JOCUL
DE-A … ORAȘELE!
Stagiunea teatrală de toamnă 2016
debutează destul de greoi. Preocuparea
de bază sunt festivalurile. Teatrele instituționalizate primesc atenție sporită
din partea municipalităților, în special pentru tot felul de festivaluri care
au prioritate toamna.
În această
toamnă, apare în repertoriul unor teatre, și o nouă temă … orașul. Desigur,
preocuparea pentru această temă nu are legătură cu lupta, de curând finalizată
a orașelor București, Timișoara, Cluj-Napoca și Baia Mare pentru a deveni
Capitală Europeană a Culturii în 2021. (A câștigat această importantă poziție,
Timișoara!)
Orașul ca temă îi preocupă și pe
regizori. Cu toate că anual au loc numeroase concursuri de dramaturgie
autohtonă, unii regizori scriu “scenarii de teatru” pe care le montează. Sunt
și ei poate nemulțumiți de calitatea dramaturgiei noastre. Unii au câștigat și
experiență în ale scrisului, după ce au practicat o sumedenie de “adaptări”
când pun în scenă, mai ales clasici, preferabil fiind “DUPĂ” Shakespeare!
Motivul transformării unor regizori în … dramaturgi, poate fi și de ordin
financiar.
Brăila și București au devenit teme
pentru Teatrul “Maria Filotti” – “Suntrack (În căutarea sunetelor pierdute
într-un oraș cu soare)”, scenariul și regia Radu Afrim și pentru ArCuB -
“București. Instalație umană”, dramaturgie: Radu Nica (regizor), Florin Feroiu
(coregraf) și Ada Lupu (actriță). Inițiativa unor astfel de proiecte dedicate
orașelor este remarcabilă. Să vedem cum a fost pusă însă, în practică.
“SUNTRACK” (“În căutarea sunetului pierdut într-un oraș cu soare”) – este premiera Teatrul
“Maria Filotti” ce deschide “Zile și Nopți de teatru la BRĂILA”, un festival
care are drept generic “Teatrul, între Poveste și Criză” pentru ediția a X-a,
desfășurată între 19 și 25 septembrie. Festivalul prezintă 13 spectacole -
șapte din Capitală, cinci din țară și unul de la Chișinău. (Majoritatea au fost
comentate pe acest blog, la data premierei) Priceputul manager al teatrului,
Lucian Sabados reușește cu acest prilej să redeschidă după doi ani și jumătate
de reparații a edificiului vechi de 150 de ani, sala mare a Teatrului “Maria
Filotti”, o adevărată bijuterie arhitectonică, dar și să inaugureze a treia
sală “Avantgarde” care se alătură sălii Studio.
De la un timp, inventivul regizor Radu
Afrim, o personalitate deosebită a mișcării teatrale, se îndreaptă și către
dramaturgie. După ce în 2014 realiza la Târgu Mureș, ca dramarurg și regizor,
“Castingul dracului”, scrie un alt scenariu pentru teatrul din Brăila. Ideea
scenariului este excelentă, de a reaminti brăilenilor, “sunetele” Brăilei și
din împrejurimile acestui oraș de pe Dunăre cu un trecut aparte, când
transformările milenului trei trece în uitare trecutul. Cu seriozitate s-a
documentat mergând prin satele din preajma orașului. A filmat și a selectat
apoi secvențe, pentru proiecțiile din spectacol (video Mihai Matei).
Spectatorii au astfel prilejul de a cunoaște oameni simpli, păstrători ai
tradiției care cântă și povestesc legende uitate. Naționalitățile din această
zonă - români, lipoveni, bulgari, tătari, turci, dau viață trecutului uitat de
orășeni; lipsesc grecii din filmări. Celor din secvențe li se alătură, prezente
în momente muzicale pe scenă, Nigeri Caramanlî cu balalaica sa și Nadejea Isac
cu cântece lipovenești și unul în duet cu apreciatul actor al teatrului,
Valentin Terente (scenariul nici nu pomenește de celebrul Terente din balta
Brăilei și actorul nu are legătură cu acea figură!). Până aici, toate bune și
frumoase, de a readuce la viață o parte din “sunetele” care au animat o altă
lume. Scenaristul Radu Afrim și-a dorit să pună trecutul și tradițiile, față în
față cu realitatea curentă printr-o acțiune cu conflict pueril concepută însă.
Povestea imaginată de regizor, aduce șase adolescenți care întâlnesc un regizor
aiurit ce le propune un casting pentru un proiect muzical. Încropește un
conflict între tineri, cum își schimbă iubitele partenerii și un alt conflict
între regizorul alcoolic, Alin și serioasa sa scenaristă, Narcisa. Tinerii și
vârsnicii susțin dialoguri stupide, uneori vulgare sau în limbajul “cool”. Se
mai strecoară în unele replici și amintirea numelui unor personalități
culturale născute la Brăila, de pildă, Mihail Sebastian; tinerii nu auziseră de
Panait Istrati și nu îl pomenesc. Habar nu au nici de șlagărul timpului trecut
– “La noi, la Brăila, la tanti Elvira …”, acum fiind la modă, manelele.
Scenariul conceput de Radu Afrim pe tema – orașul Brăila și “sunetele” sale
este superficial construit pentru a servi pretenția … regizorului Radu Afrim de
a prezenta un spectacol “docu-fiction”.
Regizorul folosește decorul creat de
Irina Moscu funcțional, cu un perete din plexiglass, transparent și ușor
manevrabil pentru a se sugera diverse spații ale acțiunii. Proiecțiile sunt
plasate sus, deasupra decorului. Linia vizuală generală se întâlnște adeseori
și în alte spectacole. Distribuția este dominată de cei cinci tineri de la un
liceu de artă din Brăila în rolurile adolescenților – Irina Anghel (Irina),
Mihai Jalbă (Mihai), Andrei Moraru (Andrei), Doru Ciutacu (Doru) și Florin Stan
(Stan). În dorința de a susține aspectul de realitate și document, scenaristul
dă prenumele interpreților din întreaga distribuție, personajelor din scenă.
Facilă idee. Grupul liceenilor cucerit de propunerea unui casting, se
completează prin tânăra actriță a teatrului, Corina Georgiana Borș (Corina),
remarcată și la ediția din 2015 a Galei Tânărului Actor “Hop”. Tinerii cântă,
dansează, se achită conștiincios de propunerile scenariului.
Acest spectacol ce s-ar dori a fi
integrat stilului de “docu-fiction” este dominat de personajele regizorului
Alin și scenaristei Narcisa, desenate schematic în raport cu intențiile
tematicii. Regizorul apare ca o caricatură specifică mai mult unui scheci de estradă;
actorul teatrului Alin Florea se supune intențiilor regizorale de a provoca
râsul publicului prin beția personajului Alin, dar se remarcă în monologul -
prolog al reprezentației prin sublinierea subtilă a tematicii spectacolului.
Narcisa Novac reușește în unele momente, implicarea scenaristei Narcisa pentru
susținerea proiectului de căutare a cântecelor trecutului.
“Suntrack” rămâne un spectacol încropit
pe tema de a aminti “sunetele” din trecut ale Brăilei și din lumea Dunării,
acoperite astăzi de tendințele unei alte societăți. Tema de pornire “în
căutarea sunetului pierdut într-un oraș cu soare” nu este susținută nici de
scenariu și nici de ilustrarea teatrală convingătoare, logică.
“BUCUREȘTI. INSTALAȚIE UMANĂ” – ArCuB se dorește a fi “un spectacol
sincretic care îmbină dansul, muzica, arta plastică și video, teatrul,
performance-ul într-un mixaj original, care reprezintă oglinda fidelă și
democratică a întâlnirii dintre mai mulți artiști”. Aceasta este recomandarea
din programul de sală. De la recomandare la ce prezintă pe scenă cei nouă
interpreți, cu adevărat mari artiști tineri recunoscuți, este însă, o cale
discutabilă. Experimentul teatral prezintă o înșiruire de clișee teatrale cu
replici stereotip împrumutate din bombardamentul de știri “Breaking Newss” al
televiziunilor ce ar vrea să arate starea unui sistem social bolnav care macină
și orașul București, acel oraș dorit a fi Capitală Europeană a Culturii. Se
vrea a fi un spectacol “angajat politic”, dar scenariul este haotic compus. Sub
pretext de “dramaturgie” - Ada Lupu (actriță), Florin Feroiu (coregraf) și Radu
Nica (regizor), înghesuie replici - știri cu “versuri publicate în volumul
‘București ‘21’, epopee participativă” semnate de Valentina Chiriță, Diana
Iepure, Nora Iuga, Claudiu Komartin și Lucian Vasilescu.
Nouă actori tineri încearcă să
ilustreze prin stări trăite interior cu tensiune, prin expresii corporale,
replici referitoare la problemele majore ale Capitalei, și nu numai ale sale.
De la copiii străzii la câinii vagabonzi, de la săraci și cerșetori la situația
alarmantă a sănătății, de la corupție la tragedia de la “Colectiv”, de la
starea clădirilor la cutremur, toate sunt amintite într-un montaj aleatoriu,
plus multe altele, printre ele fiind și Catedrala Neamului. Se mai rostește și
replica “Ieșiți în stradă!” Scenariul uită însă, că tinerii au ieșit în stradă
după tragedia de la “Colectiv”, au dat jos un guvern, dar aceiași tineri nu au
mai mers apoi,“democratic”, la vot să aleagă un primar al Capitalei fără miros
politic amar. Talmeș-balmeșul de replici din știrile “Breaking Newss” nu
construiește temeinic un scenariu cu mesaj ce se vrea “ofensiv”, “angajat
politic”, “un manifest” pentru a salva Bucureștiul de răul care îl macină.
Presupusa temă a scenariului –
starea orașului București, nu are consistență și e tratată teatral prin o
sumedenie de scurte improvizații specifice și primului an de studiu la
universitățile de teatru. Regizorul Radu Nica își îndeplinește rolul “după un
concept de Florin Feroiu” care este și autorul “mișcării scenice” agitate. Scenografia este și ea … “un concept și realizarea instalației video
/ obiect / deformance intro: Andu Dumitrescu”. Adeseori însă, vizualul proiecțiilor
este pleonastic întrebuințat în raport cu textul. Muzica originală și sound
design aparțin lui Vlaicu Goicea. Toate aceste “concepte” încearcă să le
ansambleze regizorul Radu Nica într-un spectacol incoerent ca intenții, lipsite
de transmitere emoțională a presupusei tematici. Spectacol se dovedește a fi
rezultat al unei regii colective, la care fiecare realizator a intervenit cu
intențiile de a privi realitatea prin “lupă” personală. Spectatorii sunt
întâmpinați în foaierul sălii, de actorii ce poartă pe chip un fel de “mască –
lupă” care le deformează chipul, momentul vrând poate, să atenționeze asupra convenției propusă de regia colectivă.
Merită toată stima pentru
efortul depus să prezinte acest experiment tinerii interpreți – ILINCA
MANOLACHE, CIPRIAN NICA, ADA GALEȘ, FLAVIA GIURGIU, IOANA MARCHIDAN, DANA
MARINECI, NICHOLAS CAȚIANIS, DUMITRU GEORGESCU, DENIS HANGANU. Actorii nu
dezvoltă personaje, caractere, sunt doar comunicatori ai unor multiple fațete
ale realității, revoltați adeseori pe situațiile grave, dramatice constatate.
Uneori, sunt îndrumați însă, să rostească strident “știrea”. Fiecărui interpret îi
revin și momente speciale, admirabil realizate, în diverse scurte ipostaze.
Actorii reușesc adeseori și relaționarea directă, sinceră cu publicul.
Interpretării lor și întrebării lansate la un moment dat – “Ce facem noi,
aici?”, spectacolul nu îi dă răspuns. Nu se poate integra în rândul
“manifestelor” pentru că este incoerent în consistența scenariului și nu
reușește să provoace emoție. Păcat de efortul acestor tineri actori care merită
fiecare, mari partituri teatrale.
“București. Instalație umană”
rămâne doar … o “instalație” căznită de știri “Breaking Newss” lansate de
televiziuni cu profiluri diverse, dictate de patroni, în care tema majoră a
informației nu funcționează corect, cum nici în acest spectacol cu pretenții de
“manifest” al orașului București, tema nu se transmite convingător prin regia
colectivă
sunt de argint de la Garman, m-am căsătorit acum 8 ani fără un copil, căutam cu disperare o soluție pentru că doctorul a spus că nu pot rămâne însărcinată, dar un prieten de-al meu m-a îndrumat către un jucător de vrăji numit Dr. White și i-a explicat problemele mele și mi-a promis că totul va fi bine cu mine în 12 zile, mi-a dat câteva instrucțiuni pe care le-am făcut perfect, am fost la spital pentru test și mi-au confirmat că sunt însărcinată cu o săptămână și acum am frumosul meu fiu și mai am o altă sarcină chiar acum, mulțumesc ție dr White, contactează-l pentru tot felul de soluții,
RăspundețiȘtergere1) dacă doriți să returnați Ex.
2) dacă vrei vraja să rămâi însărcinată.
3) dacă doriți să opriți avortul spontan.
4) dacă vrei să fii iubit de cineva.
5) vraja pentru a vindeca tot felul de boli sau boli.
Si altii.
el este cel mai bun și foarte adevărat. wightmagicmaster@gmail.com. WhatsApp: +17168691327