marți, 18 decembrie 2018

“PAPAGALUL MUT” – TEATRUL NAȚIONAL “I.L.CARAGIALE” / Sala Studio

UN RAFINAT SPECTACOL CU O POVESTE PLINĂ DE TÂLC

        
 În mișcarea noastră teatrală se face simțită criza de regizori cu talent nativ sau pregătire culturală și mulți ambițioși propun viziuni regizorale în numele “originalității”, dar cu rezultate fade, lipsite de substrat ideatic. Iată că Nae Caranfil, regizor de film cu valoare confirmată, vine în teatru și propune un demers teatral cu adevărat original, cu substanță tematică bogată în tâlcuri, mereu actuale. În dubla calitate de scenarist și regizor, practicată și în film, Nae Caranfil concepe un scenariu inspirat și bine documentat din fapte istorice și personaje reale - “Papagalul mut / Istorii aproape adevărate despre un spion aproape uitat”; evocă în piesa sa în două acte culisele diplomatice, politice, dar și amoroase din secolul al XVIII-lea, animate de personalități marcante ale timpului. 
         Sunt necesare precizări privind subiectul complicat al “piesei”, de fapt un scenariu al unui posibil film. Personajul central e cavalerul d’Eon, credincios regelui Franței, Ludovic al XV-lea, consemnat în istorie pentru faptele sale; acesta e trimis la curtea imperială a Rusiei, dominată de țarina Elisabeta, fiica lui Petru cel Mare. Scopul deplasării în compania lui Douglas este studierea și stabilirea unor relații diplomatice între Franța și Rusia. Cavalerul d’Eon întreprinde această “vizită de lucru” … în travesti, sub chipul atractiv al domnișoarei, Lia de Beaumont, însoțită de “unchiul” Douglas. Scenariul cu fină ironie prezintă culisele imperiale pe două planuri – serviciile secrete de spionaj politic, cu cei doi spioni activi în relații diplomatice și “alcovul” folosit și în scopuri politice. Scenariul sugerează discret că urmele din culisele politichiei secolului al XVIII-lea mai există și astăzi. Nae Caranfil dezvoltă o acțiune complicată în jurul cavalerului d’Eon/domnișoara Lia de Beaumont și a însoțitorului Douglas, aparent om de știință, cel care evocă și participă la faptele comico-dramatice petrecute în societatea țarinei; cei doi spioni diplomați sunt stâlpii acțiunii, personaje meticulos construite de autor; în jurul lor, mișună o sumedenie de personaje–argument care punctează conflictul joculului periculos, adevăr – minciună. Scenariul disecă culisele politichiei celor din vârful puterii, prin apariția a peste patruzeci de personaje. Proiectul realizat de Nae Caranfil devine pe scena Naționalului bucureștean o superproducție. 
         
 Regizorul Nae Caranfil relatează teatral spectaculos povestea cavalerului d’Eon/domnișoara Lia de Beaumont, cu sprijinul scenografului Dragoș Buhagiar care propune o convenție originală de urmărirea acțiunii pe mai multe planuri vizuale. Numeroasele scene invocate de Douglas se petrec în diverse spații – săli din grandiosul palat cu tot felul de destinații, locul de găzduirea “oaspeților” veniți din Franța, planuri exterioare, iar Dragoș Buhagiar le definește excelent. Decorul său este marcat prin șase coloane imense care se deschid fiecare surprinzător și arată mobilat în stilul baroc al epocii, diverse locuri din palatul imperial. Costumele personajelor completează imaginea epocii și par parcă desprinse din picturile acelui timp. Dragoș Buhagiar realizează, din nou o scenografie de excepție, servind ireproșabil, în amănunte semnificative, vizualizarea scenariului. 
         Scenariul este filmic prin schimbarea rapidă a locului acțiunii și regizorul Nae Caranfil conduce cu fermitate și ritm, înfrățirea prin montaj a multiplelor scene; în unele momente aplică două planuri de joc paralele, pe unul îl transformă la un moment dat într-un tablou static care va fi comentat de cei din celălalt plan și apoi îl activează din nou. Nae Caranfil, regizor de film, nu folosește însă, proiecțiile video – efect la modă practicat de mulți regizori de teatru, ilustrează scenic acțiunea doar prin manipularea planurilor de joc și aplicarea iscusită a jocului luminii. Acțiunea complicată este povestită scenic coerent și spectaculos, de pare ca un pârâu venit din vârful muntelui care curge aparent lin până când întâlnește pietrele.
         Atmosfera generală se consolidează atractiv prin ilustrația muzicală aparținând regizorului, în care intervine și un moment de muzică live cu Trio Mirea și o cântare vocală reușit înfăptuită de Miruna Bilei în personajul Ecaterinei; nu lipsesc, nici dansul din reprezentație, dirijat coregrafic în stilul epocii de Florin Fieroiu și nici luptele spadasinilor îndrumați de Ionuț Deliu. Fiecare moment surprinde prin multitudinea de posibilități de ilustrare scenică folosite de regizor în conceptul său teatral, dar punctul forte rămâne interpretarea celor doi minunați actori – Claudiu Bleonț (Douglas) și Vlad Logigan (cavalerul d’Eon/domnișoara Lia de Beaumont).
        
 Senzațional jonglează Vlad Logigan cu rolul cavalerului d’Eon / domnișoara Lia de Beaumont în travestiul care îi solicită și schimbări, pe moment de emisie vocală a replicii în aparteuri, nu numai în cele ale ținutei. Actorul prezintă în personajul spionului două personaje, cu meșteșug expresiv definite, fiind cavalerul spadasin și mândru – d’Eon, dar și grațioasa și șireata - Lia de Beaumont, cu grijă să comunice esența lor tipologică, nota comună a acționării în scop politic. Vlad Logigan, un actor special, dezvoltă viața dublă a personajului, e și o fermecătoare domnișoară care stârnește dragostea până și burlacului Douglas, conștient că de fapt “ea” este bărbat, dar și un cavaler care stârnește dragostea Ecaterinei – minunat concepută regizoral este scena dintre cei doi -, actorul realizează o adevărată performanță interpretativă. 
        
 Claudiu Bleonț concepe cu forța unui mare actor pe spionul Douglas ca povestitor al istoriei și participant activ la situațiile extreme, gândește interior substratul personajului, exprimată prin expresia cuvântului și chipului. Douglas al său conduce acțiunea, relaționează nuanțat cu fiecare partener, dar și direct cu publicul, devine provocatorul din umbră al conflictelor diplomatice. În fiecare scenă, actorul trăiește intens și stările particulare ale burlacului Douglas, dar e și motorul acțiunii întreprinse de partenerul/partenera sa. 
        
 Evoluțiile de excepție prin interpretarea complexă a personajelor centrale, făptuite de Claudiu Bleonț și Vlad Logigan, nu se puteau realiza fără sprijinul colegilor distribuiți în numeroasele roluri secundare, argumente ale conflictului. Acest spectacol complicat sub aspectul evocării unor momente istorice implică o sumedenie de personaje în scurte apariții, aparent minore, dar care solicită atenție sporită din partea interpreților; în timp actorii își vor completa contribuțiile doar corecte de la premieră. Realizează profiluri diverse, mici compoziții de tipologii cu corectitudine, unele chiar mai strălucit, Eduard Cîrlan (Peter Ulrich), Dragoș Stemate (Prințul de Conti), Marius Rizea (Bestujev), Tomi Cristin (Wolff), Cosmin Dominte (Volodea), Dragoș Dumitru (Alioșa), Alexandru Georgescu (Sir Williams) și în mai multe apariții Eduard Adam (Căpitanul de gardă, Șambelan, Zbir 1), Axel Moustache (Pictorul, Zbir 2), Mihai Munteniță (Maestrul de ceremonii, Violator, Călău, Zbir 3), Daniel Badale (Bogătan, Mesean, Hangiu). Alți zece tineri alcătuiesc ansamblu care colorează acțiunea în scenele de dans. 

Personaje de mare importanță pentru evocarea istoriei de la curtea imperială, beneficiază de interpretări remarcabile; Magda Catone este Madame Dumonet și Mihai Calotă, Woronțov, cu subtilitate sugerate. Un personaj de referință majoră, cu fină ironie integrat acțiunii, Țarina Elisabeta revine actriței Raluca Petra care admirabil îi ferește caracterizarea de vulgaritatea solicitată de istoria vieții stăpânei autoritoare și încearcă cizelarea nemulțumirilor personale dictate de manifestărilor celor din jur. Cuceritoare, încântătoare sunt aparițiile Mirunei Bilei în tânăra și zvăpăiata Ecaterina care va deveni, stăpâna Rusiei la maturitate. 
Papagalul mut din colivia țarinei va cânta în final, să amintească prezentului că istoria se repetă. Ecoul reprezentației la public, poate fi diferit, unii îi vor aplauda spectaculozitatea și interpretarea personajelor centrale, alții tematica subtilă, iar unii s-ar putea să fie uimiți de întâlnirea cu istoria pe care o ignoră din naivitate. “Papagalul mut” este un spectacol eveniment, inventiv teatral, rafinat prezentat pentru contactul cu o poveste istorică, mereu actuală.


          

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu