“ DISTOPIE.shakespeare.REMIX” - TEATRUL NAȚIONAL “I.L.CARAGIALE” (Programul 9G – Sala Mică)

SCĂLĂMBĂIALĂ CU PRETENȚII DE EXPERIMENT TEATRAL

         După un scurt concediu, cu entuziasm m-am dus la teatru, dar… deziluzia a fost foarte mare, mai ales că era vorba de tineri creatori. Teatrul Național “I.L.Caragiale” prin Centrul de Cercetare și Creație Teatrală “Ion Sava” a lansat programul 9G (Noua Generație), o inițiativă excelentă de a sprijini tinerii ce vor asigura evoluția  teatrulul de mâine. Sala Mică va fi pusă la dispoziția numeroșilor tineri artiști independenți care se chinuie să își găsească un spațiu de joc pentru afirmare și impunere în viața teatrală. Naționalul anunța că aplică o serie de reguli pentru acceptarea proiectelor și chiar o selecție. Până aici, toate bune și promițătoare, dar lansarea programului 9G a demonstrat că selecția s-a făcut superficial în dezavantajul talentelor tinere care încearcă remarcarea prin teatrul independent.

         Tinerei regizoare Catinca Drăgănescu îi este acceptat pentru lansarea programului 9G, proiectul “DISTOPIE.shakespeare.REMIX”. Titlul sofisticat cu intenția de a atrage curiozitatea publicului poate a fost unul din motivele găzduirii spectacolului pe prima scenă a țării! Prin “distopie” se pare că dânsa ar vrea să se exprime teatral despre o societate “distopică”, anormală ca un organ al corpului omenesc, cu o formă de guvernare autoritară, totalitară. Mai alege drept pretext pe Shakespeare, ce pare a fi un nume oarecare pentru dânsa și vrea să îi aplice regizoral un “remix” ca în cazul unor cântece. Vreme de două ceasuri (!!!) terfelește replici din piesele lui Shakespeare într-o ilustrare teatrală jalnică, lipsită de orice sens, de coerență și de elementară logică. Pornește experimentul de la “Regele Lear” din care se face că alege personajele Regan (Simona Cuciurianu), Cordelia (Cristina Drăghici), Bufonul (Crina Ene), Goneril (Oana Popescu), Cornwall (Vladimir Purdel) și Albany (Vlad Udrescu), conform citării distribuției de către dânsa. Dezvoltă un scenariu personal al luptei pentru putere și guvernare între Cornwall și Albany, foștii duci ai bătrânului Will, în formula apropiată penibil de manifestările politichiei actuale, a pofticioșilor ce vor să guverneze. Lupta dintre cei doi ar avea și niște “runde” ca la box, indicate la microfonul ce îi distorționează replicile de o fată îmbrăcată în roșu, dar pe parcursul celor două ore se uită și de runde și de fata presupusă a fi Cordelia. Regizoarea ar vrea să îl contemporaneizeze pe Shakespeare și împănează scenariul cu replici inspirate din realitatea curentă despre taxe, binele cetățeanului, campionatul mondial de fotbal, amenințări între rivali cu posesia unor “materiale video”, etc și … rugăciunea copilăriei “Înger, îngerașul meu, …”. E drept, din scenariul său lipsesc înjurăturile! Dar nu lipsesc din “viziunea regizorală” proiecțiile pe două laturi ale spațiului de joc, cu imagini absurde de desene, de fragmente din jocuri online, chiar cu chipul unei interprete, amestecate insistent în ghiveciul de replici.

         Totul se petrece cu spectatorii așezați de o parte și alta a spațiului de joc, marcat printr-un decor alb, alcătuit din mese și “fotolii” ce sunt manevrate mereu cu efort de actori pentru a indica posibile spații ale acțiunii. Decorul lipsit de funcționalizate, aparține Ioanei Drăgănescu și Soroanei Țopa. Costumele (Ludmila Corlățeanu și Atelier ATU), la fel de neinspirate ca și decorul, ar vre să fie actuale și elegante, ca ținute ale celor sus-puși; un fost duce poartă o blană răpănită pe bustul gol, celălalt în chiloței, o mantie, doamnele beneficiază de rochii de parcă ar fi la pretinse recepții  sau una dintre ele de o salopetă bizară. Bufonul e în costum sportiv, dar pe tocuri și cu un nas roșu de claun, nu lipsesc nici cizmele, totul fiind dirijat prin croi și accesorii fără rost.

         Balamucul imaginii teatrale generale se amplifică prin folosirea sărmanilor actori, citați mai sus. Aceștia țipă, urlă mereu sau bolmojesc replica dovedind că nu o gândesc și nu au perceput un posibil profil al personajelor, uneori folosesc și microfoanele, că sunt la modă, cu efecte de distorsionarea vocii, ridicole. “Viziunea regizorală” uită total de rostul actorilor și că interpretarea lor se derulează într-o sală mică, un spațiu neconvențional. Stridența sonoră este sporită de regie și prin apelarea la efecte sonore venite din partea posibilei mulțimi ce asistă la disputa dintre cei doi foști duci. Evident că actorii nu știu ce joacă. Tema dorinței de putere pe care se pare că a vrut să o ilustreze regizoarea este tratată scenic prin scălămbăieli, ce și în anul întâi de studiu sunt sancționate de dascăli în exercițiile de improvizație. Bieții actori se supun unei “viziuni regizorale” ce abundă în “împrumuturi” din experimente teatrale diverse, realizate însă, de regizori coerenți și inspirați în motivarea teatrală. Majoritatea tinerilor actori din distribuție, au exersat profesia după absolvirea studiilor, atât în teatrul independent și chiar în cel instituționalizat, dar în roluri modeste.

         Cu mare ambiție regizoarea Catinca Drăgănescu încearcă să se impună în teatrul independent prin scenarii proprii cu tematică socială. Intențiile sale pornesc și de la spectacolul de absolvire din 2012, “Chip de foc” o adaptare după Marius von Mayenburg, premiat la Gala absolvenților prin care a vrut să inaugureze Teatrul Apropo, independent (spectacol comentat pe acest blog). Din păcate, de atunci până astăzi nu a progresat prin nimic, ba din contră, a regresat în intențiile de a concepe un stil original de expresie teatrală.

         “DISTOPIE.shakespeare.REMIX” nu poate fi considerat un experiment teatral, ci o bâlbâială teatrală, o batjocoră culturală ce apelează la “shakespeare” și din păcate, implică și dezavantajează și tinerii actori. Spectacolul afectează debutul programului 9G inițiat generos de Naționalul bucureștean. E drept pentru a valida calitatea reprezentației, programul include și un sondaj de opinie prin formulare înmânate la intrarea în sală, fiecărui spectator timp de o săptămână, cât se prezintă spectacolul gratuit publicului. În funcție de rezultatul final al sondajului, spectacolul poate fi sau nu, înscris în repertoriul permanent al teatrului.

FESTIVALUL COMEDIEI ROMÂNEȘTI ( festCO ) – EDIȚIA a XII-a

UN PROGRAM ÎN CARE SECȚIUNILE “IN” ȘI “OFF” S-AU AMESTECAT 

         Din numeroasele noastre festivaluri de tot felul, dar majoritatea  fără prea mare personalitate, Festivalul Comediei Românești (festCO) a dezvoltat un proiect cu țintă precisă – evidențierea din anul teatral anterior a spectacolelor ce servesc dramaturgia autohtonă. Tematica propusă este importantă pentru mersul vieții teatrale, mai ales că publicul caută comedia și buna dispoziție.

         Cum societatea actuală este ofertantă în subiecte, de nouă ani festCO a alăturat proiectului său și un concurs de comedie românească în căutarea unor piese care să servească realitatea și dorințele publicului. Mai sunt și alte concursuri de dramaturgie, dar rezultatele tuturor nu se pre văd în repertorii.

SECȚIUNEA PREMIANȚILOR (“in”)

         Ca selecționer al ediției XII a festCO, am ales zece spectacole din anul teatral 2013, din o serie de oferte repertoriale ale teatrelor din țară și Capitală. Multe erau penibil concepute în numele inovației teatrale, vulgaritatea nu le ocolea și nici ambiția unor regizori de a fi mai presus de Caragiale sau alți dramaturgi “clasici”. Nume noi de dramaturgi nu s-au prea ivit în repertoriile  teatrelor. Pe acest blog au fost și vor mai fi comentate cele zece spectacole selectate.

         Unui juriu alcătuit din Ana Ciontea – actriță, Cristina Modreanu – critic teatral, Gheorghe Visu – actor, Jozsef Bartha – scenograf și Atilla Vizauer – regizor, i-a revenit sarcina dificilă de a desemna premianții în urma vizionării celor zece spectacole. Premiile acordate servesc tematica festCO de a pune în evidență valorile dintr-un an teatral, ce au servit dramaturgia românească. În ordinea prezentării spectacolelor în perioada 24 mai – 1 iunie, când s-a derulat cea de a  XII-a ediție a festCO, vom preciza și premiile. 

“LECȚIA DE VIOLONCEL” de Mona Radu, regia Felix Alexa, Teatrul Metropolis din Capitală – PREMIUL PENTRU EVENIMENT TEATRAL. Este și singurul spectacol ce aduce un nume nou de dramaturg – Mona Radu.

“ACASĂ LA TATA” de Mimi Brănescu, regia Vlad Massaci, Teatrul de Comedie din Capitală – MARIUS FLOREA VIZANTE, premiul pentru CEL MAI BUN ACTOR  în rol principal – Petrică și MIRELA OPRIȘOR, premiul pentru CEA MAI BUNĂ ACTRIȚĂ în rol secundar – Mia.

“TITANIC VALS” de Tudor Mușatescu, regia Alexandru Dabija, Teatrul Odeon din Capitală – ANTOANETA ZAHARIA, premiul pentru CEA MAI BUNĂ ACTRIȚĂ în rol principal – Dacia.

“O … LADĂ”, creație colectivă după Ion Creangă, regia Alexandru Dabija, Teatrul Tineretului din Piatra Neamț - premiul pentru CEL MAI BUN SPECTACOL.

“MICUL INFERN” de Mircea Ștefănescu, regia Mircea Cornișteanu, Teatrul Național “I.L.Caragiale” din Capitală.

“CE NEMAIPOMENITĂ AIUREALĂ!” de Eugene Ionesco, regia Silviu Purcărete, Teatrul Național din Cluj-Napoca – PREMIUL JURIULUI.

“O SCRISOARE PIERDUTĂ” de I.L.Caragiale, regia Zakarias Zalan, Teatrul Maghiar “Tamasi Aron” din Sfântu Gheorghe

“LA IUNION, BIRJAR!” scenariu și regia de Daniel Vulcu după schițe de I.L.Caragiale, Teatrul “Regina Maria” din Oradea.

“SÂNZIANA ȘI PEPELEA” de Vasile Alecsandri, regia Alexandru Dabija, Teatrul Național din Cluj-Napoca – IONUȚ CARAS premiul pentru CEL MAI BUN ACTOR în rol secundar – Zmeul și Baba Domnica și premiul special pentru MUZICĂ – ADA MILEA și ANCA HANU.

 “SOLITARITATE” scenariu și regie Gianina Cărbunariu, Teatrul Național “Radu Stanca” din Sibiu -  premiul pentru cea mai bună REGIE – GIANINA CĂRBUNARIU și premiul pentru cel mai bun DECOR – ANDU DUMITRESCU.

“festCO” s-a încheiat la Gala premierii cu un spectacol invitat “SUFLET ROMÂNESC” de DAN PURIC, care a electrizat sala demonstrând ce înseamnă VALOARE autentică. Printre mulții spectatori se aflau și maeștrii  artei, Radu Beligan și Marin Moraru, ce și-au manifestat bucuria  întâlnirii cu acest spectacol și un “urmaș” cum l-au considerat pe Dan Puric.

PREMIUL DE EXCELENȚĂ, acordat  ca în fiecare an de Teatrul de Comedie, a revenit lui FLORIN PIERSIC și se va numi “Radu Beligan” cu numele celui care în 1960 a înființat acest teatru.

Trebuie subliniat că publicul este captivat de satiră cu adresă directă la realitatea curentă prin spctacole precum “Solitaritate” – teatru document sau de cele cu texte clasice în care prin regie se regăsește actualitatea lor, precum în proiectul “O …ladă”. După cum ușor se poate constata, “clasicii” domină repertoriul. Doar trei dramaturgi de astăzi au figurat convingător în repertorii – Mimi Brănescu, Gianina Cărbunariu și în debut, Mona Radu. Cu scopul de a descoperii noi dramaturgi în cadrul festCO, a figurat și concursul de Comedie Românească. Un juriu alcătuit din Adrian Lustig - dramaturg, Dragoș Huluba – actor și Alexandru Mâzgăreanu - regizor a premiat pe MARIAN POPESCU pentru “Urangutanul” (locul I), MONA RADU pentru “Câinele” (locul II), RADU F.ALEXANDRU pentru “La vita e bella” (locul III) și VERA ION pentru “Aer curat” (mențiune specială). Rămâne de văzut dacă premianții vor atrage regizori pentru a le înscrie în repertoriul teatral piesele respective.

La capitolul regie, tot meșterii au dominat festivalul, regizorii tineri fiind absenți, cu excepția Gianinei Cărbunariu.

Din diverse motive, publicului bucureștean i-a lipsit prezentarea în cadrul zilelor festCO a trei spectacole: “Solitaritate”, “Sânziana și Pepelea” și musicalul “La Iunion, birjar!”. S-au alăturat în schimb, o sumedenie de alte manifestări, haotic dirijate care au coborât ștacheta secțiunii “in”.

ÎNCOTRO TEATRUL INDEPENDENT? (secțiunea “off”)

Orice festival de prestigiu are o secțiune “in” ce premiază spectacolele sau chiar filmele de excepție și o secțiune “off” în afara competiției, cu invitați. Cum pe plaiurile noastre mioritice inovațiile nu lipsesc, la festCO s-a inițiat și o secțiune dedicată teatrului independent cu un juriu special alcătuit din tinerii regizori – Alexandru Berceanu, Vladimir Anton și Eugen Gyemant. Dânșii au acordat și niște premii care denotă însă, lipsă de criterii, chiar dacă unii dintre ei sunt activi în teatrul independent.

Rămân unul din susținătorii teatrului independent ce a pornit prin Teatrul Act, a mai făcut un pas prin Teatrul Luni în urmă cu mulți ani și cu trecerea timpului au apărut o sumedenie de independenți atât în Capitală, cât și în marile oraș din țară. Este aproape imposibil a se efectua o selecție riguroasă pentru a detașa valorile. “festCO” este un festival național, dar secțiunea dedicată la încropeală independenților a reunit paisprezece spectacole din diversele locații din Capitală unde se practică teatrul independent. Cine a întreprins selecția nu a dovedit nici un criteriu și a ignorat pe independenții din țară. De asemenea, a alăturat de-a valma un excepțional spectacol de teatru dans, ZIC –ZAC (comentat pe acest blog și descoperit la Gala Tânărului Actor de la ediția trecută, un examen de masterat la coregrafie), unor spectacole obișnuite și unui … one man show “Freak Show” cu Florin Piersic Jr. Premiul pentru cel mai bun spectacol, juriul l-a acordat pentru “Zic –Zac” , iar premiul juriului pentru “Freak Show”. S-a mai inventat și Premiul Noi la Sala Nouă acordat spectacolului “Fisura” de Flavius Lucăcel, regia Victor Olăhuț.

Teatrul independent începe să își consolideze un profil dictat și de spațiile de joc unde activează. Sunt teatre independente în săli improvizate, cu spații de joc neconvenționale, ultimul remarcat prin activitatea sa deosebită fiind “Unteatru” și altele ce programează spectacole în cafenele, cel mai activ fiind Godot Café –Teatru. Dar este o mare deosebire între spectacolele prezentate în cafenele în raport cu cele jucate în spații neconvenționale. Astfel, teatrul independent începe să își consolideze două secțiunii ce practică stiluri diferite de convenție teatrală, în cafenele sau în spații strict dedicate teatrului. Teatrul independent pentru fiecare spațiu în care se desfășoară nu a format încă, manageri care să promoveze proiectele și să consolideze prin spectacolele alese personalitatea și denumirea teatrului. Se numără pe degetele unei mâini, teatrele independende care au manageri. La rândul lor, tinerii actori care caută teatre independente, rar reușesc să consolideze o echipă în jurul unui regizor coleg de generație.

Teatrul independent încet, încet începe însă, să își definească intențiile, chiar dacă nu are la noi un sprijin legislativ, cum se întâmplă în alte țări. S-au mai organizat câteva festivaluri dedicate independenților în afara celui afilierii lor la “festCO”, pentru a distinge valorile, dar se face simțită absența popularizării în mass madia a spectacolelor și în special, criteriile de remarcare a unor proiecte de către “analiștii teatrali” cu pretenții de esteticieni.

Rămâne apreciabil că festCO a vrut să sprijine mișcarea independentă, numai că selecția nu dovedea consistență valorică și premierea în “secțiunea off” nu își avea locul în raport cu cea a secțiunii “in”.

ÎNGHESUIALĂ DE MANIFESTĂRI …

Nu au lipsit din festCO nici … două examene ale studenților selectate de la două universități din multitudinea celor pe care le avem! Nu au lipsit nici spectacolele pentru copii, nici cele din Festivalul de teatru pentru liceeni – “Jos Pălăria!”. Nici două dezbateri neinspirat organizate, nici spectacolul lectură, nici lansările de carte. Nu au lipsit nici proiecțiile cu filme de comedie românești, ce puteau fi înlocuite de proiecții cu spectacole premiate la festCO. Vorba românească spune “Ce e mult strică!”, mai ales într-un festival cu pretenții, când se forțează nota tematicii sale – valorile comediei românești prin o aglomerație improvizată de manifestări. E drept, circul a lipsit, nu a avut reprezentare!

“Ambalajul” festCO pentru deschiderea și închiderea festivalului încerca a fi atractiv prin “artificii” teatrale, unele mai inspirate, altele impuse forțat la final, că era 1 iunie Ziua copilului.

S-a cheltuit multă energie pentru organizarea acestui festival, dar s-a făcut simțită și lipsa de coerență a programului ce înghesuia ca într-un ghiveci, multe “legume” care nu își aveau locul.

festCO trebuie să rămână un FESTIVAL AL VALORILOR mișcării teatrale devotate comediei românești!