``MY FAIR LADY`` - Trupa ``HARAG GYORGY`` / Teatrul de Nord Satu Mare

 O INTERPRETARE MODERNĂ, STRĂLUCITĂ ... A UNUI TEXT ``CLASIC``

Inovator, dar fără efecte derizorii, simplu, la concretul substanței tematice, acest musical dezvoltă teatral emoție. Este o lecție exemplară pentru tendințele de expresie novatoare care sufocă fără logică teatrul contemporan.

``My Fair Lady`` are o istorie care îl plasează în zona clasicelor valori. În 1912, dramaturgul George Bernard Shaw lansează la rampă piesa ``Pygmelion``. Piesa urmează o carieră faimoasă și prin transpunerea într-un musical ``clasic`` – text și versuri Alan Lerner, muzica Frederick Loewe, cu succes înregistrat și prin filmul din 1964. Libretul servește tema piesei și are rezonanță în prezent. Povestea personajului central Eliza Doolittle conține un substrat mereu actual. Este o femeie simplă, o florăresă ambițioasă, dar cu un limbaj și manifestări primitive. Ajunge să îi fie cizelate vorbirea și ținuta în urma unui pariu al profesorului Henry Higgins cu colonelul Pickering cel venit din teritoriul Indiei. Eliza ajunge în final, să fie prezentată și la curtea regală din Londra. Zonele acținii sunt multiple, dar semnificative pentru miezul tematic. 

Andrei Șerban, regizor cu valoare confirmată internațional de-a lungul carierei, alege pentru prima oară proiectul unui musical. A regizat pe marile scene ale lumii și la noi, operă, nu numai teatru. Abordează genul musicalului care obligă însă, sever la alte reguli de expresie scenică – construcția de personaje exprimată în proza replicii, adaptarea la solicitarea musicalului prin ``songuri``, a mișcării prin dans. Solicitarea obligă și la calitățile unei distribuții cu actori dotați pentru acest gen, iar Trupa ``Harag Gyorgy`` demonstreză pe deplin că le deține. În toate proiectele Andrei Șerban a avut o nețărmuită preocupare ca valoarea tematică a acțiunii spectacolelor, să fie confirmată de actualitate și cerințele publicului actual. Tratează acum libretul musicalului prin contribuția la compartimentul ``dramaturgie`` a Danielei Dima (este și ``regizor asociat``) și a lui Bessenyei Gedo Istvan. ``Dramaturgia`` libretului nu afectează substratul tematic și servește viziunea regizorală. ``MY Fair Lady`` devine o comedie dramatică. Transformările Elizei trec prin etape comice, satirice, dar și dramatice, cum se subliniază impresionant în finalul reprezentației.

Modernizarea libretului scoasă vizual din imaginea celor de la începutul secolului trecut, regizorul o întreprinde și prin scenografie. Decorul Irinei Moscu aparent pare simplu prin ``stâlpi`` numeroși care manevrați mereu și ca dimensiuni, ``joacă`` pentru marcarea situațiilor și trimit spre momente cheie în evoluția destinului personajelor centrale. Luminarea lor acordă dibaci sens amplitudinii situațiilor conflictuale. Decorul reușit se completează prin alte elemente – fotolii, în unele secvențe.

 Costumele – Kiss Zsuzsanna sunt pe linie contemporană, cu accente sugestive temei reprezentației. Jocul lor coloristic merge de la banalul gri al situațiilor, la alb și negru. Accentele acordate costumelor servesc admirabil subtextul tematic. De pildă, Eliza poartă o ``șapcă`` care devine strălucitoare când ajunge să participe la balul de la Curtea Regală. Viziunea regizorală punctează astfel curentul actual al ``feminismului``. În evoluția ei, Eliza se luptă mereu cu bărbații și în libret, iar ``feminismul ``primește vizual o notă ironică. Prin această scenografie bogată în sensui, vizualizarea reprezentației decurge logic fără efecte video sau de alt fel.

Andrei Șerban în conceptul regizoral ia publicul drept părtaș la acțiune, partener al personajelor parcă desprinse din rândul său. Momente esențiale aduc personajele la marginea scenei pentru a relaționa direct cu publicul. Cu abilitate interpreții trăiesc momentele, dar păstrează și relația cu partenerii din scenă. Actorii vin mereu în preajma spectatorilor, apar în sală sau în loji și chiar la etajul superior al sălii Teatrului Odeon care a găzduit spectacolul. Fiecare spectator se poate astfel regăsi în diferite personaje și în situațiile conflictuale.

Să nu uităm că urmărim un musical și solicitarea actorilor este multiplă. Ei cântă și o fac în limba engleză ireproșabil, de la interpreții rolurilor principale, până la cei care alcătuiesc un ansamblu excelent. Muzica live este asigurată de orchestra Filarmonicii ``Dinu Lipatti`` din Satu Mare și susținută perfect în spatele scenei fără a fi văzuți de public instrumentiștii și dirijorul Novak Ștefan care apare totuși pe scenă într-un singur moment ca partener al acțiunii. Secvențele de dans prin coregrafia lui Bodor Johanna sunt rafinate, cu artă aplicată mișcarea fiecărei expresii pentru sensul situațiilor și substratului lor tematic. Actorii parcă sunt dansatori profesioniști. 

Trupa ``Harag Gyorgy`` de la Teatrul de Nord Satu Mare reușește o adevărată performanță în acest musical. Andrei Șerban a încercat un experiment reușit pentru reprezentația de la Teatrul Odeon ca trei personaje să fie fiecare interpretate de doi actori aflați în distribuție - Budizsa Evelyn și Kovacs Nikolett – Eliza Doolittle, Frumen Gergo și Orban Zsolt – colonelul Pickering, Erdei Mate și Szabo Janos Szilard – Freddy, tânărul îndrăgostit de Eliza. Fără reproș configurează personajele actorii pe traseul acțiunii. Evident, Eliza este însă, personajul central cu mare amplitudine în evoluție, iar cele două interprete uimitor dau coerență transformării personajului. Budizsa Evelyn este Eliza florăreasa rebelă în relații și cu Higgins, iar Kovacs Nikolett devine ``păpușa`` modelată de Higgins, dar care păstrează temperamentul Elizei. Ambele actrițe sunt admirabile și prin modul în care continuă coerent prezentarea personajului. Cuvintele de laudă pentru interpreți sunt multiple. Bodea-Gal Tibor întocmește la nuanță caracterizarea profesorului burlac Higgins, Rappert-Vencz Gabor senzațional definește pe gunoierul Doolittle, tatăl Elizei, remarcabilă este și Mehes Kati în mama lui Higgins prin modul în care susține relațiile conflictuale. Fiecare actor în roluri minore sau în ansamblu reușește remarcare prin dăruirea pentru personaje. Andrei Șerban conduce ansamblu ca fiecare să ofere caracterizarea a numeroaselor tipologii atribuite. Laude se pot atribui și lui Laszlo Zita, Keresztes Agnes, Poszet Nandor, Peter Attila Zsolt, Frumen Gergo, Gal Agnes, Laczko Tekla, Bogar Barbara, Sosovicza Anna, Kovacs Eva, Vonhaz Ingrid. Actorii construiesc un ansamblu excepțional. Trupa s-a dăruit cu tot sufletul conceptului regizoral, demonstrând calități profesionale incontestabile.

Ironia, comicul, dar și dramaticul sunt prezente în acest spectacol musical. ``Unde mă duc? Ce să fac? Ce voi deveni eu?`` sunt ultimele replici ale Eizei rostite după ce cad cortinele peste spațiul de joc al acțiunii prin care se subliniază substratul tematic actual al musicalului. Sunt întrebări esențiale astăzi pentru oricine, tânăr sau chiar vârsnic. Finalul reprezentației lasă publicul cu respirația tăiată. Și prin acest musical Andrei Șerban susține teatrul ca oglindă a sufletului nostru.

``My Fair Lady`` este un eveniment cultural care marchează credibil treapta inovației teatrale contemporane... fără apel la ``inteligența artificială`` .

P. S. ``My Fair Lady` a încheiat BUKFESZT 2 – Festivalul Teatrelor Maghiare derulat în Capitală. Regret că nu am putut urmări din lipsă de promovare și celelalte șase spectacole provenite de la diversele teatre maghiare.