JURNALUL UNEI REUȘITE EDIȚII, REPREZENTATIVE PENTRU TENDINȚELE ACTUALE ALE MIȘCĂRII NOASTRE
TEATRALE
În fiecare ediție, Festivalul
Național de Teatru (FNT) reunește prin selecționerul unic, premierele
reprezentative ale unei stagiuni teatrale derulată pe plaiurile mioritice.
Alătură programului și invitați de prestigiu de peste hotare. La actuala
ediție, selecționerul unic a fost ALICE GEORGESCU care în colaborare cu o
echipă de la UNITER căruia îi aparține inițiativa acestui Festival, dăruită cu tot sufletul proiectului –
Aura Corbeanu (director executiv) și colaboratorii săi, cărora li s-au alăturat
voluntari și studenții de la teatrologie – au luptat cu criza financiară a
partenerilor de finanțare, Ministerul Culturii și Primăria Capitalei.
Festivalul a fost la un pas să nu mai aibă loc pentru că nu mai este importantă
astăzi, cultura, ci … concursul pentru cel mai lung cârnat. Prin tăierea de
fonduri, invitațiile pentru spectacole străine s-au anulat, singurii care au
venit pe fonduri proprii fiind cei din Coreea de Sud cu un spectacol deosebit,
comentat în acest jurnal.
Alice
Georgescu a întreprins inspirat selecția a 33 de spectacole în ideea de a
prezenta tendințele actuale manifestate în mișcarea noastră teatrală,
discutabile, dar importante pentru viitorul teatrului. A alăturat, firesc,
Festivalului lansări de carte și dezbateri pe diferite teme . În jurnal vom
comenta în funcție de ziua prezentării cele 28 de spectacole vizionate, și cu
subiectivismul specific oricărui spectator vom sublinia în final unele
observații generale. Selecționerul unic merită toată stima pentru programul FNT
structurat pe secțiunile : “Al matale Caragiale” și "Strindberg,înaintași,urmași”
– pentru cei o sută de ani împliniți
de la lansarea lor ca valori în patrimoniul cultural, “Focus: Silviu
Purcărete – un univers regizoral” “Actorii în prim-plan”, “De toate pentru
toți” și “Teatrul de mâine”. Pentru prima oară, după modelul altor festivaluri,
Alice Georgescu a impus și acordarea unor premii simbolice, lipsite firește de
valoare financiară, acordate de invitații la FNT, membrii ai Asociației
Internaționale a Criticilor de Teatru. Vom comenta la momentul respectiv
importanța acestor distincții binevenite.
FNT
a fost un reușit eveniment cultural, sălile fiind asaltate de public.
Spectatorii au putut constata stadiul actual al teatrului nostru și normal că
fiecare și-a exprimat părerile sale, după reprezentațiile vizionate. Jurnalul
de față propune o trecere în evidență a fiecărei zi din FNT.
Vineri,
26 octombrie
FNT
s-a lansat prin “D’ALE NOASTRE” un spectacol de
Gigi Căciuleanu”, comentat pe blog la timpul premierii sub titlul “Un
experiment memorabil” de teatru nonverbal. Spectacolul Teatrului Național din
Capitală a fost inclus secțiunii “Al matale Caragiale”.
“DOI x DOI”, un alt spectacol al Naționalului
bucureștean, este comentat și el pe blog la data premierei sub titlul “O
lectură scenică superficială”, și a fost repartizat secțiunii : “Actorii în
prim-plan”.
Sâmbătă, 27 octombrie
“HEDDA GABLER” – TEATRUL MAGHIAR DE STAT din CLUJ (Secțiunea:
“Strindberg, înaintași, urmași”)
UN SPECTACOL MAGIC
Rar, foarte rar se poate întâlni
un astfel de spectacol de o dureroasă actualitate. “Hedda Gabler” de Henrik
Ibsen, scrisă cu mai bine de o sută de ani în urmă, mereu în diverse montări a
fost considerată doar o dramă psihologică. Regizorul Andrei Șerban scutură de
praful timpului piesa, o adaptează secolului nostru împreună cu Daniela Dima, fără
să transforme replica și relațiile dintre personaje. Absolut memorabil
regizorul propune o satiră socială tragică asupra supreficialității și ridicolului unei societăți mediocre,
iar rezultatul este un spectacol magic. Amintim că Hedda Gabler , femeia
victimă a acestei societăți rostește și o replică prin care specifică ridicolul
lumii din jur ce conduce spre o adevărată nebunie. (Traducerea din limba
maghiară, atenționa mereu prin fontul unor replici asupra cuvintelor cheie ce
determină viziunea regizorală.)
Andrei
Șerban propune publicului să pătrundă ca observator direct în universul acestei
societăți mediocre și ridicole cu ajutorul scenografei Carmencita Brojboiu,
care construiește un decor bogat în sensuri. Gradenele destinate publicului,
așezate pe două laturi într-un unghi, îngrădesc universul familiei Hedda
Gabler. În sfârșit, un spectacol în care gradenele au funcționalitate ! La o
distanță foarte mică față de actori fiind, spectatorii sunt integrați
universului acțiunii, iar în fundal o imensă oglindă le reflectă chipurile, pe
oglindă fiind pusă central și imaginea tatălui Heddei, generalul care îi
influențează autoritatea reacțiilor față de lumea din jur. În cele patru acte
ale piesei, mobilierul salonului este manevrat și spațiul de joc prinde alte
dimensiuni în funcție de evoluția conflictului. Spectatorii pătrund în acest
spațiu al salonului îngrădit de “ziduri” transparente, prin parcurgerea unui
culoar exterior , încărcat semnificativ de frunzele toamnei.
Cromatic decorul
este marcat de verde și roșu, culori simbolice pentru conflict. Accente de alb
și negru vor sublinia încrâncenarea Heddei de a opri ridicolul existenței sale.
Ambiguitatea unor situații prin care trece Hedda este marcată de un covor în
alb și negru , ca și prin rochia sa în aceleași culori. Costumele sunt la
rândul lor, semnificativ definite de scenografă. Carmencita Brojboiu servește
inspirat vizualizarea conceptului regizoral dezvoltat de Andrei Șerban.
Regizorul sporește impresionant expresia teatrală prin îndrumarea atenției
interpreților față de detalii gestuale și relaționarea cu obiectele din
preajmă. Prin viziunea sa regizorală, Andrei Șerban urmărește destinul Heddei
Gabler, drama personală a unui un om sensibil, revoltat și nemulțumit interior,
de gravitatea mediocrității unei lumi primitive și false, apropiată și de
realitatea noastră. Cele șase personaje din “familia” Heddei sunt avide de
realizarea unor interese personale, lipsite de adevăr în raport cu viața
curentă și devin ușor caricaturi ale unei lumi bolnave. Prin modul în care
orhestrează spectacolul, regizorul
punctează tensiunea fiecărei scene cu fină ironie. Susțin impecabil actorii
conceptul lui Andrei Șerban, ce continuă
de fapt, exercițiul de interpretare impus și prin “Unchiul Vania” și “Strigăte
și șoapte”. “Lectura” scenică novatoare a regizorului atenționează asupra
profilului psihologic al fiecărui personaj cu rezultatele manifestate în viața
intimă și socială.
Hedda Gabler devine pilonul central al descrierii unei lumi
ridicole pe care nu o poate accepta și provoacă analiza și judecarea ei de
către spectator. Este femeia care caută dragostea, dar și adevărul în relația
socială. Aparent pare uneori malefică în provocări, interior rămâne însă, omul
nefericit de falsul existenței manifestat atât în iubire, cât și în societatea
dominată de minciună. Imola Kezdi construiește la nuanță fiecare relație a
Heddei. Este extraordinară această actriță în rolul Heddei prin interpretarea
pe muchie de cuțit a stărilor prin care trece personajul, de la subtila ironie
manifestată față de cei apropiați, până la drama personală trăită intens ca
înfrângere existențială. Apreciri superlative se pot atribui fiecărui membru al
distribuției, indiferent de amploarea rolului. Jorgen Tesman, soțul Heddei,
primește o interpretare complexă ca sensuri din partea lui Zsolt Bogdan. Dezvoltă falsul pretențiilor personale, ambiția penibilă de parvenire
intelectuală și i se poate atribui motivat menirea de claun al cuplului.
Astfel, Jorgen devine un argument solid al satirei sociale propusă de regizor.
Judecătorul Brack, un individ șmecher și șantajist e desenat expresiv de Andras
Hathazi , și personajul său fiind un alt claun al societății, periculos însă.
Remarcabil marchează naivitățiile lui Thea, dornică și ea de parvenire, Eniko Ggyorgy
Jakab. Reacțiile în diverse situații sunt cu subtilitate sugerate.
Intelectualul de carton, Lovborg, cândva iubit al Heddei, este condus cu
atenție pe drumul îngâmfării ajunsă la ridicol de către Ervin Szucs.Distribuția
se completează prin Csilla Varga în mătușa lui Tesman, dar și în apariția ca
“divă” în Diana, în ambele personaje investind cu măsură umor în interpretare.
De asemenea, se rețin aparițiile lui Reka Csutak în Berte, slujnica mereu cu
ochii iscoditori pe ce se întâmplă în salonul familiei Tesman. Această
distribuție cu mari actori este condusă strălucit de regizor.
O
notă aparte în sublinierea intențiilor regiei o are ilustrația muzicală,
pornind de la patefonul manevrat de actori, ce redă melodii celebre de pe
vremea lui Marilyne Monroe, până la ilustrațiile la pian cu accente clasice.
Henrik
Ibsen a fost considerat în literatură un precursor al expresionismului , lansat
de prietenii germani, dramaturgul căutând realitatea psihologică, mascată de
individ. Andrei Șerban practică o notă profund expresionistă în această
propunere de a privi actual povestea tragică a Heddei Gabler, dar dublată de o
modelare scenică vie. “Oglinda lumii” arătată de Andrei Șerban transmite emoție
și obligativitatea de a judeca mai atent ce se întâmplă în societatea ta și cum
te poate afecta. Tragicomedia cu “Hedda Gabler” în regia lui Andrei Șerban,
rămâne unul din marile spectacole realizate de un regizor pentru care
actualizarea unui clasic nu presupune efecte exterioare, artificii de imagine,
ci descifrarea în amănunt a semnificațiilor conflictelor și caracterelor implicate în acțiune.
Este o lecție de “teatru adevărat” cum rar se mai întâlnește pe scenele
noastre, susținută de admirabila trupă a Teatrului Maghiar de Stat din Cluj.
“ CINĂ CU PRIETENI “ – ArCuB, partener coorganizator al FNT (Secțiunea: “Actorii în
prim-plan)
UN SPECTACOL PLICTISITOR
Se poartă insistent în
repertorii, piesele referitoare la relațiile cuplului. Pentru proiectul său,
ArCuB selectează piesa dramaturgului și scenaristului american contemporan,
Donald Margulies, multipremiat. Povestea celor două familii prietene, Beth
(Cerasela Iosifescu) și Tom (Vlad Zamfirescu), alături de Karen (Nadiana
Sălăgean) și Gabe (Marius Cordoș) este însă simplistă, didactic moralizatoare.
Se relatează mai întâi, cu nuanță comică, relațiile celor două cupluri, familii
cu copii, ca apoi să se analizeze moralizator, trădarea lui Tom care și-a găsit
o amantă. Regizorul Claudiu Goga conduce dialogurile cu pricepere în
accentuarea intențiilor comice sau dramatice din final, dar ritmul
spectacolului este tern. Scenografa Lia Dogaru concepe un decor simplist,
regizorul schimbă cadrul acțiunii din dreapta în stânga , iar în centrul scenei
pentru momentele moralizatoare ca ale unei fabule, se mai folosesc și
proiecții - cortină cu desene de indicare a situației dialogului.
Spectacolul
este dedicat actorilor. Se detașează cuplul Beth-Tom prin interpretarea sa
ireproșabilă. O femeie tristă, nemulțumită de spulberarea căsniciei,
configurează credibil, cu umor, Cerasela Iosifescu, actriță afirmată în
partituri mult mai complexe decât rolul lui Beth. Pe aceiași linie a
credibilității impune personajul soțului , Vlad Zamfirescu; motivările
infidelului Tom sunt relatate cu sincere motivări. În celălalt cuplu, Nadiana
Sălăgean și Marius Cordoș manifestă corectitudine în interpretare, dar nu
reușesc o nuanțare a profilului personajelor.
De
la alegerea textului , până la găsirea scenică a soluțiilor de amplificare a
subtextului acestei comedii amare, spectacolul rezultat intră în rândul celor
mediocre. Pentru “Actorii în prim-plan”, proiectul ArCuB nu servește decât
ambiția firească a actorilor de a fi pe scenă, fără să le exploateze cu
adevărat capacitățile deținute.
P.S.
Programul zilei de sâmbătă, 27 octombrie, a mai integrat “ÎNGERI ÎN AMERICA” un proiect apreciabil al Teatrului
Metropolis, în regia lui Victor Ioan Frunză și “POVEȘTI
ÎN FAMILIE” spectacolul Teatrului “Maria Filotti” din Brăila, în regia
tânărului Vlad Cristache, reprezentații remarcabile comentate pe blog în momentul lansării,
cât și “DOI x DOI”
de la Naționalul din Capitală.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu