația” multor tineri regizori.
Clasa
de studiu modernă cuprinde scaune pe rotile mereu manevrate, o bibliotecă , un
ventilator în tavan ce se rotește continuu,
tabla de rigoare, fiecare element având un rost major pentru elevii
agitați în căutarea … “adevărului”. Este o școală în stil britanic, cu elevii
în uniformă, care devine prin acțiune, “școala” primului pas în viață ca matur.
Elevii se visează la Oxford sau Cambridge și au întâlniri – “lecții” cu un
dascăl ciudat - Hector, un profesor suplinitor tânăr - Irwin și din când în
când se mai implică în acțiune directorul colegiului și o profesoară. În
fiecare secvență, regizorul intervine cu imaginație pentru a marca rostul major
al confruntărilor conflictuale.
Debutul reprezentației îl susține
profesorul motociclist Hector, ce lansează și trimiterea spre miezul
convenției, cântând “Non, je ne regrete rien”, celebra melodie a lui Edith Piaf.
(Pe parcursul spectacolului vor fi plasate mai multe momente muzicale pentru a
sublinia situațiile, interpretate reușit de diverși actori.) Actor cu o bogată
experiență, Mihai Dinvale dezvoltă remarcabil istoria vieții lui Hector care
conduce drumul conflictelor. Profesorul cu vârsta apropiată de pensionare este
un altfel de dascăl, iubit de elevi prin “lecțiile” surprinzătoare mereu
oferite, iar actorul se transpune în personaj cu grijă pentru a sugera și
interiorul unui om trist căruia singura
bucurie, rămâne relația cu adolescenții. Hector este un rol construit pe muchia
de cuțit dintre comic și tragic, iar Mihai Dinvale trece excelent prin stările
multiple ale acestui om ce ascunde și faptul că este gay.
O mare surpriză sunt tinerii actori din
distribuție, chiar dacă dramaturgul detașează prin construcție pe elevul Posner
(George Albert Costea) sau pe profesorul suplinitor Irwin (Radu Iacoban).
Merită aprecieri la superlativ însă, și Alexandru Ion (Dakin), Cezar Grumăzescu
(Scripps), Gabriel Costin (Timms), Mihai Conrad Mericoffer (Lockwood), Dan
Clucinschi (Rudge), Alexandru Voicu (Akthar) și Radu Mateucă (Crowther).
Indiferent cât de ample sunt partiturile, tinerii actori susțin implicarea
personajelor în fiecare situație, fiind conduși cu pricepere de colegul de
generație regizor. Cheia succesului lor se află în modul în care permanent
relaționează între ei în raport cu situația și tipologia personajului, prin
ținuta corporală, gest, expresie. Fiecare ilustrează replica esențială a
partenerului. Minunat, la nuanță definește George Albert Costea personalitatea
specială a lui Posner ce este un evreu, mic de statură, dar are un suflet mare,
fiind nerăbdător să se confrunte cu viața. În final, când se amintește drumul
în viață al fiecărui elev după reușita
admiterii la Oxford, cel al lui Posner nu a fost împlinirea visată de el în
adolescență. George Albert Costea prezintă cu finețe toate laturile interioare
ale personajului și punctează situațiile diverse în care e implicat. Altor
tipologii speciale, diverse, se adaptează ireproșabil colegii săi din
distribuție. Alexandru Ion îl prezintă pe Dakin cel sigur pe sine că știe totul
despre orice, Cezar Grumăzezcu pe Scripps cel preocupat de religie, Gabriel
Costin pe adolescentul grăsuț mereu curios, Mihai Conrad Mericoffer pe elevul
care aparent ia totul ca o joacă, Dan Clucinschi pe Rudge cel pasionat de sport
ce privește cu umor preocupările colegilor, iar Alexandru Voicu și Radu Mateucă
din puținele replici ale lui Akthar și Crowther construiesc credibil personaje
ce se rețin. Toți acești tineri actori sunt activi fie în teatrul independent,
fie în cel de stat și chiar în filme, ca și Radu Iacoban.
Irwin în interpretarea sa pare aparent un
însingurat, auster și cinic, dar Radu Iacoban tratează ingenios evoluția sa
speculând sugestiv problemele personale ale dascălului suplinitor. Acesta
dorește ca elevii săi să fie originali la examenul ce îi așteaptă, poate în
urma unei experiențe personale tăinuite. Radu Iacoban deține știința adaptării
bine gândite la profilul personajului.
Evidențiază bogăția interioară a
singurului personaj feminin, profesoara Linott, fiind cretibilă și nuanțată în
expresie Daniela Ioniță – Marcu. Ireproșabil este și Cristian Nicolae în
directorul colegului cu prejudecăți pentru care singurul interes e funcția sa
și mai puțin grija pentru elevi.
“Dirijorul” reușitei acestui spectacol
este tânărul regizor Vlad Cristache. De la un spectacol la altul demonstrează
că în afara harului și pregătirii culturale, deține spiritul destul de rar
întâlnit, de a considera că actorii rămân mijloc principal pentru ilustrarea
teatrală a unui concept regizoral. După “Numele”, spectacol cu nominalizări
pentru actori la premiile UNITER (comentat pe blog) și în “The History Boys.
Povești cu parfum de liceu” manifestă aceiași pricepere în a își evidenția
viziunea regizorală prin actori.
Este cu adevărat o bucurie să urmărești
“The History Boys. Povești cu parfum de liceu” în care o echipă de tineri
creatori în compania unor actori cu experiență precum Mihai Dinvale, reușește
să atenționeze că școala rămâne prag important al universului uman. Acțiunea se
petrece într-un colegiu din Anglia și nu în dezordinea unei școli ce practică
învățământul mioritic, dar comunică sensibil și provocator aceiași tematică –
atenție la omul de lângă tine și la cunoașterea lumii în care trăiești!
P.S.
Cum Teatrul Excelsior serbează 25 de ani de la înființare, îi dorim multe
spectacole inspirate pentru toate vârstele Marelui Public! … Acest teatru ar
trebui să se numească totuși, Teatrul Excelsior “Ion Lucian” în memoria celui
care și-a dăruit mulți ani din viață realizării sale.
sunt de argint de la Garman, m-am căsătorit acum 8 ani fără un copil, căutam cu disperare o soluție pentru că doctorul a spus că nu pot rămâne însărcinată, dar un prieten de-al meu m-a îndrumat către un jucător de vrăji numit Dr. White și i-a explicat problemele mele și mi-a promis că totul va fi bine cu mine în 12 zile, mi-a dat câteva instrucțiuni pe care le-am făcut perfect, am fost la spital pentru test și mi-au confirmat că sunt însărcinată cu o săptămână și acum am frumosul meu fiu și mai am o altă sarcină chiar acum, mulțumesc ție dr White, contactează-l pentru tot felul de soluții,
RăspundețiȘtergere1) dacă doriți să returnați Ex.
2) dacă vrei vraja să rămâi însărcinată.
3) dacă doriți să opriți avortul spontan.
4) dacă vrei să fii iubit de cineva.
5) vraja pentru a vindeca tot felul de boli sau boli.
Si altii.
el este cel mai bun și foarte adevărat. wightmagicmaster@gmail.com. WhatsApp: +17168691327