UN SPECTACOL UNICAT
La Teatrul Odeon funcţionează de aproximativ zece ani un proiect special, “Teatru dans”, ce a dovedit prin spectacolele realizate înalta sa calitate artistică. De-a lungul anilor s-au prezentat în cadrul acestui proiect premiere remarcabile precum “Bloch Bach”, “Umbre de lumină”, “Portretul lui Dorian Gray”, “Un Tango Mas”. Sufletul acestui proiect este Răzvan Mazilu, dansator şi coregraf de valoare, singurul angajat din cadrul teatrelor noastre instituţionalizate în calitate de coregraf. Opţiunea Teatrului Odeon pentru proiectul “Teatru dans” şi cooptarea unor personalităţi pentru realizarea sa demonstrează manageriatul destoinic al acestei instituţii publice. Alăturarea dansului modern teatrului este o iniţiativă de excepţie, mai ales la noi, unde segmentul dans contemporan se află în suferinţă.
“DEPECHE//DANCE” ingenios propune prin coregrafia italianului Massim
o Gerardi o ilustrare scenică a hiturilor celebrei formaţii muzicale britanice “Depeche Mode”. Dragostea, gelozia, rivalitatea într-o competiţie şi singurătatea sunt invocate în cântecele trupei preţuite şi de publicul nostru, indiferent de vârsta sa. Nouă tineri, dansatori excelenţi – Laura Andrei, Bianca Patrichi, Judith State, Vanda Ștefănescu, Cristian Chiş, Mircea Ghinea, Levente Szasz, Florin Tănase, Mihai Smarandache, alături de artistul de necontestat, Răzvan Mazilu “trăiesc” muzica şi cuvântul formaţiei “Depeche Mode”. Dansul lor este modern dar are drept suport al expresiei, tehnica profund asimilată a baletului clasic. În fiecare din cele cinsprezece melodii alese pentru reprezentare scenică se simte, prin interpretarea impresionantă, cum mişcarea, dansul, servesc cuvântul, îl încarcă de semnificaţii.
Coregraful Massimo Gerardi e magicianul din umbră al acestui spect
acol teatral ieşit din matcă obişnuitului. Surprinzător reuşeşte să evidenţieze personalitatea fiecărui interpret din echipă, fie prin momente solistice – monologuri considerate în teatru -, fie prin relaţiile de comunicare între personajele propuse de compoziţia melodiei – versuri şi muzică. Momente de desăvârşită expresie corporală, intens trăite interior oferă, în primul rând, Răzvan Mazilu. Artistul simte sensurile muzicii şi cuvântului prin întreaga fibră a corpului. Răzvan Mazilu parcă ar fi un om din plastilină căruia orice sunet sau cuvânt îi modelează atitudinea. Linia sa de expresie o urmează admirabil şi mai tinerii săi parteneri. Ca apariţii sunt persoane diverse, dar profesionişti desăvârşiţi în cunoaşterea abc-ului mişcării, transformat într-un limbaj original de comunicare a stărilor prin care trec personajele atribuite prin compoziţiile formaţiei. Sunt impresionante scene ca “Lie to me”, “Nothing”, “Personal Jesus” sau “The sinner in me” . Textele şi muzica prind viaţă prin interpretarea acestor artişti minunaţi. Finalul spectacolului schimbă registrul şi implică interpretarea live a îndemnului la linişte într-o lume agitată din melodia “Enjoy the silence”, înfăptuită cu o portavoce de Mihai Smarandache care aminteşte astfel de Davide Gahan solistul trupei “Depeche Mode”. Se completează momentul final şi prin dansatorii care cântă integrându-se bandei sonore refrenul melodiilor “It’s no good” şi “Leave in silence”.
Spectacolul câştigă în atractivitate şi prin decorul creat de Eveline H
avertz şi costumele imaginate funcţional pentru expresia mişcării de Răzvan Mazilu. Decorul este aparent simplu prin cele patru panouri albe, transparente, dar manevrarea şi iluminarea lor creează atmosfera necesară ilustrării fiecărei compoziţii muzicale. Panourile mai sunt folosite şi pentru “umbrele chinezeşti” la care se face apel în unele scene, completând atractiv vizualitatea spectacolului. La rândul lor costumele desenează provocator tipologiile interpretate de fiecare dansator, care îşi mai găsesc un sprijin şi în diverse obiecte alese cu tâlc (globul pământesc, pistoale etc.).
“DEPECHE//DANCE” poate fi considerat un spectacol-eveniment, atât pentru mişcarea teatrală, cât şi pentru cea a dansului modern de la noi. Este un spectacol în care se îmbină armonios impactul emoţional produs de muzica trupei “Depeche Mode” cu vizualizarea ei teatrală în originale videoclipuri trăite în direct, pe scenă, sub ochii spectactorilor, de autentici artişti ai expresiei corporale slujitori ai dansuli modern care este cel mai apropiat ca menire de statutul teatrului dominat de cuvânt.
La Teatrul Odeon funcţionează de aproximativ zece ani un proiect special, “Teatru dans”, ce a dovedit prin spectacolele realizate înalta sa calitate artistică. De-a lungul anilor s-au prezentat în cadrul acestui proiect premiere remarcabile precum “Bloch Bach”, “Umbre de lumină”, “Portretul lui Dorian Gray”, “Un Tango Mas”. Sufletul acestui proiect este Răzvan Mazilu, dansator şi coregraf de valoare, singurul angajat din cadrul teatrelor noastre instituţionalizate în calitate de coregraf. Opţiunea Teatrului Odeon pentru proiectul “Teatru dans” şi cooptarea unor personalităţi pentru realizarea sa demonstrează manageriatul destoinic al acestei instituţii publice. Alăturarea dansului modern teatrului este o iniţiativă de excepţie, mai ales la noi, unde segmentul dans contemporan se află în suferinţă.
“DEPECHE//DANCE” ingenios propune prin coregrafia italianului Massim
o Gerardi o ilustrare scenică a hiturilor celebrei formaţii muzicale britanice “Depeche Mode”. Dragostea, gelozia, rivalitatea într-o competiţie şi singurătatea sunt invocate în cântecele trupei preţuite şi de publicul nostru, indiferent de vârsta sa. Nouă tineri, dansatori excelenţi – Laura Andrei, Bianca Patrichi, Judith State, Vanda Ștefănescu, Cristian Chiş, Mircea Ghinea, Levente Szasz, Florin Tănase, Mihai Smarandache, alături de artistul de necontestat, Răzvan Mazilu “trăiesc” muzica şi cuvântul formaţiei “Depeche Mode”. Dansul lor este modern dar are drept suport al expresiei, tehnica profund asimilată a baletului clasic. În fiecare din cele cinsprezece melodii alese pentru reprezentare scenică se simte, prin interpretarea impresionantă, cum mişcarea, dansul, servesc cuvântul, îl încarcă de semnificaţii.Coregraful Massimo Gerardi e magicianul din umbră al acestui spect
acol teatral ieşit din matcă obişnuitului. Surprinzător reuşeşte să evidenţieze personalitatea fiecărui interpret din echipă, fie prin momente solistice – monologuri considerate în teatru -, fie prin relaţiile de comunicare între personajele propuse de compoziţia melodiei – versuri şi muzică. Momente de desăvârşită expresie corporală, intens trăite interior oferă, în primul rând, Răzvan Mazilu. Artistul simte sensurile muzicii şi cuvântului prin întreaga fibră a corpului. Răzvan Mazilu parcă ar fi un om din plastilină căruia orice sunet sau cuvânt îi modelează atitudinea. Linia sa de expresie o urmează admirabil şi mai tinerii săi parteneri. Ca apariţii sunt persoane diverse, dar profesionişti desăvârşiţi în cunoaşterea abc-ului mişcării, transformat într-un limbaj original de comunicare a stărilor prin care trec personajele atribuite prin compoziţiile formaţiei. Sunt impresionante scene ca “Lie to me”, “Nothing”, “Personal Jesus” sau “The sinner in me” . Textele şi muzica prind viaţă prin interpretarea acestor artişti minunaţi. Finalul spectacolului schimbă registrul şi implică interpretarea live a îndemnului la linişte într-o lume agitată din melodia “Enjoy the silence”, înfăptuită cu o portavoce de Mihai Smarandache care aminteşte astfel de Davide Gahan solistul trupei “Depeche Mode”. Se completează momentul final şi prin dansatorii care cântă integrându-se bandei sonore refrenul melodiilor “It’s no good” şi “Leave in silence”.Spectacolul câştigă în atractivitate şi prin decorul creat de Eveline H
avertz şi costumele imaginate funcţional pentru expresia mişcării de Răzvan Mazilu. Decorul este aparent simplu prin cele patru panouri albe, transparente, dar manevrarea şi iluminarea lor creează atmosfera necesară ilustrării fiecărei compoziţii muzicale. Panourile mai sunt folosite şi pentru “umbrele chinezeşti” la care se face apel în unele scene, completând atractiv vizualitatea spectacolului. La rândul lor costumele desenează provocator tipologiile interpretate de fiecare dansator, care îşi mai găsesc un sprijin şi în diverse obiecte alese cu tâlc (globul pământesc, pistoale etc.).“DEPECHE//DANCE” poate fi considerat un spectacol-eveniment, atât pentru mişcarea teatrală, cât şi pentru cea a dansului modern de la noi. Este un spectacol în care se îmbină armonios impactul emoţional produs de muzica trupei “Depeche Mode” cu vizualizarea ei teatrală în originale videoclipuri trăite în direct, pe scenă, sub ochii spectactorilor, de autentici artişti ai expresiei corporale slujitori ai dansuli modern care este cel mai apropiat ca menire de statutul teatrului dominat de cuvânt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu