”AGNES, ALEASA LUI DUMNEZEU” - TEATRUL ”NOTTARA” / Sala ”George Constantin”

IMORESIONANTĂ REALIZARE TEATRALĂ

Lansată judecății publicului în 1978, piesa dramaturgului american John Pielmeier, obține premii și cucerește spectatori pe mai multe meridiane. Este scrisă la limita unui thriller prin analiza psihologică desăvârșită a trei caractere. Tânăra Agnes ajunsă într-o mânăstire, stareța Miriam și psihiatru, Martha, se confruntă cu un caz de crimă. În chilia lui Agnes a fost găsit cadavrul bebelușului născut de tânăra călugăriță. Este o situație extremă, specială pentru lăcașul de cult dedicat femeilor. Ca într-o țesătură fină, dramaturgul împletește mai multe teme, pornite din realitatea existențială trecută și prezentă a celor trei femei și credința în divinitate. În trepte, de la o scenă la alta, mărturiile celor trei femei, convingerile personale, arată că ascund sau nu, adevăruri multiple. Publicul e prins în plasa judecării, ca într-un thriller, cine, din ce cauză și de ce ajunge la crimă.

Regizoarea Sânziana Stoican și echipa sa, construiesc teatral impresionant un spectacol încărcat de suspans, ritmat ca tensiune emoțională. Regizoarea scoate vălul ce ascunde interiorul fiecărui personaj confruntat cândva cu situații dramatice. Evident o face prin îndrumarea și interpretarea unor actrițe de înaltă clasă. Viziunea regizorală provoacă publicul la judecarea situației când apar mărturii referitoare la trecutul acestor trei femei. Sunt scene când interpretele, în special Martha, interacționează cu spectatorii pentru a îi provoca să judece unde se află adevărul acțiunii conflictuale.

Spectacolul are pe cele patru laturi ale spațiului de joc, publicul judecător. În sfâțrșit, sala ”George Constantin” transformă obișnuitul aspect ”clasic” și îi sunt folosite capacitățile tehnice. Scenograful Valentin Vârlan compune pentru spațiul de joc central, un decor aparent simplu – chilia lui Agnes cu un pat, un scăunel și o cruce, totul în alb. În jurul acestei chilii se frământă Martha și Stareța care poartă uniforma specifică unui călugărițe, în negru. Atmosfera reprezentației dată vizual pe linia alb – negreu de scenograf, marchează admirabil substratul căutării adevărului referitor la crima comisă. 

CRISTINA JUNCU – Agnes, LUMINIȚA ERGA – Martha și VICTORIA COCIAȘ – Stareța Miriam, se confruntă cu partituri complicate și reușesc performanța de a pune în evidență amplitudinea stării fiecărui caracter. În altă reprezentație, se indică în programul de sală, că Isabela Neamțu va fi Martha și Crenguța Hariton va fi Stareța. Cele trei femei dețin o dublă față, cea prezentă în investigarea crimei de la mânăstire, dar și a trecutului fiecăreia, trăit cu momente existențiale dramatice, marcante pentru comportamentul actual.

Agnes se dezvăluie treptat că este victima unei copilării sumbre, fiind crescută izolat ca într-o celulă de o mamă prostituată, fără să cunoască tumultul și adevărul traiului. La 16 ani ajunge la mânăstire sub protecția Stareței care se dezvăluie a avea o strânsă legătură de rudenie cu mama lui Agnes. Dramaturgul atribuie personajului un număr mai restrâns de replici și dificultatea interpretării sporește. Cristina Juncu reușește strălucit să prezinte profilul acestei fete fragile prin naivitatea cultivată în copilărie de mamă care o considera o ființă urâtă cu defecte ca înfățișare. Actrița trăiește intensiv stările în care Agnes a ajuns prin refugiul la mânăstire și credința în Dumnezeul salvator. Pune pe tavă publicului sufletul lui Agnes, victimă a unui trecut pe care nu îl poate uita interior și îl dezvălui cu greu spre final. Absența replicii, Agnes o suplinește cu mici cântări ce amintesc de cele bisericești și actrița le dă sens emoțional în interpretarea live. Cristina Juncu cucerețte publicul prin expresiile chipului, privirii acestui suflet chinuit. Interpretarea personajului lasă deschis răspunsul la întrebarea dacă Agnes e vinovată de crimă sau e bolnavă psihic ori e victimă a vieții trăite. 

Martha, în calitate de psihiatru, încearcă să găsească un răspuns la întrebare și devine un anchetator al cazului. Dar și Martha se dezvăluie pe parcursul reprezentației că deține un trecut dramatic care nu este străin manifestării în prezent. Luminița Erga compune minunat prin detalii semnificative ca sens și substrat, caracterul acestei femei frumoase exterior acum ca ținută, renegat în trecut, dornică să o ajute pe Agnes și să descopere adevărul. Luminița Erga devine motor al acțiunii și o face cu măestrie în definirea personajului și prin susținerea relațiilor cu partenerele și publicul. Stareța Miriam este rolul ce îi revine Victoriei Cociaș și îl interpretează ca o mare actriță dotată cu talentul și inteligența de a citi subtextul cuvântului și al situațiilor conflictuale. Și Miriam e de fapt o victimă a trecutului unei căsnicii, dezvăluit cu greu în acțiune, refugiată la mânăstire pentru credința că Dumnezeu îi poate aduce liniște spirituală. Victoria Cociaș uimește privitorul prin modul în are personajul subtil își dezvăluie, de la o secvență la alta, frămntările ce îi macină și i-au măcinat existența lui Miriam. Cele trei actrițe demonstrează că sunt valori ale mișcării teatrale.

”Agnes, aleasa lui Dumnezeu” este spectacolul de la care oricine va pleca încărcat de emoția judecării realității, indiferent de cauza confictului. Poți să crezi sau nu în forța divină , dar trebuie să privești atent și viața din jur bulversată de efectele ce o pot duce la situații limită. Educația morală, funcțională și în Biblie, devine temă majoră a acestui spectacol eveniment cultural prezentat de o echipă de artiști creatori de valoare – actrițe, regizor și scenograf.