FESTIVALUL NAȚIONAL de TEATRU (FNT) – Ediția 35 (16 - 26 Octombrie)

 PRETENȚII CULTURALE, PUȚINE REUȘITE

O criză generală macină în prezent întreaga lume, afectează evident și teatrul, element cultural important. Valoarea, în orice domeniu, e ignorată în contextul sociopolitic actual.

Proiectul FNT inițiat de UNITER în urmă cu peste 30 de ani, a început ca ”un barometru valoric” al stagiunii teatrale din anul precedent organizării acestui eveniment cultural. FNT avea un singur selecționer care viziona spectacole propuse și considerate drept reușite de teatrele din țară și alegea pe cele care serveau pe deplin rostului cultural educațional al mișcării teatrale. Ultimele ediții își schimbă schema organizării, cu trei selecționeri, fiecare cu subiectivismul personal în alegerea spectacole, efectuată pe mai multe paliere – tematice și în special cel al modenizării expresiei teatrale.

Afișul are un sens metaforic - INIMA TEATRULUI E ... BOLNAVĂ

Actuala ediție a optat pentru sloganul ”Te privește!” - ”un îndemn la solidaritate și responsabilizare civică, cât și confirmarea dialogului estetic dintre artist și spectator. Tema mizează pe coerență și consistență estetică și pe atitudini auto-reflexive care însoțesc procesul de creație. FNT aduce recunoaștere prezenței active și rolului pe care publicul îl joacă în ecosistemul teatral.” Sloganul are această motivare generală , dar ridică și întrebări, legate de substana estetică recunoscută de selecționeri în spectacolele alese, dar și de public. Ediția 35 a avut trei selecționeri, numiți acum ”curatori”: Ionuț Sociu – dramaturg și jurnalist, Alina Epîngeac – critic de teatru și Raluca Cîrciumaru – critic de teatru, plus nouatea prezenței unui artist asociat pe regizorul Radu Afrim. ”Curator” e definit ca o ”funcție flexibilă de administrare și supraveghere” și îi revine o mare responsabilitate, nu subiectivism în manifestare! Respectivii curatori au selectat 34 de producții teatrale din întreaga țară, alături de trei spectacole - ”Focus: Radu Afrim”, drept exemplu de valoare creativă. Oferta ”curatorilor” este însă, discutabilă în raport cu ecoul audienței la public.

Preșrdintele UNITER, Dragoș Buhagiar face o declarație substanțială cu referință la necesitatea motivării respectivei oferte, numai că multe spectacole au dovedit absența ei în conceptul dezvoltat. Iată ce declară acest creator al valorilor, Dragoș Buhagiar: ”Ediția din acest an a FNT-ului stă sub srmnul esteticii și eticii privirii. Cum privesc artișii și artistele de teatru crizele lumii din jur? Cum le explorează prin spectacolele timpului nostru? Cu câtă onestitate ne privim și ne aceptăm diferențele? (,,,)” Răspunsurile la aceste întrebări selecția le-a dat confuz în funcție de credințele estetice personale ale celor trei ”curatori”, în special privind dramaturgia și tematica sa.

Un răspuns îl dau mereu însă, regizorii, majoritatea având credința că sunt mai presus de dramaturgi, fie că ar fi Shakespeare, Cehov sau X dramaturg contemporan. Sunt regizori care propun un spectacol DUPĂ un dramaturg cu valoare clasică sau o ”adaptare”, unii nici măcar nu mai anunță metoda folosită; publicul merge să vadă o piesă celebră de Shakespeare și privește la o acțiune din care nu înțelege  mai nimic. Alții folosesc proza drept text teatral. Mai activează și cei care își scriu singuri un text pentru un spectacol. Un alt răspuns aparține regizoarelor, ”artistele” care se cred discriminate și cad pe calea feminismului, că nu există egalitate în drepturile femeii și bărbaului, nici măcar în acordarea unor premii.

”Responsabilizarea civică cât și confirmarea dialogului estetic dintre artist și spectator”, cum îșă dorea sloganul ediției, a fost greu de sesizat în spectacolele pezentate. Dezbaterile programate în FNT nu ofereau un răspuns ”consistent” curentului ”estetic” lansat de regizori.

 Tema ”crizele lumii din jur”, teatrul ca oglindă a realității, motive esențiale de milenii în menirea teatrului, erau atacate în puține spectacole. Ignorată a fost relația act artistic și public necesară să transmită spectatorilor o stare emoțională cu substanță cultural educativă și prvocatoare de a judeca realitatea în care trăiește.

Programul FNT a fost foarte bogat prin o sumedenie de manifestări în completarea prezentării celor 34 de spectacole – lansări de carte, expoziții, teatru radiofonic, dezbateri, spectacole lectură. Un modul demn de toată stima și necesar micării teatrale a fost ”FNT educațional” adresat adolescenților, curator Mihaela Michailov. Inițiativa ar merita un proiect separat de FNT.

Actuala ediție a FNT a fost ”oglinda” prezentului spartă de efectele haosului din contextul socal în care trăim – criza financiară și impostura celor care o dirijează cu rezonanță și în mișcarea teatrală.

P.S. Vom prezenta în postările următoare și motivarea comentariului prin câteva exemple de spectacole reprezentative pentru sloganul ”Te privește!”, dar și unele eșecuri alarmante pentru involuția teatrului în momentul actual.

”MACBETH” - TEATRUL ODEON

 UN EXPERIMENT IRAȚIONAL ... DE IMPORT

De la legume prăpădite, importurile apar acum și în teatru. Sunt importuri de concept regizoral, cu scenografie – decor, costume, etc, aplicate actorilor noștri. Un import a fost și anul trecut la Naționalul bucureștean, ”Hedda Gabler” de la Schaubuhne din Berlin, în regia lui Thomas Ostermeier și echipa sa. ( Experimentul este comentat pe acest blog.) Acum, că tot se poartă Shakespeare în repertorii, Teatrul Odeon importă de la Comedie-Francaise din Paris, conceptul regizoral pentru ”Macbeth”. Motivul acestor importuri nu figurează nicăieri cu argumente convingătoare. Oare chiar, nu mai avem regizori și scenografi? Managerii teatrelor vor să le dea o lecție acestora prin importuri?

Italianca Silvia Costa este regizoarea lui ”Macbeth dupăShakespeare” și declară următoarele asupra viziunii sale -”Am ales să pun în prim-plan partea iraționalului, ca poibilitate de a pune în comunicare două lumi: lumea realității și cealaltă lume. (...) Modul meu de a regiza este foarte precis, nu las mult loc pentru improvizație, iar cuvintele sunt adesea însoțite de gesturi. Totul este scris și construit în forme. M-am bucurat foarte mult să lucrez cu trupa Teatrului Odeon, iar fiecare dintre actori și-a asumat rolul cu multă grijă și precizie, gândindu-și propia interpretare, făcând personajele să vibreze în felul lor.”

 Rezultatul este un spectacol ”irațional” pe linia teatrului vizual. ”Adaptarea” în ”traducerea colectivă a distribuției” franceze, oferă un text ”după” Shakespeare. Rămășițe din piesa bătrânului William se rezumă la o acțiune cu multe crime. Uciderile sunt în prim-plan, fără logică în motivare, în decorul propus de Silvia Costa și Michele Taborelli, costumele Camille Assaf. Schenografia e dominată de culorile negru, roșu și alb. În light design – Marco Giusti chipurile actorilor abia se zăresc, expresiile gestuale devin punct forte în caracterizarea personajelor. Aspectul general al reprezentației se aseamănă cu cel dintr-o carte pentru copii, unde povestea. în cazul de față a unor crime, e redată prin desene. 

Reprezentația debutează cu prezența pe scenă a unei femei într-o rochie roșie, cu părul blond ce îi acoperă fața. Spectatorii își caută locurile și apoi urmează câteva minute de așteptare să înceapă spectacolul. Pauzele plictisitoare apar mereu în spectacol pentru a departaja secvențe, ”forme” din acțiune. Femeia începe să își smulgă șuvițe din podoaba capilară, ea este lady Macbeth. 

Scenografia dominată de culori sumbre, indică apoi printr-o imensă coroană coborâtă de sus și manevrată în scenă că ne aflăm în fața ambiției cuplului Macbeth de a ocupa un tron regal. 

Decorul propune apoi, fațada unui palat, după ce Macbeth l-a ucis pe Duncan și a devenit rege. Imaginile acestui teatru vizual doresc să dea atmosferă acțiunii, dar sunt pleonastic aplicate. Costumele majoritar sunt negre, dar au căptușeală roșie. După crimă, Macbeth va purta o bluză roșie. Mereu se plasează simplist, elemente cu intenții metaforice. Macbeth, unealtă a soției, ucide și vine în scenă să își pună capul într-o găleată, când îl ridică, chipul e vopsit, cu ketchup bănuim, în roșu. Cum cuvintele nu mai au importanță în acest spectacol după Shakespeare, în altă scenă se dorește ilustrarea stării cuplului Macbeth care nu are copii. Macbeth așezat în ghenunchi în fața soției, se miorlăie ca un copilaș și ”mama” lady Macbeth îi dă un biscuite să tacă. O metaforă de imagine penibilă este și apariția lui Macduff îmbrăcat în alb ca un Dumnezeu, care își răzbună uciderea familiei și îl omoară pe ucigașul Macbeth.

Acest concept regizoral are pretenții de inovație teatrală pentru a demonstra că Shaespeare rămâne contemporanul nostru. Tema, mesajul emoțional sunt absente. Construcția coerentă a personajelor nu mai funcționează, când ”cuvintele sunt adesea însoțite de gesturi”. Despre substratul ”cuvintelor” scrise de Shakespeare, evident nu poate fi vorba. Personajele par niște păpuși, stângaci manevrate.

Distribuția cuprinde actori de prim rang ai Teatrului Odeon, dar talentul lor e anulat de conceptul regizoral ”foarte precis”. Apar și unele scevențe desprinse parcă dintr-un spectacol de estradă, cu rezultat ... râsul multor spectatori.

 Relațiile dintre personaje numai funcționează. Macbeth în interpretarea lui Mihai Smarandache sub bagheta regizoarei, pare compus din mai multe tipologii umane. Actorul încearcă să improvizeze chipuri în secvențele de prim plan ”irațional” ale regiei; când e un timid, când devine un copil răzghiat , când un tiran zgomotos. Mihai Smarandache, actor cu reale creații în alte spectacole, nu reușește să compună profilul complex al lui Macbeth. Cu aceiași situație dictată de regie se confruntă și Adrian Titieni distribuit în Duncan și Ioana Mărcoiu , lady Macbeth care este când o ucigașă rațional ambițioasă, când o femeie în delir. Viziunea regizorală distruge și rostul vrăjitoarelor imaginat de Shakespeare, iar interpreților le revin absurd mai multe roluri : Sabrina Iașchevici – Sora fatală, Asasin, Portarul, Vlad Bîrzanu – Sora fatală 1, Asasin 2, Mesagerul, Meda Victor - Sora fatală Asasin, Căpitanul. Cu ipostaze ”iraționale” se confruntă și Ioan Batinaș în Macduff, și Eduard Trifa în Banquo. Toți actorii devin victime acestui experiment de import.

Când spectacolul ”Macbeth” a expirat la Paris, e importat la noi, să ne uimească cu ”iraționalul” ambalaj atribuit astăzi, piesei scrisă cu multe semnificații în 1606 de Shakespeare, dar mereu actuale. 

”COMEDIA ERORILOR” - TEATRUL ”NOTTARA” / Sala ”Horia Lovinescu”

  HAZ DE NECAZ...

... sau prezentarea de CARACTERE UMANE în care regăsim ”erori” - defecte, gafe, opinii greșite, intenții de amăgire, chiar minciuni și manipulări. 

În 1594 se presupune că William Shakespeare ar fi scris prima sa comedie, cu acțiunea inspirată din comedia latinului Plaut - „Gemenii”. Cu harul său, Shakespeare amplifică subiectul și caracterizarea personajelor care devin tipologii universal valabile. Manifestările lor afectează întodeauna mersul firesc și adevărul moral al vieții. Acțiunea complicată are drept pretext, întâlnirea a patru gemeni – stpânii și slugile lor, după ce frații au fost despărțiți când s-au născut în urma unui naufragiu. 

Vin din Siracuza în Efes, Antifolus cu sluga sa Dromio, unde ... întâlnesc pe frații lor gemeni, Antifolus, căsătorit cu Adriana și sluga Dromio. ”Întâlnirea”” gemenilor stârnește o avalanșă de încurcături și conflicte.

Tânăra regizoare Sânziana Stoica redă teatral excelent acțiunea, în termeni moderni și subliniază pregnant tema centrală – Omul și caracterul său, cu bune și relele sale care pot afecta traiul, liniștea comunității. Publicul se va amuza copios, va aplauda multe scene, și va regăsi în personaje tipologii din preajmă și chiar ... pe sine. Regizoarea dezvoltă acțiunea într-o societate atemporală și analizează rostul Omului în confruntarea cu frământările existențiale. Comicul se transmite din situațiile dramatice absurde ivite mereu între oameni.

Spectacolul este ”îmbrăcat” de Valentin Vârlan, într-o scenografie originală, bogată în sensuri ; culoarea decorului și a costumele dau atmosfera solicitată de text. Locurile acțiuni sunt multiple, dar bine sugerate doar printr-un zid pe laterală și câteva forme, diverse geometric, distribuite în scenă. Fundalul e dominat de un cerc, împrumuntat parcă din emojiurile active pe online. Costumele stabilesc identitatea personajelor. Gemenii poartă costume prin care doar câteva accesori indică proveniența lor din Siracuza sau Efes. Scenografia sporește atractivitatea reprezentației.

Este o demonstrație pe deplin reușită de a ne atenționa că Shakespeare rămâne contemporanul nostru prin tema unei piese scrisă în mileniul trecut. Regizoarea Sânziana Stoican și scenograful Valentin Vârlan realizează o performanță a expresiei teatrale moderne, fără abuz de tehnologi actuale – proiecții, telefoane mobile, etc. Proiecțiile se rezumă la discrete imagini cu coloane ce sugerează lumea antică și rezolvă în final punerea față în față a gemenilor; cei din Siracuza sunt prezenți prin proiecții în cercul din fundal, cei din Efes pe scenă.

Greul comunicării credibile a temei acestei comedii rămâne interpretarea personajelor. Se știe că este mult mai dificil pentru actori să prezinte ceredibil personajele dntr-o comedie, decât pe cele dintr-o dramă. Comicul se transmite din trăirea sincer dramtică a situațiilor conflictuale. Actorii din distribuție reușesc șă cizeleze profilul personajelpr, mai pregnant nuanțat sau mai linear. Dromio din Siracuza, dar și cel din Efes este Tudor Cucu Dumitrescu și realizează exemplar diferențele de caracter dintre gemeni. Savuros compune cele două tipologi prin transformarea când într-un Dromio șmecher, când doar o slugă terorizată de stăpânul din Efes. Transformările sunt la nuanță compuse, nu numai prin expresii corporale. Actorul trăiește interior situațiile, relațiile dintre personaje dictate de conflicte. Nu îți vine a crede că personajele sunt interpretate de același actor. Lui Adrian Nicolae îi revine același demers al transformărilor rapide, când în autoritarul, dictatorul bărbat Antifolus din Efes, când sensibilul , delicatul îndrăgostit venit din Siracuza. Desenul diferit al personajelor este marcat gestual, prin ținută, 

Ana Radu definește pe Adriana, soția temperamentală a lui Antifolus din Efes; îi scoate în evidență cu efect comic impulsivitatea, dar omite în unele momente substratul replicii, în special în cele de relaționare directă cu publicul. Sora Adrianei, o naivă desprinsă parcă dintr-o lume poetică, Luciana, este apreciabil caracterzată de Raluca Gheorghiu. 

CRENGUȚA HARITON (Luci) și TUDOR CUCU DUMITRESCU (Dromio)

Admirabil implică pe servitoarea Luci din Efes în cavalcada încurcăturilor acțiunii, Crenguța Hariton. 

O serie de personaje din planul secund al acțiunii, dar argumente esențiale pentru tema piesei, prind credibil viață scenică prin actorii – Laura Vasiliu (Stareța Emilia), Alexandru Mike Gheorghiu (al doilea negustor), Mircea Teodorescu (Egeon), Rareș Andrei (Angelo), Alexandra Aga (Curtezana). Lor li se alătură Ionuț Grama și Ion Grosu în apariții în două sau trei personaje argument.

”Comedia erorilor” este un spectacol reușit pentru intenția de revigorare a valorilor clasice. Publicul se va amuza copios de povestea personajelor, marcată de eroarea comunicării, temă la mare preț și în scietatea noastră.

”CUM VĂ PLACE” - TEATRUL ”BULANDRA„ / Sala ”Toma Caragiu”

                                             CIRCOTECĂ

Afișul și programul de sală precizează: ”de William Shakespeare, un spectacol de Andreea Lucaci”. Publicul va asista trei ceasuri (!!) la să-i zicem un fel de ”adaptare” după piesa bătrânului William (1564 – 1616), ”Cum vă place”, scrisă probabil în 1600. Un memorabil spectacol cu această piesă s-a aflat mulți ani în repertoriul Teatrului ”Bulandra” după premiera din 1961; era regizat de unicul Liviu Ciulei. În 2023, teatrul a inițiat proiectul demn de apreciat - ”Tineri regizori” pentru a comemora o sută de ani de la nașterea lui Liviu Ciulei și a acorda o șansă urmașilor săi pe calea spinoasă a regiei. Regizoarea Andreea Lucaci a fost aleasă să facă un pas pe această cale cu piesa lui Shakespeare.

”Cum spune Pavel Bartoș ( n.n. prezentatorul apreciatei producții Pro Tv ”Vocea României”)  - SĂ FIE VOCE! ” este o replică din spectacol pentru a anunța un moment muzical.  Vocea” tinerei regizoare Andreea Lucaci vrea astfel să demonstreze că Shakespeare este contemporanul nostru și intervine în text cu brutalitate fără pic de logică. Legea dreptului de autor nu se aplică în cazul clasicilor care sunt luați de unii regizori drept pretext pentru a atrage publicul; piesele sunt ”adaptate” în numele originalității și actualizării, dar nu se precizeză acest demers. Puțini sunt regizorii care reușesc prin adaptare să întreprindă actualizarea temei, mesajului unei piese clasice, valoarea ei universală; își pornesc conceptul și de la traducerea în limba română.

Traducerea (Adrian Nicolae) folosește un limbaj stradal din care nu lipsesc însă, ”Lady” sau ”Sire” că doar acțiunea se petree la curtea unor nobili duci! Apar și numeroase ”songuri” cu stiluri muzicale desprinse din hip hop, pop și alte genuri stilistice ; nu lipsește și apropierea de manele că sunt la modă acum.

Regizoare, în strânsă colaborare cu scenografa Diana Nistor, transformă sala ”Toma Caragiu” într-un fel de arenă, cu spectatori plasați pe patru laturi ale scenei. Peste 70 de locuri din sală sunt trasformate în spațiu de joc dar ... folosite derizoriu. În mijlocul scenei la debutul reprezentației, domină un ring de box, se transformă apoi într-un bazin unde se pescuiește, dar se și strâng peturile aruncate de cei care nu protejează natura. Spațiul central de joc e ”mobilat” prin tot felul de indicii vizuale – tufe de verdeață, o statuetă, etc și mai sunt agățate rămășițe din zidul unui palat; evident, mai sunt agățate câteva ecrane pentru proiecții. Atmosfera solicitată de acțiunea complicată, nu e sugerată. 

Costumele se vor a fi atemporale, cu accente de trimitere spre epoca subiectului, dar nu servesc profilul personajelor. Scengrafia Dianei Nistor e realizată din ”reciclarea” elementelor din alte scenografi aparținând unor spectcole apuse. Intenția e bună pentru a face economie de fonduri pe acest timp de criză financiară, numai că e necesară și inspirație în folosirea lor. Inspirația lipsește.Vizual scenografia e un ”ghiveci” fără sensuri, împrăștiată pe diveresele spații de joc, de la scena centrală, la cel din sală, până la cele plasate la înălțime. Nu absentează din vizual nici fumul în debutul reprezentației, nici ploaia de confetti din final.

În programul de sală, Andreea Lucaci își motivează astfel viziunea sa regizorală: ”Pentru a „traduce” publicului contemporan raporturile dintre personaje și pentru a descrie contextul socio-politic care servește ca premisă a acțiunii, am folosit mijloace artistice proprii zilelor noastre. Astfel spectacolul ”Cum vă place” se întâmplă la intersecția dintre Shakespeare și noi”.

 ”Mijloacele artistice proprii zilelor noastre” ar fi telefoanele mobile care sunt repede uitate taman când conflictele se încing, cât și proiecțiile la care se apelează în câteva secvențe de dialog, cu imaginea în prim plan a celor care îl susțin pe scenă, dar și ... imagini din filme actuale de desen animat. De ce desene animate? ”Realitatea în ”Cum vă place” are consistența realității desenelor animate.” - mai precizează regizoarea. Evident, nu lipsesc nici lavalierele de amplificare a rostirii replicii de către actori! O astfel de viziune regizorală face greu de înțeles, chiar și subiectul piesei petrecute într-un ducat unde sunt ”Lady” și ”Sire”. ”Noutatea”, modernizarea, conceptului regizoral se vrea sporită și prin mișcarea scenică și expresiile corporale ale interpreților. Unele personaje devin caricaturi – preotul sau ciobanul, iar altele prind accente caricturale. Când Rosalinda – personajul principal, se travestește în bărbat, regia marchează transformarea cu indiciul ca interpreta să gesticuleze vulgar cu mâna pe sex. Efectele teatrale sunt superficial manevrate în scopul trimiterii spre zilele noastre; ele pot produce totuși, amuzamant unei categorii de public din zona ”analfabetismului funcțional”, dar distrug sensurile majore ale acestei ”comedii romantice”. Nu se descifrează tema centrală – DRAGOSTEA cu fațetele sale multiple, dictate de contextul acțiunii. Tema de secole este aceiași, iar bătrânul William o suprinde cu subtilitate. Viziunea regizoarei în numele noutății teatrale, spulberă mesajul tematic al piesei și afectează interpretarea actorilor. 

Distribuția cuprinde două generații de actori - cei cu expediență și cei la început de carieră; fiecare se manifestă diferit. Lipsește coordonarea regiei în îndrumarea actorilor, cu toate că Andreea Lucaci a studiat la UNATC mai întâi actoria și apoi regia. Majoritatea tinerilor distribuiți au realizat admirabil roluri în producțiile altor regizori. 

Maria Veronica Vârlan în Rosalinda încearcă să definească personajul tinerei îndrăgostite de Orlando și cauza refugiului travestirii în bărbat, în codrul Ardeni, în urma conflictului dintre părinți. O face sensibil în unele scene, dar personajul nu are coerență în evoluție. Același aspect al unei interptetări fragile se vede și la Celia, rol atribuit Silvanei Negruțiu. Și în interpretarea lui Orlando de către Florin Aioane se simte absența îndrumării regizorale pentru susținerea evoluției credibile a personajului în funcție de situația conflictelor. Tinerii interpreți, ca și unii colegi de generație în roluri de plan secund, dețin calități pentru profesia aleasă, dar în acest spectacol nu reușesc să le valorifice pe deplin pentru construcția substanței personajelor ce le revin. 

Viziunea regizorală folosește pentru altă reprezentație alți tineri actori în personajele Rosalinda, Orlando și Tocilă, Oliver, Oameni de curte / din pădure. În cazul actorilor cu expediență, inversează metoda, și le atribuie mai multe personaje de interpretat. Lui Șerban Pavlu, unul din actorii de valoare ai teatrului și filmului, îi revin – Ducele Surghiunit / Amiens / Sir Oliver Prstext / Nobil din pădure. Evident, că actorul rezolvă caracterizarea personajelor în nuanțe dramatice sau comice apreciabile. Un alt actor de valoare al teatrului, Lucian Ifrim se confruntă cu Jacques, Le Beau sau Frederic Urzupatorul. Desenul personajelor este cu pricepere făptuit, excelent fiind însă, în melancolicul Jacques. O compoziție propune Manuela Ciucur în bătrânul servitor Adam, ca apoi să fie Zeul Căsătoriei la finalul spectacolui; irepoșabilă este și interpretarea sa. Acești actori au lucrat însă, și sub bagheta unor regizori maeștri ca Liviu Ciulei ori Andrei Șerban.

”Cum vă place” în versiunea actuală a proiectului ”Tineri regizori” este un fel de circotecă teatrală. Se amestecă primitiv dorința de inovație teatrală, de modernizare, cu sensurile și substratul tematic al piesei lui Shakespeare, fără a transmite emoție și provocare publicului. Un astfel de experiment coboară nivelul actului teatral în haosul de a percepe contextul socio-politic care macină astăzi și publicul. Sunt puțini regizori tineri care servesc strălucit actualizarea unor piese clasice, rămase în istoria teatrului prin menirea lor de a pune publicului în față, oglinda realității.

P.S Teatrul ”Bulandra” a fost și este un vârf de lance al mișcării teatrale prin echipa de actori și regizori; ei au oferit publicului un repertoriu variat, dar consistent ca valoare cultural emoțională.

Astăzi, din repertoriul său va absenta spectacolul de mare rafinament ”Tatăl” prin retragerea de pe scenă a ... „tatălui”, interpretat de memorabilul actor – cetățean VICTOR REBENGIUC. Mulțumim din suflet acestui OM pentru cum de peste 70 de ani ne-a luminat mințile prin prezența pe scenă sau în filme, dar și în calitate de cetățean la dezbateri publice despre contextul socio-politic al realității curente. Vârsta nu îi mai permite actul de creator al personajelor interpretate, dar rămâne mereu în preajma noastră și îl prețuim și pentru gestul moral al retragerii. 

P.S. Direcția teatrului a acceptat retragerea și nu a înlocuit cu un alt actor interpretarea personajului celui care a fost ”TATĂL” emoțiilor Marelui Public timp de șapte decenii.

GALA TÂNĂRULUI ACTOR ”HOP” - Ediția 28

 DRUM GREU PENTRU AFIRMAREA TALENTULUI!

Gala ”Hop” de 28 de ani oferă absolvenților numeroaselor universități de artă o posibilitate de lansare ca personalități deținătoare de talent. Proiectul a fost inițiat de regretatul Ion Caramitru în cadrul UNITER. Trebuie subliniat că dintre premianții edițiilor precedente peste jumătate sunt astăzi artiști de prim rang în teatre de stat ori independente, în filme sau producții tv. 

Un afiș excelent alcătuit, cu semnificație pentru actuala ediție

TEMA ACTUALEI EDIȚII ...

Amintim că fiecare ediție are un director artistic și propune o temă provocatoare concurenților aleși în urma preselecției unui juriu. Atuala ediție a avut drept director artistic pe Erwin Șimșensohn, regizor de valoare și un excelent manager al Teatrului de Stat Constanța care a găzduit Gala în sala proaspăt renovată și finala în cea veche. Tema propusă - ”Povești vechi, atitudini noi”. Directorul artistic motivează alegerea temei - ” (...) i-am invitat să pornească de la un fragment din dramaturgia antică și să-l aducă în prezent (...) Cred cu tărie că teatrul chiar când pornește din povești vechi de mii de ani, poate vorbi limpede și puternic despre lumea de astăzi.” Valoarea unei piese de teatru rezistă și peste secole când tema, mesajul rămân actuale pentru umanitate.

Tema Galei 28 a solicitat concurenților ca în cinci minute (!!!) să prezinte un monolog la ”Proba liberă” din creațiile anticilor - Aristofan, Plaut, Seneca, Sofocle, Eschil, Euripide. La ”Proba impusă” concurentului i-au revenit alte cinci minute pentru un monolog din dramaturgia contemporană, alese fiind texte de Leta Popescu, Alexandra Badea, Mihaela Michailov.

... ROL CULTURAL MAJOR

Concurenții au beneficiat cu trei săptămâni înainte de concurs și de o ”Tabără pre-Hop” (28 iulie – 3 august), un laborator de lucru cu profesioniști din lumea teatrului și filmului. Rezultatul laboratorului a fost însă, discutabil. De pildă pentru ”Proba liberă” unii concurenți au ales de-a valma nume antice celebre ca să alctuiască cele cinci minute de monolog. Cităm unul din exemplele unui ”ghiveci” de monolog inspirat din ”Lysistrata” de Aristofan, ”Antigona” de Sofocle, ”Medeea” și ”Bacantele” de Euripide. Este imposibil să transmiți credibil un mesaj cultural educativ și emoțional în cinci minute având drept bază piesele citate, dramă și comedie. Alți concurenți sau rezumat mai înțelept la un singur dramaturg din antichitate.

... GREU DE ÎNȚELES ALĂTURAREA

Pentru ”Proba impusă” rămâne discutabilă alăturarea tematică a clasicilor antici cu dramaturgia actuală. Este știut procentul alarmant de public cu ”analfabetism funcțional” care afectează societatea noastră în urma sistemului de învățământ prost construit. Rostul teatrului este și cel educațional, să transmită publicului emoția perceperii relațiilor umane veșnice de când e lumea, să le judece. Majoritatea din piesele dramaturgiei actuale se coboară la succesul aplauzelor unui public tributar ”analfabetismului funcțional”. 

Cei 25 de concurenți erau absolvenți ai prea multelor universități de artă de la noi care produc aproximativ 300 de actori anual. Vroiau firește aplauze pe texte dorite de un anume public sferind de alarmantul ”anafalbetism funcțional”. Ei nu poartă vina ”Probei impuse”! Alăturarea celor două probe este neinspirată. Concurenții puteau să arate la cele două probe cum o ”poveste” antică este perfect valabulă și în zilele noastre printr-o tratare a conținutului, modernă teatral. 

ÎNVĂȚĂMÂNTUL ARTISTIC ...!

În caietul program al ediției 28 s-a omis acum precizarea la fiecare concurent pe cine a avut profesor formator. Evident că profesorii erau ”doctori”, majoritatea însă, fără a practica pe o scenă profesia de actor. 90% dntre concurenți dovedeau lipsa pregătirii necesare la capitolul vocal – dicție, frazare logică, impostație vocală, perceperea subtextului ca mesaj al replicii rostite. Instruirea pedagogică nu dovedea nici posbilitatea actorului de a relaționa cu publicul luat drept partener de dialog. Majoritatea monologurilor erau recitate stângaci, exterior, fără trăire interioară a situațiilor dramatice. Nici sub aspectul expresiei corporale nu se impuneau. Fără doar și poate, unii demonstrau că dețin un talent nativ, dar nu au beneficiat de cizelarea sa în universitate, nici sub aspect cultural și nici sub cel tehnic vocal și corporal. Păcat de efortul lor și dorința de lansare pe rampa oferită de această Gală! Firește că toți au avut de învățat din prezența în fața unui public alcătuit majoritar din directori de teatru și regizori.

PREMIANȚII ...

Preselecția concurenților a fost efectuată de – Diana Lupescu (actriță), Diana Mititelu (regizoare) și Marius Turdeanu (actor). Juriul care a acordat premiile era alcătuit din personalități de marcă ale vieții teatrale din diverse generați – Vladimir Anton (regizor), Marina Constantinescu (critic de teatru), Andreea Grămoșteanu (actriță), Bobi Pricop (regizor) și Adrian Văncică (actor).

NU S-A ACORDAT de către juriu, Premiul ”Cornel Todea” pentru cea mai bună trupă de actori la Secțiunea grup. Au paticipat trei trupe. Una totuși a fost remarcată de public prin transmisia pe online efectută Galei de către UNITER și votul spectatorilor de acasă - ”Interior-expus” cu Alex Gabera și Alex Stoicescu. Publicul a mai acordat prin vot online la Secțiunea individual – Premiul pentru cea mai bună actriță – Iulia Ioana și pentru cel mai bun actor – Laurențiu Bobeică.

Secțiunea grup cred că este necesar să introducă pentru premiere, ca și Gala, regizorii tineri care activează în principal în teatrul independent și alcătuiesc echipe cu tinerii colegi actori. Avem o criză de regizori și este necesar ca proiectul Galei să acorde atenția cuvenită și absolvenților de la clasele de regie.

Premiile la Secțiunea individual acordate pentru interpretarea monologurilor inspirate de antici.

• COSTIN STĂNCIOI (absolvet 2024, UNATC București) obține trei premii pentru interpretarea monologului ”It-s not you, it-s Medeea” - ”Medeea” de Euripide - Premiul pentru cel mai bun actor, Premiul pentru prestanță, rostire scenică și expresie corporală instituit de actrița Dorina Lazăr și Premiul ” 1/10 pentru FILM la TIFF”

• AURELIAN CULEA (absolvent 2020, UNATC) – Premiul ”Ștefan Iordache” - Marele Premiu al Gakei pentru ”Make Teba Great Agan” - ”Antigona” de Sofocle. Premiul a fost inițiat de sora marelui actor Ștefan Iordache după trecerea sa în neființă.

• CRISTINA BORDEANU (absolventă 2022, Universitatea ”Babeș – Bolyai” din Cluj Napoca) – Premiul pentru cea mai bună actriță pentru ”NARACTRIȚA” - ”Trahinienele” și ”Electra” de Sofocle, ”Bacantele” de Euripide și ”Eumenidele” de Eschil.

• Premiul ”Sică Alexandrescu” - Premiul special al juriului – BUSE OZGUL (absolventă 2024, UNATC București) pentru ”Medeea este mama mea!” - ”Medeea” de Euripide și text propiu , TEODORA TUDOSE (absolventă 2024, UNATC București) pentru prezența la Secțiunea grup în ”Insula dreptății” - ”Oreste” partea 1 ”Agamemnon” de Eschil, ”Medeea” de Euripide și ”Medeea” de Seneca.

• Premiul rostirii la microfon – CRISTINA BORDEANU (acordat de regizoarea Ilinca Stihi care a coordonat Atelierul de voce cu tema ”Mesajul către fostul meu”) câștigă un rol într-un spectacol radiofonic.

”INSULĂ” - EVENIMENT CULTURAL AL GALEI

La fiecare ediție a Galei s-au prezentat spectacole invitate. Ediția 28 a oferit un adevărat regal cultural, unicat cu ”INSULĂ” un spectacol muzical de Ada Milea după texte de Gellu Naum, producție a Teatrului de stat Constanța. Pentru mișcarea teatrală acest spectacol poate fi considerat un eveniment teatral, iar pentru Gală o lecție strălucită de arta actorului. 

Textele încărcate de aspecte reale din viață, compuse admirabil de Gellu Naum în stil suprarealist erau cuceritoare și tratate teatral cu mare artă și atenție în a transmite emoție publicului. Distribuția era alcătuită din adevărați maeștri ai profesiei – ȘTEFAN MIHAI; MARIAN ADOCHIȚEI, MIHAELA VELICU, ECATERINA LUPU, LUIZA MARTINESCU, MIRELA PANĂ, ANDREI BIBIRE, COSMIN MIHALE, ANDREI STROESCU, LUCIAN IFTIME. Dacă nu ereau acești minunați actori, subtilitatea textului și conceptul regizoral de muzical, cu inspirație realizat de Ada Milea (regie, muzică și versuri) nu ar fi prins splendoare. Interpreții cântau la diferite instrumente, unele originale, interpretau vocal muzica, trăiau fiecare situație și mai ales exploatau fiecare sens al cuvântului lui Gellu Naum și îi amplificau valoarea prin expresii corporale. Echipa din umbra spectacolului - Ada Milea, plus Andu Dumitrescu (scenografie), Lucian Prasti (asistent lighting design), Ecaterina Lupu (contribuții adaptare text), Victor Panfilov (consultant sunet) oricât de inspirați sunt, nu puteau să înfăptuiască teatral excelent acest spectacol, dacă nu le puneau în practică ideile ACTORII. 

Teatrul de stat Constanța sub direcția lui ERWIN ȘIMȘENSOHN și-a câștigat prestigiu prin repertoriul ales (multe spectacle au fost comentate și pe acest blog) și prin alcătuirea ireproșailă a trupei de actori, compusă din mulți tineri. Dacă în urmă cu multe decenii Teatrul Tineretului din Piatra Neamț era puntea de lansare a marilor actori, acum cel din Constanța i-a luat locul.

P.S. Merită felicitări UNITER care continuă să susțină acest proiect pe timpul greu fianciar de astăzi, prin harnica sa echipă activă și pentru a 28-a Gală – Dragoș Buhagiar (președintele Uniunii breslei), Aura Corbeanu (director executiv), Doina Lupu (coordonator program), Florin Caracala (prducător executiv) alături de numeroși colaboratori și de Teatrul de stat Constanța. 

Felicitări merită și cei 25 de concurenți ambițioși și avem speranță că vor reuși în viitor, cu puțin noroc și studiu de cizelare a calităților native deținute.

”PROCESUL LUI EICHMANN” - OPERA NAȚIONALĂ BUCUREȘTI

 UN SPECTACOL TULBURĂTOR ...

... care îți taie răsuflarea. Opera Națională București a prezentat în premieră absolută ”Prcesul lui Eichmann” un eveniment marcant, proiect de educație istorică și culturală, servind menirea de bază a oricărei instituții de spectacol. Este o superproducție, cu o muzică răscolitoare de Gil Shohat după piesa cu același nume de Motti Lerner care evocă tragedia istorică a Hplocaustului. Tematic evocarea devine și un avertisment că suntem în prag să repetăm crimele împotriva umanității prin războaiele ce macină în prezent omenirea. Inspirat regizorul Erwin Șimșensohn oferă un spectacol original, unicat. Pentru interpretarea personajelor din piesă, regizorul alătură soliștilor Operei, actori de marcă din teatrele Capitalei, dublarea interpretării sporind consistența dramatică a fiecărui rol prin replicile în proză rostite.

Piesa evocă perioada 1940 – 1945 din cel de al doilea Război Mondial, când locotenent colonelul nazist Eichmann a condamnat la moarte șase milioane de evrei drept soluție finală pentru Europa lui Hitler. Colonelul a fugit apoi în America de Sud, scapă de Procesul de la Nurenberg de judecarea criminalilor. 

În 1960 este prins de serviciile israeliene, judecat în 1961 în Israel, condamnat la moarte pentru crime împotriva poporului evreu și crime împotriva umantății. Motti Lerner, bine documentat, prezintă procesul judecării criminalului Eichmann, confruntarea dintre acuzare și apărare. Argumetele acuzării sunt mărturiile zguduitoare ale celor care au supraviețuit ororilor naziste din lagărele morții. Piesa de teatru devenită libretul acestei opere este o lecție de istorie pentru cei cărora le sunt necunoscute crimele de atunci și privesc acum imagini cu crimele războiului din Ucraina sau de pe alt meridian. Muzica lui Gil Shohat însoțește fiecare moment dramatic al procesului. Compozitorul cu rafinat talent s-a inspirat din tradiția muzicală evreiască dându-i originalitate, îmbinând stilul belcanto cu recitative teatrale. Sunt 66 de scene cu 26 de personaje, alăturat fiind corul și copiii din figurație. Trebuie subliniată prezența corului personaj colectiv, admirabil interpretat de Corul Operei Naționale. 

Erwin Șimșensohn, directorul Tearului din Constanța, realizează o adevărată performanță regizorală prin modul complex al cizelării fiecărui moment din proces, nuanțat cu subtilitate în transmitere de emoție și sens dramatic. Echipa de realizatori ai acestei superproducții este excepțională -  imaginea generală, scenografie și interpreți. Dragoș Buhagiar concepe expresiv sala de judecată îngrădită de un fundal de schele care vor deveni și ecrane pentru proiecții din filme documentare despre ghetouri și victimele Holocaustului. Proiecțiile – videodesign Andrei Cozlac, redate pe schelele circulare, sunt discret alese pentru a completa mărturiile cutremurătoare ale martorilor veniți la proces. Decorul are drept punct central o ”cușcă” de sticlă în care e purtat Eichmann. Dezbaterea judecății aduce de o parte și alta a sălii tribunalului, apărători și acuzatori, judecători și personajul colectiv Corul comentator. În centrul scenei este ”cușca” de sticlă de la care pornește simbolic o cale ferată pe care vor veni martorii. Costumele sunt semnificativ marcate în negru, gri și alb. Vizual scenografia lui Dragoș Buhagiar și proiecțiile selectate de Andrei Cozlac, sporesc tensiunea fiecărei scene a dialogului acuzare – apărare.

Erwin Șimșensohn conduce admirabil interpredarea celor 26 de personaje și mișcarea scenică. Interpretarea rolurilor principale va benefica de aportul inegalabil al soliștilor Operei Naționale dublată de cea a actorilor prin care se solidifică profilul personajelor. Odiosul Eichmann este înfățișat în amănunte semnificative de solistul Alexandru Constantn, un bariton cu voce de aur, dar și de actorul de valoare Marian Râlea. Acesta accentuează argumentele apărării lui Eichmann că a executat în calitate de militar ”niște ordine date de conducătorul suprem” Hitler. Dublarea actor/solist publicul abia o observă fiind sezațional manevrată regizoral. Distribuția se completează și prin alte interpretări duble cu scurte momente solistice excelente – Iustinian Zetea, Andrei Cocârlea, Leonard Bernad, Adrian Mărcan, Sorana Negrea, Mihaela Ișpan, bazate pe evoluțiile strălucite ale actorilor – Emilian Oprea, Aexandru Nagy, Alexandru Papadopol, George Remeș, Ioana Anton, Natalie Ester. Apariții singulare remarcabile realizează actrițele Ada Navrot și Raluca Aprodu.

Judecătorii vor da sentința finală susținută și de personajul colectiv – Corul și vor sublinia sensul tematc major, periculul că sunt cazuri când - ”Omul nu reușește să învingă răul din el”. Umanitatea poate fi mereu atacată de acest ”rău”. Mesajul este tulburător și provoacă publicul să privească atent lumea în care trăiește.

”Procesul lui Eichmann” este un eveniment cultural și spectacolul va fi reluat la toamnă. Subliniem că acest proiect este susținut și prin colaborarea cu doamna Tova Ben-Nun Cherbis, președinte și fondator a Fundației Magna Cum Laude – Reut și Complexului Educaținal Laude – Reut. 

Opera Națională București dezvoltă mereu acțiuni surprinzătoare – premiere, dezbateri, festivaluri și este un exemplu de conducere atractiv culturală pentru Marele Public de toate vârstele.

P.S. Din păcate astfel de evenimente nu beneficiază de popularizare și nici de distincții meritate pe deplin.

GALA PREMIILOR UNITER - Ediția a XXXIII-a

 UNITATE ȘI SPERANȚĂ

     O zi încărcată de semnificații a fost luni, 26 mai, 2025. În plan general, se instala la Cotroceni un nou președinte al țării, după mai multe luni de haos. În același timp, un segment cultural - TEATRUL marca trei evenimente: Gala Premiilor UNITER cu a XXXIII-a ediție prezentată la Teatrul Național ”Marin Sorescu” din Craiova care aniversa 175 de ani și Uniunea Teatrală din România serba 35 de ani de la momentul când breasla slujitorilor Thaliei s-au unit într-o organizație activă pentru drepturile sale sub conducerea regretatului Ion Caramitru.   

La loc de frunte din numeroasele proiecte UNITER se află Gala Premiilor de răsplătire a valorile evidențiate de arta spectacolului în fiecare an teatral. Actuala ediție a Galei a demonstrat o latură specială a breslei - caracterul de artiști cetățeni responsabili ai membrilor ei. Subiectivismul  în definirea valorilor a rămas în planul secund al celor două jurii, în fața momentului grav de confruntare a teatrului, a culturii în general, cu ignorarea de către stat și puterea politică. Interesele oricărei guvernării au făcut ca educația și cultura să fie ultima roată la căruța finanțării acestor domenii vitale pentru societate. Impresionantă rămâne la actuala ediție, atitudinea celor care aflați pe scena în fața unui premiu, au marcat în cuvântul lor că menirea teatrului de educație emoțională a publicului nu interesează guvernanții, dar TEATRUL REZISTĂ în ciuda greutăților finaciare. Breasla s-a dovedit unită.

AURA CORBEANU - vicepreședintele UNITER

AURA Spectacolul Galei de la Craiova a fost semnificativ pentru timpurile pe care le trăim. Regizorul Bobi Pricop și scenograful Cosmin Florea au dat imagine atractivă momentului. O scenă cu podeaua din care răsăreau o mulțime de trandafiri roșii a primit premianții și prezentatorii. Momente artistice reușite sporeau emoția fiecărui premiu acordat. Scenariul inspirat s-a îmbogățit cu mai multe nominalizări. Echipa de organizatori ai Galei a dovedit din nou, profesionalism desăvârșit sub conducerea actuală a UNITER de către Dragoș Buhagiar. Istoria acestei organizații nonguvernamentale a fost prezentată cu mult rost într-un material document ce prefața Premiul de excelență ”Ion Caramitru”. În acel film evocator se rostea de către Toni Grecu - ”UNITER REZISTĂ”! O amintire a valorilor a fost și prezența minunatului Niky Wolcz, artist complex în bogata sa carieră.

       De secole, istoria a arătat că ”TEATRUL REZISTĂ” în ciuda confruntării sale cu cenzuri politice ori de alt gen. În prezent, cenzura din epoca de tristă amintire din urmă cu 35 de ani, s-a transformat în ”cenzură” financiară!

       Toți cei nominalizați la premii merită prețuire. Spectacolul actualei ediții a Galei este o reușită a breslei și susține speranța că teatrul rămâne o forță creatoare de adevăr și emoție, indiferent de curente stilistice și mai ales de manevrele sistemului statal .