“TURANDOT” – TEATRUL EXCELSIOR / Sala “Ion Lucian”

UN SPECTACOL FERMECĂTOR

         Este o bucurie când un spectacol te emoționează și te surprinde prin originalitate; Sânziana Stoican, personalitate a tinerei generații de regizori, reușește o astfel de performanță la Teatrul Excelsior cu “Turandot”. Proiectul e ambițios pentru că piesa lui Carlo Gozzi a stârnit o sumedenie de comentarii din 1762 când s-a lansat, ca și alte creații ale dramaturgului italian, referitoare la stilul scrierii special, de “basm teatral” apropiat și de commedia dell’arte activă în secolul al XVI-lea.

        

 Povestea prințesei Turandot a animat multe demersuri literare, începând cu cel al unui poet din Azerbaidjan în secolul al XII-lea, tradus din persană și introdus în colecția “O mie și una de zile” de orientalistul Francois Petis de la Croix în secolul al XVII-lea până la Carlo Gozzi care o “traduce” teatral. Nu pot fi omiși nici libretiștii Giuseppe Adami și Renato Simoni, pe textul lor Giacomo Puccini lăsând o operă de valoare, mereu prezentă în repertoriile teatrelor lirice. Subiectul este special, ieșit din convenția clasică a basmelor; frumoasa prințesă chineză Turandot, neîncrezătoare în bărbați, refuză mariajul și se apară printr-un test pretențios cu trei ghicitori adresat pretendenților la mâna sa, iar cei care nu îl trec sunt condamnați la moarte. Prințul exilat Kalaf se încumetă la acest test și finalul poveștii lui Turandot va surprinde prin subtilitatea tematică poetic dezvoltată - rostul dragostei adevărate în viață. 

        

 Sânziana Stoican traduce piesa lui Carlo Gozzi și o completează printr-o adaptare inspirată din toate prelucrările acestei povești din mitologia orientală pentru a evidenția că dragostea rămâne o temă majoră și astăzi, luminând existența umană. Surprinzător e modul teatral original în care regizoarea Sânziana Stoican construiește spectacolul prin contopirea armonică a mai multor stiluri; apropie legenda de zilele noastre prin modul în care cei din distribuție, cu excepția interpreților lui Turandot și Kalaf, sunt naratori purtând uniform un costum specific zilelor noastre, dar se trasformă și în personaje din poveste cu ajutorul unor chimonouri, ușor de manevrat în fața publicului. Stilul predominant al reprezentației e apropiat de cel al teatrului oriental, dar discret în unele scene amintește de cel al commediei dell’arte, de exemplu în cea dintre sfetnicii împăratului chinez, To și Pa. Îmbinarea de elemente teatrale nu are nimic ostentativ, servește tema conceptului regizoral pe linie dramatică, iar accentul comic intervine, doar pentru a satiriza subtil, lumea curții imperiale. Regizoarea urmărește consecvent, ca interprea actorilor să definească esența psihologiei personajelor și să trăiască cu sinceritate, stările conflictuale. Viziunea regizorală ia și publicul drept partener, îl include participativ și prin trimiterea în rândul său a lui Turandot. Sânziana Stoican reușește,motivat logic, îmbinarea de stiluri teatrale pentru a demonstra coerent importanța dragostei și comunicării sincere pentru existență.

        

 Spectacolul e desenat ca imagine, în linii aparent simple, dar consistente sugestiv. Scenograful Valentin Vârlan ambalează inspirat  povestea într-un decor apropiat teatrului oriental, din elemente din lemn, scaune și bețe, ce devin “mobilă” manevrată de naratori pe o scenă goală, cu fundalul negru, marcat simbolic de linii albe în mișcare. Chimonourile create de scenograf, colorează atmosfera, ca și baloanele din scena cu trimite la uciderea pretendenților. Atmosfera, atrăgătoare a vizualizării, se completează prin ilustrația sonoră, datorată Sânzianei Stoican, inspirată de muzica orientală. Regizoarea plasează mereu accente sonore multiple, înfăptuite de actori la instrumente specifice teatrului oriental, în scopul sublinierii tensiunii sau umorului, când cuvântul lipsește; intervin și recitativele în unele scene. La premieră unele accente sonore afectau receptarea rostirii replicii de către unii actori care apelau la acel așa zis “firesc” ce estompa cuvintele. 

        

 Teatrul Excelsior dovedește și prin actorii distribuiți în “Turandot”, că deține o trupă deosebită; actorii ireproșabil conturează personajele și în echipă, ca naratori, se implică să dea viață cu dăruire, conceptului regizoral. Turandot, rolul cel mai dificil, îi revine tinerei actrițe Dana Marineci și este admirabil interpretat. Actrița se adaptează teatrului oriental și cu ajutorul costumului, machiajului și măștii, încarcă personajul cu sensibilitate, dar și furie dramatică în intenția răzbunării prințesei că îi este afectat dreptul de a își alege liber calea în viață; actrița păstrează continuu relaționarea cu partenerii, compune personajul atentă la expresia corporală pentru a indica stările interioare ale rebelei prințese. Dana Marineci e în centrul derulării istoriei lui Turandot, simbol tematic al demonstrației că iubirea adevărată poate vindeca răul ascuns în fiecare suflet și realizează o interpretare de excepie a rolului. 

       

  Dan Pughineanu prezintă evoluția lui Kalaf, prințul exilat, cu măsură în nuanțarea situațiilor, uneori însă, cu timiditate în participarea afectivă la conflict. În altă reprezentație, același personaj e interpretat de Bogdan Nichifor, un actor remarcat în alte spectacole. Adelma este personajul de la curtea împăratului, ambigu în relații, rol dificil cu finețe dezvoltat de actrița Camelia Pintilie; admirabilă este actrița în scena dansului prin expresia remarcabilă a mâinilor care “vorbesc” în locul personajului. Altum și Ismaele, două personaje-argument în acțiune, sunt reușit definite de Alex Popa. În postura de naratori sunt minunați toți interpreții prin susținerea atmosferei conflictului, prin participare activă mereu. Fiecărui narator îi mai revine și un moment special de remarcare când se transformă într-un personaj; Mircea Alexandru Băluță (Ta), Mihai Mitrea (Pa), Oana Predescu (Zelima), Oliver Toderiță (Barach) și prețuita pentru roluri de referință în alte spectacole, Mihaela Trofimov (Schirina). 

         “Turandot” este un spectacol fascinant, încărcat de emoție și sensuri pentru a arăta că dragostea și revolta rămân active indiferent de epocă. Spectacolul modern, original conceput, servește pe deplin menirea culturală a teatrului, se adresează Marelui Public, indiferent de vârstă și vă recomand să îl vedeți la Teatrul Excelsior că transmite acel optimism căutat astăzi de noi toți. 

         În principal, Teatrul Excelsior se adresează publicului tânăr – copii și adolescenți, dar în repertoriul său se întâlnesc și astfel de spectacole reușite  de interes pentru oricine.