``CREATORUL DE TEATRU`` - TEATRUL NAȚIONAL ``I. L. CARAGIALE``/ Sala Studio

 LA ALTĂ VÂRSTĂ, ÎN ROLUL ACELUIAȘI PERSONAJ

  În 2001 Teatrul Act, un teatru independent de prestigiu, prezenta ``Creatorul de teatru``, un reușit spectacol în regia lui Alexandru Dabija, cu Marcel Iureș în rolul ``creatorului`` - Bruscon. În 2022, cei doi ``creatori`` de valoare ai teatrului nostru – Alexandru Dabija și Marcel Iureș, propun din nou publicului piesa austriacului Thomas Bernhard - ``Creatorul de teatru``, dar în condiții noi oferite de Naționalul bucureștean la Sala Studio. După câteva premiere discutabile ca realizare înregistrate în repertoriu de prima scenă a țării, acest spectacol se impune prin calitatea artistică desăvârșită de a servi tema textului, de referință pentru orice demers în mișcarea teatrală – starea creatorilor unui spectacol în raport cu condițiile date de societate.

Thomas Bernhard rămâne una din cele mai importante personalități germane ale secolului trecut, ca romancier, poet, dramaturg și vehement critic al societății marcate de efectele celui de al doilea Război Mondial. În 1984 scrie ``Creatorul de teatru``, o monodramă, în care se regăsește în personajul Bruscon, cel nemulțumit, furios, mereu ironic, față de lumea unde activează cu greu ca artist cu trupa familiei, aflată în turneu într-un sat amărât. Bruscon susține un special one-man show în care celelalte personaje devin doar un sprijin al lansării furiei sale. Textul este foarte dificil de interpretat scenic, atât pentru Marcel Iureș transpus în Bruscon, cât și pentru ceilalți actori în personaje de plan secund, dar și pentru dirijorul din umbră, regizorul Alexandru Dabija.

De la Teatrul Act, spectacolul primește un alt spațiu de joc, mult mai amplu, la Sala Studio a Naționalului. În sfârșit, posibilitățiile de transformarea sălii, de la cea obișnuită, cu spectatorii în fața scenei, la teatrul arenă, este folosită inspirat de regizor și scenografa Gabi Albu. Publicul înconjoară cercul spațiului destăinuirilor lui Bruscon, scaunele poartă huse negre, culoare dorită și de personajul-artist creator, revoltat și pe lumina de alarmă a pompierilor care pot stânjeni o reprezentație teatrală. Decorul e conceput minimalist de Gabi Lupu, cu obiecte puține de mobilier în cercul spațiului de joc, completate în mersul acțiunii, dar semnificative pentru substratul fiecărui moment scenic. Costumele sunt atent desenate pentru a da semnificație fiecărui personaj. Este o încântare această scenografie creatoare de atmosferă reprezentației.

Regizorul Alexandru Dabija scormonește ca un fin psiholog cauza tensiunii mărturiilor lui Bruscon, interpretat de marele actor, Marcel Iureș și relațiilor cu fiecare personaj, cei doi copii maturi ai acestuia – Sara (Alexandra Sălceanu), Feruccio (Lucian Iftime), soția (Ana Ciontea), dar și cu hangiul care are o crescătorie de porci (Alexandru Bindea), soția lui (Afrodita Androne) și Erna (Victoria Dicu). Fiecare detaliu al caracterizării personajelor e speculat remarcabil de regizor prin actori pentru evidențierea trimiterii cu sensul simbolic dorit de text. Spectatorii sunt cuceriți de jocul actorilor și când nu au replică, dar trăiesc intens situațiile prin expresie și gest.

Un exemplu este, de pildă, Victoria Dicu în Erna ce urmărește captivată întâlnirea cu trupa familiei Bruscon. Remarcabilă este Alexandra Sălceanu în Sara cea mereu activă să servească interpretarea textului propus de tată cu titlu semnificativ - ``Roata istoriei``. Această ``roată``are o ``spiță`` și prin fiul Feruccio căruia îi revine să joace un personaj istoric sinistru în piesa tatălui, actorul Lucian Iftime cu pricepere schițează diferitele fețe ale rolului. 

Și Hangiul este o ``spiță`` din ``roata`` lui Bruscon, el găzduind trupa, fiind și propietarul interesat de o fermă de porci, iar Alexandru Bindea definește la nuanță dezinteresul față de trupă și interesul pentru afacerea sa, alături de Afrodita Androne, soția atrasă însă, de prezența trupei. Un rol dificil, cel al soției lui Bruscon, ``actriță ... astmatică a trupei``, revine cunoscutei personalități, Ana Ciontea. Rolul rezumă replica la ... tusea permanentă a soției, afectată de importanța în trupă, iar Ana Ciontea îi găsește linia interpretării cu accente multiple cu nuanță ironică pentru tipologia vedetei. 

Evident că forța spectacolului o deține Marcel Iureș care l-a interpretat strălucit pe Bruscon în spațiul restrâns de la Teatrul Act, iar acum are la dispoziție un alt context scenic. Bruscon este în continuă mișcare în cercul ``hanului``, comunică permanent cu publicul din arenă, nemulțumirile și Marcel Iureș o face cu multă atenție în a evidenția laturile tematice ale monologului său. Noul spațiu de joc, solicită adaptarea actorului la tonalități vocale în comunicarea cu publicul.

Această piesă ``Creatorul de teatru`` rămâne mereu actuală prin laturile sale tematice – societatea și viața teatrului, toate cu mari dificultăți interioare, țintite ironic de dramaturg și exploatate de viziunea regizorului Alexandru Dabija și de interpreți. Spectacolul este o reușită a Naționalului bucureștean, aflat într-o confuzie repertorială prin opțiunea pentru alte discutabile proiecte prezentate.

P.S. Se desfășoară acum cea de a XXXII-a ediție a Festivalului Național de Teatru cu tema ``Granițe fragile. Istorii fluide``și culmea ironiei, selecția oferită servește miezul tematic al ... ``Creatorului de teatru``, cu cele bune și cele rele în manifestări.