”ABUZAREA PUBLICULUI” - TEATRUL NAȚIONAL ”I. L. CARAGIALA” / Sala Mică

UN REUȘIT DIALOGUL CU PUBLICUL AL TINEREI GENERAȚII

 Proiectul ”9G” (”Noua Generație”) aparținând Centrului de Creație Teatrală ”Ion Sava” din cadrul Naționalului bucureștean, propune din nou o premieră reușită. După ”Pacea eternă”, spectacol recomandat spectatorilor pe acest blog, apare ”Abuzarea publicului” la Sala Mică, dedicată tinerei generați independente de actori și regizori. Teatrul Național ”I. L. Caragiale” a produs la sfârșitul anului trecut mai multe premiere, realizate de regizori consacrați, dar și de cei mediocri. Marea lor majoritate ... „abuzează publicul” la Sala Mare, Sala Studio, Sala Pictură, Sala Atelier, Sala Media. În primele luni ale anului, ”abuzarea” continuă prin închirieria sălilor cu multe locuri pentru producții particulare , multe se pot numi ”șușe”. Până acum, singura Sala Mică a rămas la început de 2023, să ofere publicului premiere atractive datorate tinerei generații.

Cu ironie prin titlu și text, ”Abuzarea publicului” propune un ”dialog” cu spectatorii despre regulile, convențiile teatrale pentru realizarea unui spectacol. Publicul care crede că ar cunoaște aceste reguli, este luat partener de dialog de către patru actori. Piesa are drept autor pe Peter Handke care lansează în 1966 prin ea, în dramaturgie, curentul ”piesei vorbite”. Laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 2019, Peter Handke declara în 1970 într-un interviu de la începutul carierei sale, că în ”Abuzarea publicului” ... ”paradoxal, rezultatul a fost să fac ceva pentru scenă împotriva scenei, folosind teatrul pentru a protesta împotriva teatrului momentului. Mă refer la teatru ca fenomen istoric, așa cum este el până în ziua de azi”. Declarația de atunci se potrivește și pentru stilul experimentelor teatrale actuale, dar și pentru calitatea publicului din zilele noastre. Cu dibăcie tradusă de Victor Scoradeț, această piesă originală ca scriere, are titlul de la lansare ”Insultarea publicului”. 

Textul nu are conflict și personaje de interpretat. Pe o scenă goală, fără decor, patru actori vorbesc cu publicul despre profesia lor. Tânăra regizoare EDDA COZA abordează cu inventivitate ilustrarea textului prin coordonarea scenică a actorilor pentru a susține relația cu cei aflați în sală. Astfel, clasica regulă a ”unității de timp, loc și spațiu” a teatrului de acțiune, e discutată cu publicul în amănunte semnificative prin actorii care o explică spectatorilor cu fină ironie și umor, având în spate un concept regizoral solid construit. Jocul de lumini poartă singurul efect regizoral, cu măsură. ”Insultarea” publicului sau ”abuzarea” sa apare în scena finală, cu multă discreție compusă prin traducerea textului și remarcabila regie, când actorii analizează și diversitatea socială a spectatorilor provenită din răul lumii care afectează mersul ei spre progres. Tema textului cu substratul ei, devin astfel foarte actuale pentru tendințele mișcării teatrale care ignoră necesitatea de a servi educațional, cultural, diversitatea socială a publicului.

Irina Ștefan, Dan Coza, Vlad Brumaru și Carol Ionescu

Tinerii actori IRINA ȘTEFAN, CAROL IONESCU , alături de Vlad Brumaru și Dan Coza, susțin excelent ”examenul” confruntării cu roluri fără personaje, dor provocatoare la dialog personal cu cei din fața lor. ”Forța magică a teatrului” dorită de regizoarea Edda Coza, prinde viață cuceritor prin interpretarea acestor tineri actori. Vlad Brumaru a fost distribuit și în ”Pacea eternă” și e din nou, remarcabil. Această tânără echipă evidențiază prin interpretare într-un spectacol special, viitoarea capacitatea de abordare a unor personaje de anvergură din dramaturgie.

”Abuzarea publicului” prin titlu nu va îndepărta spectatorii pentru că are consistență emoțională atractivă și umor de calitate, cum din păcate nu prea mai au alte spectacole cu nume consacrate în distribuție. Este o reușită a tinerei generații și nu un experiment teatral derizoriu.