CE VREA SĂ TRANSMITĂ ACEST SPECTACOL?
Realizatorul spectacolului de la
Teatrul Mic, Radu Iacoban este cunoscut ca actor, dramaturg promițător și
regizor. Ambițios încearcă o apropiere de Shakespeare și aplică formula la modă
a “versiunii scenice” pentru “Richard al II-lea” cu intenția de a îl face
“contemporanul nostru”. Ce a vrut însă, să comunice prin această versiune,
produce o mare confuzie și spulberă substratul major al piesei lui Shakespeare.
În programul de sală, Radu Iacoban anunță motivarea demersului său și al
echipei, astfel: “am încercat să imaginăm o poveste care vorbește despre instabilitate
politică, despre ce înseamnă să îți pierzi un lider și despre traumele care
apar în consecință. Noi suntem o nație care a avut parte de mulți ani de
instabilitate politică. Suntem un popor care s-a descotorosit ușor de
conducători. Ne-am executat dictatorul în prima zi de Crăciun, ne-am dat afară
regele și l-am primit cu brațele deschise doar atunci când a murit. Pentru
foarte mulți, monarhia e titlul unei povești frumoase dintr-o carte.”!
Motivarea sa denotă o fragilă credință asupra istoriei noastre, iar aplicarea
pentru piesa lui Shakespeare e absurdă. Spectacolul rezultat, “Viața și moartea
lui Richard 2” vrea să fie de fapt, o lecție didactic strâmbă despre un moment
din istoria … Angliei. “Lecția” începe
teatral cu un lung și plictisitor monolog despre arborele genealogic al lui
Richard, apoi, povestea tragică a eroului detronat, lupta pentru putere a
vărului, sunt relatate prin replici recitate într-o interpretare distantă a
actorilor față de personajele atribuite. Versiunea și regia vor să demonstreze
că Richard și Bolingbroke, “ambii au calități, au defecte”, iar crimele
petrecute în lupta pentru putere a vărului sunt … firești! Teatral însă,
personajele devin penibile.
Pe Richard în veșminte de epocă albe, regia îl
prezintă ca un tip copilăros, îi mai pune și aripioare la început, să fie un
fluturaș; în monologul tragic al lui Richard din final, regia plasează rostirea
la lumânări, expresia interpretului Ionuț Vișan nici măcar nu se întrezărește,
emoția scenei nu se transmite. Pe Bolingbroke, regizorul îl desprinde prin
ținută din epocă, poartă straie moderne în negru, adidași, e mereu însoțit de o
gașcă în aceiași veșminte uniforme în negru, cu șepci și au un moment în care
cântă, dansează hip hop; Tudor Aaron Istodor prezintă pe Bolingbroke drept o
persoană rigidă care evocă doar, dorința de a pura o coroană.
Cele
două personaje, stâlpi ai conflictului, la indicațiile regiei, par că se joacă
mereu cu o coroană de fier căruia nu îi cunosc importanța. Binele și răul din
cele două caractere, cum declară regizorul, nu se sugerează în nici un moment
din interpretare. Luptătorii pentru putere, “liderii” lui Radu Iacoban, apar ca
niște povestitori ce relatează echidistant despre soarta personajelor pe care
le interpretează. Ionuț Vișan și Tudor Aaron Istodor sunt tineri actori cu
valoare confirmată în alte spectacole, dar întâlnirea cu o versiune după piesa
lui Shakespeare, îi dezavantajează pentru că sunt conduși regizoral ca
recitatori de text.
Shakespeare își construiește solid
piesa prin 28 de personaje pentru a argumenta treaptă cu treaptă dorința de
putere și folosirea crimei ca armă de luptă. Versiunea anulează rostul acestor
personaje argument și regizorul chinuie cinci actori să interpreteze mai multe
roluri, să arate că în jurul lui Richard și Bolingbroke, ar mai fi fost nobili,
preoți, etc și grădinari. Încearcă să salveze de penibil transformările în
diverse personaje – Gabriela Iacob (ducesa de Gloucester, regina Isabela,
ducesa de York), Lucian Iftime (Mowbray, Bushy, Northumberland), Cezar
Grumăzescu (Green, Willoughby, Grădinar) și Andrei Seușan (Bagot, Ross,
Grădinar). Se detașează din această distribuție de povestitori, Cristi Iacob în
interpretarea personajelor Gaunt, York și episcopul Carlisle; actorul este
admirabil fiind singurul care sugerează
substratul replicii rostite, importanța ei pentru personaje și situații. Vlad
Logigan completează distribuția în Aumerle cel al cărui bunic a fost puternicul
Edward, tatăl lui Richard; actorul susține apreciabil, interpretarea
dramaticului destin al personajului, abia spre finalul reprezentației.
Regizorul Radu Iacoban vrea prin versiunea sa
să dea un aspect de contemporaneizare a piesei lui Shakespeare și apelează
pentru decor, costume și video design la colegul de generație, scenograful Tudor
Prodan. Decorul compus din o serie de module de diferite forme și dimensiuni
este atemporal. Aceste module albe cu unele accente de culoare, nu reușesc să
indice diversele spații de joc ale acțiunii și să impună atmosfera dictată de
situațiile extreme ale subiectului. Drept accent de “modernizare”, scenograful
aplică în decor telefoane fixe, viziunea regizorală nu a apelat la telefoane
mobile. Costumele nu servesc prin nimic profilul personajelor; Richard e
singurul care pare a veni din epoca lui Shakespeare, dar mai trebuie să poarte
și niște aripioare stupide și greu de manevrat; marea majoritate a personajelor
poartă veșminte moderne în negru, grădinarii par apicultori sau astronauți cu
măști de protecție. Imaginea generală a scenografiei este jalnică, fără sens
concepută în raport cu subiectul. Fireșre, nu lipsesc din reprezentație
pistoalele și efectele numeroase de fum, iar proiecțiile pe fundal, încep cu doi
trandafiri, unul negru, altul roșu și ajung până la reproducere de text
specifică zonei … facebook. Aceste multe
artificii regizorale sunt exhibiții inutile de imagine care sporesc distrugerea
temei piesei lui Shakespeare.
“Viața și moartea lui Richard 2” vrea
să fie o relatare despre istoria Angliei, incoerent redată însă în detrimentul
actorilor și publcului; rămâne un spectacol din zona cum se poate distruge
Shakespeare când cineva vrea să fie mai presus decât el.
P.S. Avertizăm din nou, Primăria Capitalei
care finanțează noi teatre, asupra situației grave în care se află prețuitul
Teatru Mic cu sala de spectacol purtătoare de bulină roșie. Primăria
înființează Teatrul Principal (!) la sala Dalles, dar nu intervine pentru a
găsi soluții de rezolvare a sălii Teatrului Mic unde actorii joacă la … Sala
Atelier care este de fapt, scena teatrului transformată în sală de spectacol,
cu un număr restrâns de locuri și condiții tehnice modeste, iar sediul
Teatrului Foarte Mic a fost desființat tot din cauza unei buline roșii.
Teatrul
Mic rămâne însă, activ, anul trecut a avut zece premiere, dar … nu prea are
unde să le prezinte publicului!
sunt de argint de la Garman, m-am căsătorit acum 8 ani fără un copil, căutam cu disperare o soluție pentru că doctorul a spus că nu pot rămâne însărcinată, dar un prieten de-al meu m-a îndrumat către un jucător de vrăji numit Dr. White și i-a explicat problemele mele și mi-a promis că totul va fi bine cu mine în 12 zile, mi-a dat câteva instrucțiuni pe care le-am făcut perfect, am fost la spital pentru test și mi-au confirmat că sunt însărcinată cu o săptămână și acum am frumosul meu fiu și mai am o altă sarcină chiar acum, mulțumesc ție dr White, contactează-l pentru tot felul de soluții,
RăspundețiȘtergere1) dacă doriți să returnați Ex.
2) dacă vrei vraja să rămâi însărcinată.
3) dacă doriți să opriți avortul spontan.
4) dacă vrei să fii iubit de cineva.
5) vraja pentru a vindeca tot felul de boli sau boli.
Si altii.
el este cel mai bun și foarte adevărat. wightmagicmaster@gmail.com. WhatsApp: +17168691327