TEATRUL NAŢIONAL “IVAN VAZOV” DIN SOFIA (BULGARIA) – “EXILAŢII”

UN SPECTACOL MODERN, IMPRESIONANT

Prin mai multe coordonate spectacolul “Exilaţii” de la Teatrul Naţional “Ivan Vazov” din Sofia venit în turneu la Naţionalul bucureştean, a surprins plăcut numeroşii spectatori care au umplut până la refuz sala. Mai întâi, formula de reprezentare a nuvelei “Oropsiţii”, o adaptare după scrierea lui Ivan Vazov, uimea prin modernitatea apropieririi de film a unui spectacol de teatru.
În ciuda defecţiunilor proiecţiei traducerii putem spune că textul, ca şi reprezentarea sa scenică, surprindeau printr-o altă definire a tematicii sale – patriotismul, un sentiment ce a început multora de la noi să le fie străin datorită şi uzurii sale în timpul comunismului original românesc. Povestea unui grup de revoluţionari bulgari refugiaţi la Brăila în anii 1871-1876, viza o perioadă istorică frământată, când Bulgaria încerca să iasă de sub dominaţia otomană de secole. Evocarea istorică, fireşte, conţine o puternică tentă patriotică, dar a fost tratată teatral modern, original, fără osanale şi exagerări în prezentarea eroilor. Aceştia erau oameni simpli, nu persone de excepţie, speciale. Revoluţionarii erau de fapt, produsele unei societăţi opresate dictatorial, oameni sărmani, cu relele şi bunele lor, săraci, beţivi unii, animaţi însă, de nobilul sentiment al libertăţii în numele căruia sunt gata să-şi sacrifice viaţa. Tragicomicul e marca spectacolul. Accentelor satirice le urmau imediat momente dramatice. Trecerea de la tragic la comic se înfăptuia de către regizorul Alexander Morfov printr-un montaj aproape filmic, dificil de practicat în teatru. Inventiv manipula toate posibilităţile tehnice ale scenei, cât şi luminile pentru diverse secvenţe ce aminteau de tablouri, de grupuri statuare, de opere plastice cunoscute. Regia puncta aceste manevre printr-o ilustraţie muzicală ce reunea motive populare din folclorul ţărilor balcanice. Regizorul Alexander Morfov nu a folosit proiecţii video în ilustrarea teatrală a viziunii sale, nu a apelat la artificii inutile, şi-a dorit să dea valoare nouă sentimentului patriotic, fără clişee, fără patetism, dezvoltând doar coerent un răscolitor sentiment emoţional în planul teatralităţii. Astfel a reuşit să completeze definiţia patriotismului, să-i îmbogăţească sensurile, într-o producţie teatrală spectaculoasă. Ne-a oferit un spectacol de teatru cultural.
De la râs la lacrimă se sucedeau secvenţele acestui film teatral, ce reunea peste douăzeci de actori în distribuţie, admirabil adaptaţi cerinţelor conceptului regizoral. Nu se poate ignora nici decorul Elenei Ivanova, economicos, dar inspirat în folosirea posibilităţiilor tehnice ale scenei. Costumele erau atemporale, urmărind expresia jocului alb-negru, cu accente de culoare în momente importante. Metaforele nu lipseau spectacolului, argumentând vizual adaptarea textului. “Exilaţii” depăşea prin tratarea scenică neconvenţională contextul epocii acţiunii, şi se transforma într-un apel universal valabil la dreptul elementar al oricărui om de a fi liber în ţara sa. “Trăiască Bulgaria !” era replica mereu rostită de exilaţi, nu ca o lozincă patetică. Avea în fiecare moment un alt suport, o altă motivare, de la cel ironic, la cel dramatic, dictat de situaţii, plăcerea lumească a chefurilor sau dorinţa de luptă ori nostalgia pentru ţara părăsită la care privesc exilaţii de pe malul Dunării ce îi desparte de locurile natale.

“Exilaţii” rămâne un spectacol remarcabil care nu se poate uita uşor. Teatrul Naţional “I. L. Caragiale” va răspunde turneului colegilor bulgari deplasându-se la Sofia cu un spectacol de marcă din repertoriul său, “Eduard al III-lea”, în regia lui Alexandru Tocilescu.