“CASTINGUL DRACULUI” – TEATRUL NAȚIONAL TÂRGU – MUREȘ, COMPANIA “TOMPA MIKLOS” (FNT)

SCURTE OBSERVAȚII

         Este incorect a face comentarii despre un spectacol  cu un text necunoscut, jucat într-o limbă străină ție, când lipsește o traducere convenabilă, fie prin proiecție, fie la cască. Acest inconvenient a apărut luni, 27 octombrie la reprezentația “Castingul dracului”, un spectacol de Radu Afrim, autor și al textului jucat în limba maghiară. Nu ne referim la incidentul petrecut la debutul reprezentației cu aparatura necesară traducerii, ci la faptul că proiecția traducerii vreme de două ceasuri și ceva, pe lateralele cu perdele negre, era stânjenită de proiectoare și luminată confuz.

         Spectacolul avea loc pe scenă, cu publicul pe gradenele plasate pe o parte și alta a spațiului de joc; decorul imaginat de Bartha Jozsef lăsa în centru o cale de joc actorilor, mărginită de intrarea în acțiune a personajelor – cu posibile imagini și din afară prin transparența geamurilor -, și printr-o mică scenă opusă, improvizată ironic pentru juriul castingului. Scenariul scris de Radu Afrim bănuim că era o satiră dură cu adersă la urmașii “epocii de aur” și “Cântării României” ; replica pe care nu o înțelegeam se pare că avea un substrat satiric precis drept motivare a demersului conceptului regizoral împins spre grotescul reflectării teatrale a unui casting ridicol. Numeroasele costume concepute cu fantezie de Cristina Milea serveau transformării miraculoase a actorilor în diverse personaje. Actorii erau admirabili. Mulți cântau și dansau cu precizie pentru a sprijini desenul tipologic al unor personaje. Serveau prin expresie și implicarea în situații, atmosfera satirei dorită și construită cu fantezia cunoscută și specifică lui Radu Afrim.

         Cu regret mai multe nu se pot spune despre “Castingul dracului”, decât că uimea prin sârguința actorilor, prin vizualizarea regiei și scenografiei, dar lipsa perceperii replicii lăsa confuz privitorul în privința scopului precis urmărit de realizatori prin acest spectacol dezvoltat pe linia grotescului.

P.S. LUNI, 27 OCTOMBRIE au mai fost prezentate în FNT spectacolele “TARTUFFE sau IMPISTORUL” și “ȘASE DIN 49” comentate pe acest blog, laolaltă cu “Amalia respiră adânc” (Teatrul Național din Cluj, text Alina Nelega, în regia lui Tudor Lucanu), “Mozart Steps” (Teatrul Național “Radu Stanca” din Sibiu, un spectacol de teatru coregrafic de Gigi Căciuleanu), “Cinci ore cu Mario” (Unteatru, text Miguel Delibes, regia Mariana Cămărășan).

“WEST SIDE STORY” – PRODUCȚIE FNT

O REUȘITĂ A TINEREI GENERAȚII

         Prin acest spectacol musical, tânăra generație dă un examen memorabil de talent și ținută profesională. Cei 21 de actori, aflați la început de carieră, impun optimismul că viitorul teatrului este pe mâini bune, și nu prin orice spectacol, ci printr-un musical, gen deosebit de dificil. Unii sunt absolvenți ai Universității din Cluj, alții ai Universității “Hyperion” și majoritatea ai UNATC. După absolvire sau chiar în timpul studiilor, majoritatea a exersat profesia în teatrul independent ori în cel instituționalizat, în partituri uneori mai restrânse din spectacole modeste. De asemenea, mulți au jucat în diverse filme, în roluri mai mult secundare. Câțiva au participat și la ultimele ediții ale Galei Tânărului Actor “Hop” de la Costinești. Au exersat cu acest prilej, un scurt studiu pentru spectacolul musical, directorul Galei, Radu Afrim determinând concurenții prin diverse probe să se îndrepte spre acest gen. La Costinești era însă, un concurs cu partituri restrânse, “West Side Story” - musicalul de mari dimensiuni și mare  succes, compus de Leonard Bernstein – propune tinerilor confruntarea cu partituri ample și consistente. Cei distribuiți în diverse roluri trebuie să cânte, să danseze, dar și să definească tipologii și să susțină o relație continuă cu partenerii. “West Side Story” le dă șansa de a se consacra drept actori totali. Trebuie să rețineți numele tinerilor distribuiți pentru a le urmări cariera artistică pe mai departe: Anca Florescu/ Ana Bianca Popescu/ Ioana Maria Repciuc - (Maria), Lucian Ionescu/ Emilian Mârnea - (Tony), Aylin Cadîr/ Alexandra Dușa/ Alina Petrică/ Sânziana Tarță - (Anita), Petre Ancuța/ Silviu Mircescu – (Riff), Rareș Florin Stoica (Bernardo), Idris Clate (Acțion), Andrea Șovan (Anybodys), Gabriel Sandu (Chino), Daniela Tocari (Rosalia), Eugeniu Cozma (A-Rab), George Albert Costea (Baby John), Alexandru Ștefănescu (Snowboy), Simona Pop (Velma) și Nicholas Catianis (Pepe).

         Pentru prima dată în cele 24 de ediții, FNT realizează o producție proprie pentru a sprijini tânăra generație de actori. Cum învățământul nostru artistic are multe hibe și produce anual aproximativ 300 de absolvenți în numeroasele universități, această producție poate fi considerată și un exercițiu de studiu pentru spectacolul musical, gen ignorat de facultățile de teatru. Realizatorul acestui musical este Răzvan Mazilu, un artist total care a reușit să impună teatrul - dans pe scena Teatrului Odeon, teatru ce se alătură producției, fiind coproducător. “West Side Story” este "un spectacol de Răzvan Mazilu" care se implică nu numai ca regizor și coregraf, ci și ca dansator în compania lui Judith State, dar și ca pedagog. În urma unui casting la care au participat peste o sută de tineri actori, Răzvan Mazilu a ales pentru distribuție 21. În patru roluri importante a distribuit câte doi sau chiar patru interpreți. Mai mult, pentru exercițiul de studiu complet a apelat la participarea extraordinară a Orchestrei Naționale de Tineret, dirijată de Gabriel Bebeșelea, ca interpretarea să fie live. Orchestra compusă din 42 de instrumentiști, devine partener direct al tinerilor actori, fiind așezată în fundalul scenei. Nu trebuie omis, că tinerii au un sprijin vocal prin lavaliere, atent întrebuințate. Decorul este absent, dar costumele poartă marca inconfundabilă Doina Levintza, sunt tinerești conform solicitării libretului datorat lui Arthur Laurents, cu accente de personalizare pentru fiecare personaj. Distribuția celor două “găști” aflate în conflict, tineri americani și emigranți portoricani, se completează prin remarcabila contribuție a unor personalități cu experiență scenică precum Constantin Cojocaru (Doc), Ionel Mihăilescu (Shrank), Mircea Constantinescu (Krupke) și Istvan Teglas (Glad Hand), rolurile sunt secundare, dar perfect reliefate de acești actori consacrați, dornici să sprijine tânăra geberație. Spectacolul lui Răzvan Mazilu este conceput cu intenții precise de remarcarea tinerilor actori, capabili să cânte, să danseze, să caracterizeze în esență personajele ce le revin, dar să și relaționeze direct cu publicul în multe momente, când parcurg chiar sala se spectacol. Toată stima pentru efortul acestor tineri, pentru energia și dăruirea cu suflet în interpretare, ca fiecare moment să transmită sinceră emoție. Din păcate, nu putem comenta decât propunerea unei reprezentații, cu o distribuție în rolurile principale.

         Povestea din cartierul de vest are în centru dragostea dintre Maria și Tony, ca o variantă actuală a piesei “Romeo și Julieta”, dar sugerează pregnant substratul tematic al confruntării dintre emigranții portoricani și “băștinași” americani. Chiar dacă personajele sunt niște  tineri, fiind apropiate de vârsta actorilor, fiecărui interpret îi revine o tipologie specială pe care o rezolvă credibil. În momentele de ansamblu, muzicale și de dans, toți tinerii actori sunt excelenți, ca o echipă de profesioniști de înaltă clasă. În situațiile de implicare particulară a personajelor principale, unii au uneori șovăieli muzicale în partiturile solistice, dar le suplinesc prin interpretarea cu măsură, la nuanță a stării personajului. Un rol admirabil înfăptuiește Alexandra Dușa în Anita prietena portoricană a Mariei. Senzațional este cum reușește  actrița impunerea și în ansamblu, în ciuda micuței sale siluete. Dificultățiile personajului stârnite de momente dramatice precum uciderea fratelui Mariei în încăierarea celor două “găști” de cartier, Alexandra Dușa le trăiește interior cu forță dramatică. Timbrul vocal deosebit pe care îl deține, Ioana Maria Repciuc îl exploatează remarcabil în momentele muzicale, cu sensibilitate pentru a defini personalitatea Mariei, o adolescentă portoricană naivă îndrăgostită de americanul, Tony. La rândul său, Lucian Ionescu încearcă să definească profilul îndrăgostitului dornic de pace în conflictul dintre cele două tabere, în unele momente fiind însă, timidă interpretarea sa. Riff, liderul grupului american, este interpretat cu precizie în mișcare și expresie de Silviu Mircescu.

Rolurile din planul doi prin o serie de scene particulare evidențiază pe fiecare interpret și rămân o "carte de vizită" importantă  pentru George Albert Costea (Baby John), Rareș Florin Stoica (Bernardo) Idris Clate (Acțion), Andrea Șovan (Anybodys), Gabriel Sandu (Chino), Daniela Tocari (Rosalia), Eugeniu Cozma (A-Rab), Alexandru Ștefănescu (Snowboy), Simona Pop (Velma) și Nicholas Catianis (Pepe). În afara interpretării muzicale excelente în ansamblu sau în scene de grup particulare, se dovedesc și buni dansatori, reușind fiecare să indice și personalitatea aparte a personajului. Fiecare dans în scenele ansamblului, dar și în cele speciale de grup, au particularități deosebite.

Senzualitatea, erotismul caracterizează prin mișcările ondulate ale trupului interpretarea actrițelor sau forța, în cazul băieților gata de încăierare mereu. Un moment aparte, coregrafic condus spre ironie, bine dirijat de Răzvan Mazilu, rămâne scena celor patru “golani” americani de origine, interpretată remarcabil de tinerii dansatori. Subliniem din nou, că fiecare participant la acest spectacol, indiferent de amplititudinea rolului, a reușit remarcarea capacităților deosebite deținute și cizelate pentru a fi considerat actor total.

         Scopul producției FNT a fost îndeplinit și “West Side Story” ar putea fi un spectacol de mare succes în repertoriul curent al teatrelor instituționalizate, dar….Intervine acum problema financiară, mereu aceiași problemă iscată prin indiferența guvernării față de cultură, dar și pentru tinerii care o servesc strălucit. Nu sunt bani pentru a fi răsplătiți cei 21 de actori din distribuție și nici cei 42 din orchestră, așa că acest spectacol al tinerilor se va mai juca doar trei sau patru reprezentații! “West Side Story” rămâne evenimentul FNT dăruit generos cu ajutorul unor sponsorizări Marelui Public,  în scpul de a remarca faptul că avem tineri actori valoroși care așteaptă să fie integrați activ în mișcarea teatrală.

P.S. DUMINICĂ, 26 OCTOMBRIE în programul festivalului au mai fost prezentate spectacolele comentate pe blog la data premierii –  “SUFLET ROMÂNESC”, “DE VÂNZARE”, “LECȚIA DE VIOLONCEL”, “D’ALE NOASTRE”, “ȘASE DIN 49”, alături de “Muzicanții din Bremen” (Teatrul Țăndărică, o dramatizare după Frații Grimm, în regia lui Attila Vizauer), “Victor sau copiii la putere” (Teatrul Maghiar de Stat din Cluj, text de Roger Vitrac, în regia lui Silviu Purcărete), “Triligia Belgrădeană” (Teatrul ”Anton Pann” din Râmnicu – Vâlcea, text de Biljana Srbljanovic, în regia lui Cristi Juncu).

“DOINA LEVINTZA: COSTUMUL DE TEATRU – DE LA SCHIȚĂ LA MIRACOL” (Deschiderea FNT)

ÎNTÂLNIRE CU UN ARTIST MEMORABIL

Aspect de la deschiderea Festivalului Național de Teatru
prin expoziția de scenografie - Doina Levintza

Arta scenografiei este în genere, ignorată de către comentatorii fenomenului teatral. Sugestiv, organizatorii Festivalului Național de Teatru (FNT) – ediția a XXIV-a, au ridicat cortina numeroaselor manifestări printr-o expoziție de excepție dedicată scenografiei unui mare artist, Doina Levintza. De obicei, când merge la teatru, spectatorul admiră uneori costumele și decorul, dar nu îi mai sesizează și contribuția subtilită la reușita spectacolului. Curatorul Irina Tapalagă propune o întâlnire miraculoasă de pătrundere în lumea scenografiei, expoziția fiind în sine, un spectacol document. Se pornește de la planșeta de lucru – “biroul” - la care scenograful creează schițele și se trece apoi, la imagini video și fotografii din spectacole, ca să se ajunge la sala ce găzduiește în mișcare, costume superbe din diverse reprezentații. Un loc aparte este rezervat evocării colaborării Doinei Levintza cu meșterul regizor Georgy Harag.Trebuie amintit că biografia artistică a Doiei Levintza cuprinde peste o sută de spectacole în țară și peste hotare, peste două sute de producții pentru televiziune și o serie de parade de modă remarcabile stilistic. Din păcate, multe imagini și chiar costume din creațiile sale nu au mai fost păstrate de teatrele cu care a colaborat.

         Această expoziție poate fi considerată un spectacol declanșat de … zâna cea bună a imagini care poate vrăji pe oricine, chiar dacă este discret retrasă în umbra culiselor, lăsând să vorbească pe scenă prin arta sa regizorii și actorii. Este o expoziție … vie despre magia teatrului când intervine și inspirația scenografului.

         Deschiderea FNT cu această expoziție a reunit ca într-o familie pe creatorii și iubitorii teatrului. Printre cei prezenți la acest eveniment se afla și cunoscuta actriță Jacqueline Bisset care rostea uimită : “E fabulos ce văd aici!” Și într-adevăr expoziția este fabuloasă și prin ea s-a înnobilat valoric începerea festivalului. 

“NOUL LOCATAR” – TEATRUL MUNICIPAL BAIA MARE în FNT

INTENȚII NEINSPIRATE DE ORIGINALITATE

         În informarea despre acest spectacol nu figurează că ar fi o ”adaptare” sau “după” Eugene Ionesco, dar sensurile majore ale piesei erau spulberate de regie prin ieftine efecte teatrale  neinspirate și nemotivate de scriere.Viziunea regizorală îngăla finețea absurdului ionescian cu absurdul unor așa zise inovații teatrale. 

Florin Vldamski în travesti pentru Portăreasa

Amintim de pildă, că fără rost pentru personajul Portăreasa s-a apelat la un travesti; sârguincios actorul Florin Vldamski executa solicitările regizoarei Mihaela Panaite, dar rezultatul amintea de teatrul de revistă. “Inovația” regizorală cu travestiul se aplica și unuia dintre cei doi hamali, aceștia fiind tratați ca niște păpuși mecanice. Textul părea a fi ignorat de regie, replicile se rosteau fals și nu mai deveneau suport al imaginii scenice. Personajele se cățărau pe scara de serviciu a scenei, aruncau de sus obiectele sau locatarul se tăvălea pe scenă, agitația lor fiind lipsită de sens . Decorul (Cristina Milea) era o făcătură prin forma ciudată a obiectelor-personaje ce nu aveau trimitere spre singurătatea noului locatar care trăiește prin mutarea lor propria biografie și dorește ca noua locuință se rămână la fel precum cea vechie. Efectele sonore ce aminteau de scârțâielile unui fierăstrău erau jalnice. În acest ansamblu de artificii scenice la care apela regia, Noul locatar (Cornel Răileanu) părea  a fi un biet bolnav psihic, rostul său în scrierea lui Eugene Ionesco fiind anulat de conceptul regizoral.

         Acest spectacol nu poate fi considerat nici măcar o intenție de experiment pentru că nu dezvolta o logică elementară în tratarea scenică. Era doar rezultatul penibil al unei ambiții de originalitate.

P.S. VINERI, 24 OCTOMBRIE în FNT au mai fost prezentate spectacolele “FURTUNA” (Teatrul Național “I.L.Caragiale – comentat pe acesr blog) și “Viața-i mai frumoasă după ce mori” (Teatrul “Tomcsa Sandor” Odorheiul Secuiesc; textul și regia Mihai Măniuțiu) și “Fă-mi loc!” (Godot Café Teatru; text Anthony Michineau, în regia lui Radu Beligan)

SÂMBĂTĂ, 25 OCTOMBRIE – “DE VÂNZARE” (Teatrul Odeon, un spectacol excelent de teatru document social realizat de Gianina Cărbunariu), “LECȚIA DE VIOLONCEL” (Teatrul Metropolis, text de Mona Radu, în regia lui Felix Alexa), “ȘASE DIN 49” (Teatrul de Artă; text de Gyorgy Spiro, în regia lui Alexandru Maftei) – aceste trei spectacole sunt comentate pe blog la data premierei. S-au mai prezentat și “West Side Story” (Producție FNT, spectacol de Răzvan Mazilu având la bază celebrul musical), “Noul locatar” (Teatrul Municipal din Baia Mare), “Trilogia belgrădeană” (Teatrul “Anton Pan” Râmnicu – Vâlcea; text Biljana Srbljanovic, în regia lui Cristi Juncu), “Victor sau copiii la putere” (Teatrul Maghiar de Stat din Cluj; text de Roger Vitrac, în regia lui Silviu Purcărete), “Fă-mi loc!” (Godot Café Teatru).