FESTIVALUL NAȚIONAL DE TEATRU , EDIȚIA XXII ( 26 octombrie – 4 noiembrie )

JURNALUL UNEI REUȘITE EDIȚII, REPREZENTATIVE PENTRU  TENDINȚELE ACTUALE ALE MIȘCĂRII NOASTRE TEATRALE

         În fiecare ediție, Festivalul Național de Teatru (FNT) reunește prin selecționerul unic, premierele reprezentative ale unei stagiuni teatrale derulată pe plaiurile mioritice. Alătură programului și invitați de prestigiu de peste hotare. La actuala ediție, selecționerul unic a fost ALICE GEORGESCU care în colaborare cu o echipă de la UNITER căruia îi aparține inițiativa acestui Festival,  dăruită cu tot sufletul proiectului – Aura Corbeanu (director executiv) și colaboratorii săi, cărora li s-au alăturat voluntari și studenții de la teatrologie – au luptat cu criza financiară a partenerilor de finanțare, Ministerul Culturii și Primăria Capitalei. Festivalul a fost la un pas să nu mai aibă loc pentru că nu mai este importantă astăzi, cultura, ci … concursul pentru cel mai lung cârnat. Prin tăierea de fonduri, invitațiile pentru spectacole străine s-au anulat, singurii care au venit pe fonduri proprii fiind cei din Coreea de Sud cu un spectacol deosebit, comentat în acest jurnal.

         Alice Georgescu a întreprins inspirat selecția a 33 de spectacole în ideea de a prezenta tendințele actuale manifestate în mișcarea noastră teatrală, discutabile, dar importante pentru viitorul teatrului. A alăturat, firesc, Festivalului lansări de carte și dezbateri pe diferite teme . În jurnal vom comenta în funcție de ziua prezentării cele 28 de spectacole vizionate, și cu subiectivismul specific oricărui spectator vom sublinia în final unele observații generale. Selecționerul unic merită toată stima pentru programul FNT structurat pe secțiunile : “Al matale Caragiale” și "Strindberg,înaintași,urmași” – pentru cei o sută de ani împliniți  de la lansarea lor ca valori în patrimoniul cultural, “Focus: Silviu Purcărete – un univers regizoral” “Actorii în prim-plan”, “De toate pentru toți” și “Teatrul de mâine”. Pentru prima oară, după modelul altor festivaluri, Alice Georgescu a impus și acordarea unor premii simbolice, lipsite firește de valoare financiară, acordate de invitații la FNT, membrii ai Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru. Vom comenta la momentul respectiv importanța acestor distincții binevenite.

         FNT a fost un reușit eveniment cultural, sălile fiind asaltate de public. Spectatorii au putut constata stadiul actual al teatrului nostru și normal că fiecare și-a exprimat părerile sale, după reprezentațiile vizionate. Jurnalul de față propune o trecere în evidență a fiecărei zi din FNT.

Vineri, 26 octombrie

         FNT s-a lansat prin “D’ALE NOASTRE” un spectacol de Gigi Căciuleanu”, comentat pe blog la timpul premierii sub titlul “Un experiment memorabil” de teatru nonverbal. Spectacolul Teatrului Național din Capitală a fost inclus secțiunii “Al matale Caragiale”.

         “DOI x DOI”, un alt spectacol al Naționalului bucureștean, este comentat și el pe blog la data premierei sub titlul “O lectură scenică superficială”, și a fost repartizat secțiunii : “Actorii în prim-plan”.

Sâmbătă, 27 octombrie

         “HEDDA GABLER” – TEATRUL MAGHIAR DE STAT din CLUJ (Secțiunea: “Strindberg, înaintași, urmași”)

UN SPECTACOL MAGIC

         Rar, foarte rar se poate întâlni un astfel de spectacol de o dureroasă actualitate. “Hedda Gabler” de Henrik Ibsen, scrisă cu mai bine de o sută de ani în urmă, mereu în diverse montări a fost considerată doar o dramă psihologică. Regizorul Andrei Șerban scutură de praful timpului piesa, o adaptează secolului nostru împreună cu Daniela Dima, fără să transforme replica și relațiile dintre personaje. Absolut memorabil regizorul propune o satiră socială tragică asupra  supreficialității și ridicolului unei societăți mediocre, iar rezultatul este un spectacol magic. Amintim că Hedda Gabler , femeia victimă a acestei societăți rostește și o replică prin care specifică ridicolul lumii din jur ce conduce spre o adevărată nebunie. (Traducerea din limba maghiară, atenționa mereu prin fontul unor replici asupra cuvintelor cheie ce determină viziunea regizorală.)

         Andrei Șerban propune publicului să pătrundă ca observator direct în universul acestei societăți mediocre și ridicole cu ajutorul scenografei Carmencita Brojboiu, care construiește un decor bogat în sensuri. Gradenele destinate publicului, așezate pe două laturi într-un unghi, îngrădesc universul familiei Hedda Gabler. În sfârșit, un spectacol în care gradenele au funcționalitate ! La o distanță foarte mică față de actori fiind, spectatorii sunt integrați universului acțiunii, iar în fundal o imensă oglindă le reflectă chipurile, pe oglindă fiind pusă central și imaginea tatălui Heddei, generalul care îi influențează autoritatea reacțiilor față de lumea din jur. În cele patru acte ale piesei, mobilierul salonului este manevrat și spațiul de joc prinde alte dimensiuni în funcție de evoluția conflictului. Spectatorii pătrund în acest spațiu al salonului îngrădit de “ziduri” transparente, prin parcurgerea unui culoar exterior , încărcat semnificativ de frunzele toamnei.

 Cromatic decorul este marcat de verde și roșu, culori simbolice pentru conflict. Accente de alb și negru vor sublinia încrâncenarea Heddei de a opri ridicolul existenței sale. Ambiguitatea unor situații prin care trece Hedda este marcată de un covor în alb și negru , ca și prin rochia sa în aceleași culori. Costumele sunt la rândul lor, semnificativ definite de scenografă. Carmencita Brojboiu servește inspirat vizualizarea conceptului regizoral dezvoltat de Andrei Șerban. Regizorul sporește impresionant expresia teatrală prin îndrumarea atenției interpreților față de detalii gestuale și relaționarea cu obiectele din preajmă. Prin viziunea sa regizorală, Andrei Șerban urmărește destinul Heddei Gabler, drama personală a unui un om sensibil, revoltat și nemulțumit interior, de gravitatea mediocrității unei lumi primitive și false, apropiată și de realitatea noastră. Cele șase personaje din “familia” Heddei sunt avide de realizarea unor interese personale, lipsite de adevăr în raport cu viața curentă și devin ușor caricaturi ale unei lumi bolnave. Prin modul în care orhestrează spectacolul,  regizorul punctează tensiunea fiecărei scene cu fină ironie. Susțin impecabil actorii conceptul lui Andrei Șerban, ce  continuă de fapt, exercițiul de interpretare impus și prin “Unchiul Vania” și “Strigăte și șoapte”. “Lectura” scenică novatoare a regizorului atenționează asupra profilului psihologic al fiecărui personaj cu rezultatele manifestate în viața intimă și socială. 

Hedda Gabler devine pilonul central al descrierii unei lumi ridicole pe care nu o poate accepta și provoacă analiza și judecarea ei de către spectator. Este femeia care caută dragostea, dar și adevărul în relația socială. Aparent pare uneori malefică în provocări, interior rămâne însă, omul nefericit de falsul existenței manifestat atât în iubire, cât și în societatea dominată de minciună. Imola Kezdi construiește la nuanță fiecare relație a Heddei. Este extraordinară această actriță în rolul Heddei prin interpretarea pe muchie de cuțit a stărilor prin care trece personajul, de la subtila ironie manifestată față de cei apropiați, până la drama personală trăită intens ca înfrângere existențială. Apreciri superlative se pot atribui fiecărui membru al distribuției, indiferent de amploarea rolului. Jorgen Tesman, soțul Heddei, primește o interpretare complexă ca sensuri din partea lui Zsolt Bogdan.  Dezvoltă falsul pretențiilor personale, ambiția penibilă de parvenire intelectuală și i se poate atribui motivat menirea de claun al cuplului. Astfel, Jorgen devine un argument solid al satirei sociale propusă de regizor. Judecătorul Brack, un individ șmecher și șantajist e desenat expresiv de Andras Hathazi , și personajul său fiind un alt claun al societății, periculos însă. Remarcabil marchează naivitățiile lui Thea, dornică și ea de parvenire, Eniko Ggyorgy Jakab. Reacțiile în diverse situații sunt cu subtilitate sugerate. Intelectualul de carton, Lovborg, cândva iubit al Heddei, este condus cu atenție pe drumul îngâmfării ajunsă la ridicol de către Ervin Szucs.Distribuția se completează prin Csilla Varga în mătușa lui Tesman, dar și în apariția ca “divă” în Diana, în ambele personaje investind cu măsură umor în interpretare. De asemenea, se rețin aparițiile lui Reka Csutak în Berte, slujnica mereu cu ochii iscoditori pe ce se întâmplă în salonul familiei Tesman. Această distribuție cu mari actori este condusă strălucit de regizor.

         O notă aparte în sublinierea intențiilor regiei o are ilustrația muzicală, pornind de la patefonul manevrat de actori, ce redă melodii celebre de pe vremea lui Marilyne Monroe, până la ilustrațiile la pian cu accente clasice.

         Henrik Ibsen a fost considerat în literatură un precursor al expresionismului , lansat de prietenii germani, dramaturgul căutând realitatea psihologică, mascată de individ. Andrei Șerban practică o notă profund expresionistă în această propunere de a privi actual povestea tragică a Heddei Gabler, dar dublată de o modelare scenică vie. “Oglinda lumii” arătată de Andrei Șerban transmite emoție și obligativitatea de a judeca mai atent ce se întâmplă în societatea ta și cum te poate afecta. Tragicomedia cu “Hedda Gabler” în regia lui Andrei Șerban, rămâne unul din marile spectacole realizate de un regizor pentru care actualizarea unui clasic nu presupune efecte exterioare, artificii de imagine, ci descifrarea în amănunt a semnificațiilor conflictelor și caracterelor implicate în acțiune. Este o lecție de “teatru adevărat” cum rar se mai întâlnește pe scenele noastre, susținută de admirabila trupă a Teatrului Maghiar de Stat din Cluj.

“ CINĂ CU PRIETENI “ – ArCuB, partener coorganizator al FNT (Secțiunea: “Actorii în prim-plan)

                  UN SPECTACOL PLICTISITOR

         Se poartă insistent în repertorii, piesele referitoare la relațiile cuplului. Pentru proiectul său, ArCuB selectează piesa dramaturgului și scenaristului american contemporan, Donald Margulies, multipremiat. Povestea celor două familii prietene, Beth (Cerasela Iosifescu) și Tom (Vlad Zamfirescu), alături de Karen (Nadiana Sălăgean) și Gabe (Marius Cordoș) este însă simplistă, didactic moralizatoare. Se relatează mai întâi, cu nuanță comică, relațiile celor două cupluri, familii cu copii, ca apoi să se analizeze moralizator, trădarea lui Tom care și-a găsit o amantă. Regizorul Claudiu Goga conduce dialogurile cu pricepere în accentuarea intențiilor comice sau dramatice din final, dar ritmul spectacolului este tern. Scenografa Lia Dogaru concepe un decor simplist, regizorul schimbă cadrul acțiunii din dreapta în stânga , iar în centrul scenei pentru momentele moralizatoare ca ale unei fabule, se mai folosesc și proiecții - cortină cu desene de indicare a situației dialogului.

         Spectacolul este dedicat actorilor. Se detașează cuplul Beth-Tom prin interpretarea sa ireproșabilă. O femeie tristă, nemulțumită de spulberarea căsniciei, configurează credibil, cu umor, Cerasela Iosifescu, actriță afirmată în partituri mult mai complexe decât rolul lui Beth. Pe aceiași linie a credibilității impune personajul soțului , Vlad Zamfirescu; motivările infidelului Tom sunt relatate cu sincere motivări. În celălalt cuplu, Nadiana Sălăgean și Marius Cordoș manifestă corectitudine în interpretare, dar nu reușesc o nuanțare a profilului personajelor.

         De la alegerea textului , până la găsirea scenică a soluțiilor de amplificare a subtextului acestei comedii amare, spectacolul rezultat intră în rândul celor mediocre. Pentru “Actorii în prim-plan”, proiectul ArCuB nu servește decât ambiția firească a actorilor de a fi pe scenă, fără să le exploateze cu adevărat capacitățile deținute.

P.S. Programul zilei de sâmbătă, 27 octombrie, a mai integrat “ÎNGERI ÎN AMERICA” un proiect apreciabil al Teatrului Metropolis, în regia lui Victor Ioan Frunză și “POVEȘTI ÎN FAMILIE” spectacolul Teatrului “Maria Filotti” din Brăila, în regia tânărului Vlad Cristache, reprezentații remarcabile comentate pe blog în momentul lansării, cât și “DOI x DOI” de la Naționalul din Capitală.