“SCENE DINTR-O CĂSNICIE” – FESTIVALUL NAȚIONAL DE TEATRU

CE E MULT, STRICĂ …

Teatrul Național “Mihai Eminescu” din Timișoara, a invitat un apreciat regizor de film, Radu Jude, să încerce și teatrul drept formă de creație. Alege un text al unui mare regizor de film și de teatru, suedezul Ingmar Bergman, în traducerea adecvat realizată de Carmen Vioreanu – “Scene dintr-o căsnicie”. Suedezul a scris de fapt un scenariu de film, în care pe o perioadă mai lungă de timp, urmărește psihologia unui cuplu – Johan și Marianne. Familia are o stare socială confortabilă, are două fete, dar relația cuplului nu este stabilă. Johan crede că s-a îndrăgostit de altă femeie, părăsește familia, vrea apoi, să se întoarcă , vor să divorțeze, etc. Drumul sinuos al cuplului, are un substrat în scenariul lui Ingmar Bergman, pătrunderea în mentalitatea bărbatului și a femeii care alcătuiesc un cuplu. O latură a relației ar fi satisfacția erotică, dar numai ea nu poate aduce mulțumire unui cuplu, în care mai intervin egoismul, ipocrizia, falsul în comunicarea dintre cei doi în viața curentă. Aceste precizări referitoare la text, sunt argumente pentru a arăta de ce spectacolul lui Radu Jude, este tern, plictisitor în cele două ceasuri și jumătate când încearcă să surprindă relațiile dintre Johan și Marianne.

   

    Regizorul Radu Jude concepe un spectacol în care rostul major în relație îl deține erotismul și nu reușește să pătrundă în substratul comunicării false existente în cuplui Johan – Marianne. Plasează viața cuplului într-o mansardă, în decorul reușit al Iulianei Vîlsan care ar vrea să sugereze că “viața” pentru cei doi este la marginea realității. Decorul cu multe obiecte, indică spațiul principal al conflictului, dar acțiunea mai solicită și alte locuri, banal fiind rezolvată sugerarea lor. Regizorul conduce teatral greoi în acest cadru evoluția relațiilor cuplului. Distribuie pentru rolul femeii, două actrițe – Claudia Ieremia și Alina Ilea în intenția stupidă, de a desena caracterul fragil al Mariannei. Actrițele încearcă un desen modest al personajului. Cum accentul regizoral este pus pe erotism, regia conduce penibil personajul Johan să își scoată de multe ori pantalonii pentru a face dragoste cu Marianne. Personajul nu are consistență, oricât ar încerca interpretul Ion Rizea , cu perucă și fără perucă să compună evoluția sa în timp.

         În “Scene dintr-o căsnicie”, regizorul de film nu a găsit calea expresiei teatrale convingătoare pentru citirea scenică a scenariului lui Ingmar Bergman, iar rezultatul este un spectacol confuz, lipsit de tensiune și emoție. Teatrul nu e … film și solicită altă percepere conceptuală din partea regizorului!

P.S. Au mai fost oferite de către FNT publicului – “MON CABARET NOIR”, conceptul, regia, coregrafia și costumele Răzvan Mazilu (Teatrelli), “ANUL DISPĂRUT.1989”, regia Ana Mărgineanu (Teatrul Mic), spectacole comentate la data premierei pe acest blog și – “La Pulce”, regia Horațiu Mălăele (Teatrul de Comedie), “Pour toujours”, regie, décor, coregrafie Dominique Serrand (Teatrul Maghiar de Stat, Cluj Napoca), “Linoleum”, regia Alexandru Dabija (Teatrul Național “Lucian Blaga”, Cluj Napoca), alături de “Fuchsiada”, reprezentație programată și în ziua precedentă.