“ROMEO ȘI JULIETA” – OPERA NAȚIONALĂ BUCUREȘTI

ADMIRABIL POVESTIT COREGRAFIC SUBIECTUL

         Capodopera lui Shakespeare “Romeo și Julieta”, de peste patru secole “trăiește” și cucerește publicul prin tema sa – iubirea. Este întodeauna actuală tema dragostei care poate fi distrusă de autoritatea celor puternici, indiferent de timpul istoric și sistemul social. Universalitatea acestei teme a atras și compozitori precum Gounod, Bellini, Berlioz sau Ceaikovski, dar cea mai populară rămâne creația lui Serghei Prokofiev. Marcat de dramaticile momente ale istoriei, compozitorul realizează în 1938 muzica pentru baletul “Romeo și Julieta”. Opera Națională din București a avut mereu în repertoriu acest balet în diverse variante, apreciate prin evoluțiile interpreților dansatori. 
     

  

Italianul Renato Zanella, personalitate internațională a dansului, cu o bogată activitate înregistrată și la Opera de Stat din Viena, este acum coordonator artistic al baletului Operei Naționale din București. Renato Zanella, în calitate de regizor și coregraf concepe o tratare modernă, admirabilă pentru baletul “Romeo și Julieta”. Adaptează acțiunea și o transpune în zilele noastre cu respect însă, pentru muzică și piesa lui Shakespeare în relatarea conflictelor dintre cele două bogate familii din Verona, Capulet și Montague. Tinerii bărbați din cele două familii sunt pasionați de scrimă și conflictele dintre ei se vor sfârși tragic. Duelurile marchează spectaculos numeroase momente de dans ale ansamblului sau scene în două personaje. În debutul reprezentației tinerii merg la antrenamente de scrimă și anunță astfel că duelul va fi mijloc principal de manifestare în întâlnirile celor două tabere, Capulet și Montague.

Cu măestrie conduce ansamblu și soliștii, Renato Zanella prin adaptarea scrimei la dans. Transpunerea subiectului în actualitate duce acțiunea și la o discotecă. Tinerii și cei doi îndrăgostiți de la balul familiei Capulet, părinții Julietei, vor merge la discotecă. Scena este imaginată cu fantezie de către regizorul și coregraful, Renato Zanella, iar dansul clasic surprinde și elemente ale celui modern.

        

O scenografie de excepție a italienilor – Alessandro Camera (decor) și Carla Ricotti (costume) dă consistență vizualizării acțiunii. Decorul pare aparent simplu, dar dezvoltă sugestiv numeroase metafore. Jocul cortinelor strălucitoare alcătuite din lanțuri, bază a decorului, transmite încătușarea celor doi îndrăgostiți de forța puterii celor care domină violent cetatea. Benzi luminoase ingenios plasate, luminează sala de bal. Decorul se completează cu un mare crucifix în scenele întâlnirii cu părintele Lorenzo căruia îndrăgostiții îi solicită sprijinul. În fiecare scenă, decorul impune atmosferă situațiilor și este valorificat prin luminile dirijate inspirat de italianul Vinicio Cheli. Costumele Carlei Ricotti completează imaginea cu fină eleganță în scenele de bal și au meritul unui croi funcțional, necesar amplificării mișcării. În alb și negru, la începutul reprezentației, sunt costumele tinerilor spadasini pentru a puncta conflictul care va urma între cele două familii. Scenografia prin imagine, dezvoltă metaforic, intențiile regiei și coregrafiei.

         Punctul forte al reprezentației rămâne teatralitatea coregrafiei care urmărește să transmită emoție spectatorului de astăzi prin actualizarea poveștii de iubire dintre Romeo și Julieta, surprinsă de Shakespeare în secolul XVI. Lipsa cuvintelor este înlocuită ireproșabil prin expresii corporale care compun situațiile conflictuale, relațiile dintre personaje și definesc caracterele. Renato Zanella conduce ferm ansamblul și soliștii pentru a exploata relațiile între personaje în funcție de tensiunea acțiunii. Trupa de balet a Operei iese astfel din tehnica tradițională rigidă a coregrafiei clasice. Trupa se implică în propunerea regiei și coregrafiei, cu multă dăruire. Remarcabili sunt tinerii dansatori în momentele care dictează duelurile. În scena balului de la familia Capulet, se simte însă, fragilitatea sincronizării ansamblului.

         Partitura muzicală datorată lui Serghei Prokofiev este interpretată fără reproș de orchestra Operei, condusă de dirijorul Tiberiu Soare.

        

Intenția regizorului și coregrafului de a înfăptui teatral prin dans caracterizarea personajelor, se dovedește a fi uneori mai greu asimilată de unii interpreți ai rolurilor principale. Rămân captivi stilului tehnicii tradiționale și nu se transpun întodeauna solicitării stărilor prin care trece personajul atribuit. Spectacolul are o dublă distribuție pentru rolurile centrale urmărită în reprezentații diferite. Romeo și Julieta sunt personaje speciale care solicită în primul rând silueta fragilă a unor interpreți, reprezentativi și prin imaginea fizică, vârstei candide a tinereții. 

 O variantă a distribuției, aduce în rolurile cheie pe Mihaela Soare (Julieta) și Robert Enache (Romeo). Este remarcabilă Mihaela Soare prin stăpânirea tehnicii baletului clasic, dar nu întodeauna dublează arta mișcării cu o sensibilă trăire interioară a stărilor personajului. Robert Enache urmează apreciabil același demers tehnic în Romeo. În altă reprezentație lui Robert Enache îi revine rolul lui Paris de care se apropie însă, prin expresie teatrală de caracterizarea remarcabilă a personajului, dovedind o bună distribuire în rol.

 Distribuția unei alte reprezentații oferă două debuturi, demne de reținut – Anda Gonzales (Julieta) și Bogdan Cănilă (Romeo). Cu grație Anda Gonzales urmărește evoluția Julietei, excelentă fiind în special prin trăirea disperării personajului când iubirea îi este distrusă de familia Capulet și Montague. Tânăra solistă mai apare în altă reprezentație și în unul din rolurile prietenelor lui Mecuțio, executa cu farmec alături de Yvonne Slingerland, Lorena Negrea. Acest grup de prietene, primește și interpretarea lui Akane Ichii, Eliza Maxim, în altă variantă reușită de distribuție. Bogdan Cănilă se apropie apreciabil de personajul Romeo, iar în altă seară, de cel al lui Paris. Ireproșabili ca expresie tehnică sunt Sergiu Dan în Mercuțio și Ovidiu Matei Iancu în Tybalt. Rolul Rozalindei amplificat în baletul “Romeo și Julieta”, beneficiază de o dublă distribuție prin Andra Ionete și Bianca Stoichciu. Fermecător punctează cele două balerine, frivolitatea personajului. Ionuț Diniță atribuie unui DJ, același farmec special. Distribuția se completează prin o serie de personaje cu rost împortant pentru conflict, interpretate în bună manieră tehnică de Cristian Gîdoi (Benvolio), Laura Blică Toader (Lady Capulet), Virgil Ciocoiu (Capulet), Adina Tudor (Lady Montague), Vlad Toader (Montague), Liliana Nică (Isabela), Irinel Manolovici (Doica Julietei), Antonel Oprescu (Părintele Lorenzo) și Akane Ichii, Ryou Takaya în deosebitul duet de la miezul nopții. Altă variantă a duetului este realizată de Alice Minoiu într-un debut promițător, alături de Ryou Takaya. Trebuie subliniat că unii interpreți din această distribuție bogată în roluri, au reușit să fie și actori în unele scene, nu numai dansatori executanți.

       

 “Romeo și Julieta” este un spectacol încântător prin originalitatea conceptului și firește, prin excepționala povestire a acțiunii coerent și emoționant. Cum în repertoriul teatrelor de proză, “Romeo și Julieta” este un titlu ignorat, cu toate că avem mulți tineri actori capabili să interpreteze aceste personaje celebre, Opera Națională București se încumetă și reușește prilejul de a ne aminti de creația lui Shakespeare și minunata muzică a lui Prokofiev.