“BLIFAT” – TEATRUL ODEON

LANSAREA UNEI SĂLI DE TEATRU CU … UN SPECTACOL MINOR

În restrânsul pluton de frunte al directorilor de teatru cu certe calități de manager se înscrie și Dorina Lazăr care a dovedit știința dezvoltării unor proiecte originale la Teatrul Odeon. Personalitatea acestui manager s-a manifestat de curând și prin lansarea în peisajul teatral bucureștean a unei noi săli de teatru : ODEON STUDIO – TEATRU ȘI ARTĂ CONTEMPORANĂ. Este un eveniment apariția acestui spațiu teatral, cultural în Bucureștiul cu pretenții europene, dar sărac în amenajarea unor săli cu acest specific. Sala se află la subsolul Teatrului Odeon și are o istorie poate mai puțin cunoscută unora. În 1942, în acest loc , Dina Cocea, Fory Etterle, Eugenia Zaharia și Petre Nove înființau Teatrul Nostru. Regimul comunist naționalizează și acest teatru particular și sala intră în paragină de-a lungul anilor. După 62 de ani, Dorina Lazăr o repune în circulație publicului. S-a lucrat câțiva ani pentru renovarea sa, în final ralizându-se o sală multifuncțională, cu spații de joc mobile, beneficiind de spații deschise, de foaiere dedicate și altor manifestări culturale: expoziții, concerte, proiecții de film.( Cu atenție trebuie însă, urmărită așezarea scaunelelor în funcție de spectacol pentru a fi vizionat în condiții optime de către public. Pentru scenă, spațiul elisabetan – folosit la lansare sau cel italian ori alte configurări solicitate de regizor trebuie să se țină cont de plasarea scaunelor ca vizibilitatea spectatorilor să fie optimă.) Studioul Odeon este o sală bine dotată tehnic, cu numeroase posibilități pentru spectacole originale, atractive pentru marele public.

Un spectacol original s-a vrut a fi și “Blifat” rezultat al concursului, meritoriu ca intenție, inițiat la Odeon : “Tineri regizori – Texte contemporane”. Textul aparține lui Gabriel Pintilei, actor al teatrului care a debutat ca dramaturg în urmă cu câțiva ani cu apreciata piesă “Elevator” în premieră la Teatrul Foarte Mic. De astă dată “Blifat” nu este o piesă, ci un text fragil, o simplistă radiografie a vieții unei familii obișnuite –tată, mamă și trei copii -, care trăiește la bloc. Se încearcă prezentarea unor conflicte, minore însă, între generații, dispute pe subiecte banale ivite între locatarii modestului apartament cu trei camare, baie și bucătărie. Punctul central al vieții de familie este “Ăla mic”, un puști isteț și cinic, sclav al unui laptop, care știe totul de pe … Facebook. Și ca textul să fie picant, “Ăla mare” se pare a fi consumator de droguri, “A mijlocie” e acuzată de puști că ar fi gravidă etc. Conflictul nu are totuși, nici o miză pentru că personajele comunică fals între ele, toți se ciorovăiesc mereu prin dialoguri stângaci concepute, personajele sunt liniare, fără consistență caracterială, sunt niște fantoșe. Textul încearcă să impună un comic căznit, apropiat de șușa unor divertismente tv., iar în final fiecare personaj poartă un dialog tern la telefonul casei cu cineva apropiat. Survine accentul tragic, când ultima convorbire telefonică o susține puștiul dotat și cu mobil, “Ăla micu” anunțând că a murit “Ăla mare”. Punct și gata cu spectacolul ! Atunci descoperă spectatorul de ce se numește “Blifat” textul pentru că “Ăla micu” nu poate rosti cuvântul “bifat” din cauza unui defect de vorbire. Pe acest text slab calitativ, tânărul regizor Alexandru Mihail încearcă un spectacol în stil realist, chiar naturalist în unele momente. Interpreții apelează tot timpul la o sumedenie de obiecte, ca să aibă o ocupație în scenă, să încerce o definire tipologică a personajelor. Altă soluție de vizualizare scenică a textului, era greu de descoperit de regizor pentru că scrierea merge strict pe această linie, de relatare reportericească a unui segment de viață la bloc. Alexandru Mihail s-a remarcat prin spectacolul “Comedie neagră” care i-a adus premiul de debut pentru cel mai bun regizor la Gala UNITER, și aceiași distincție la concursul “COMEDIA ȚINE LA TINEri”. De astă dată, în fața unui material minor dramatic, personalitatea creatoare a regizorului rămâne în anonimat. Scenografia urmează ilustrarea realistă, exagerată uneori, propusă de viziunea regizorală, Laura Paraschiv înghesuind în spațiul de joc – o scenă elisabetană, un spațiu de joc propus de-a lungul sălii – un decor ce ilustrează un apartament de bloc, încărcat de obiecte. Actorii nu au cum să se remarce în personajele schematice ale unui text, ce mai are în centru și un copil. Se știe că atunci când apare în scenă un copil sau un animăluț - câine, pisică etc. -, actorul e pus în dificultate și nu mai e urmărit de spectator cu atenție. “Ăla micu” este fermecător interpretat de David Petcu. Alături de el încearcă schițări ale rolurilor cu firesc în mișcare și expresie, Laurențiu Lazăr (Tata), Angele Ioan (Mama), Mihai Smărăndache (Ăla mare), Ioana Anastasia Anton (A mijlocie).

Este un eveniment teatral lansarea sălii Studio Odeon ce nu poate fi umbrit de un spectacol mediocru. Dramaturgia noastră este în suferință, cum demonstrează și acest “Blifat” !

“DRAGĂ ELENA SERGHEEVNA/ȘANTAJ” - OPERA PRIMA (Proiect găzduit de Teatrul de Comedie la Sala Nouă)

PRIMII PAȘI CU SUCCES PE DRUMUL AFIRMĂRII

Prin proiect spectacolul face parte dintr-un grupaj de patru spectacole ce lansează “Opera Prima” și ministagiunea sa, coordonator și inițiator fiind dr. Paul Chiribuță și George Mihăiță, directorul Teatrului de Comedie și al Asociației UNESCO Adolescenții, parteneri – UNATC, alături de masteranzii și absolvenții săi, Sorina Ștefănescu, Alexandru Mâzgăreanu, Maria Pitea și Sorina Diaconu. Proiectul “propune un model socio-cultural de educație și reintegrare socială ce se adresează categoriei defavorizate de pe raza Municipiului București”. Această precizare este tributară stilului nostru de limbaj încărcat de multe vorbe, dar în esență proiectul este cu pricepere coordonat prin evidențierea tinerelor talente din teatru ce realizează spectacole de calitate adresate tematic generației căreia îi aparțin. În afara premierei “Dragă Elena Sergheevna/Șanta j”, proiectul și-a completat ministagiunea prin “Biloxi Blues” și “Treapta a noua”, examene de licență din anii trecuți de la UNATC și “L-V : 8-16”, un spectacol din 2009 de la Teatrul Luni. Selecția repertorială servește buna intenție de a se adresa spectatorilor tineri. Ministagiunea se va derula și în liceele bucureștene.

“Dragă Elena Sergheevna/Șantaj” este rezultatul colaborării dintre membrii unei echipe tinere ce reunește pe regizorul Alexandru Mâzgăreanu, actorii Sorina Ștefănescu, Liviu Chițu, absolvenți UNATC și elevii Vlad Bălan (Liceul “Coșbuc”), Gabriel Fereșteanu (Liceul “Lazăr”), Ilinca Tuvene (Liceul “Brâncoveanu”). În spectacol două roluri – Elena Sergheevna și Lida - beneficiază de dublă distribuție. Am citat doar actorii prezenți la lansarea proiectului. Regizorul Alexandru Mâzgăreanu a reușit performanța de a reuni într-o distribuție actori profesioniști și amatori aspiranți la o carieră teatrală.

Mai întâi subliniem că alegerea sa repertorială se mulează perfect pe intenția proiectului. Piesa aparține Ludmilei Razumovskaia, un dramaturg din Letonia, școlit la Sankt Petersburg, apreciat în lume pentru scrierile sale jucate pe diverse scene. La noi, numele autoarei este înscris, de pildă, în repertoriul Teatrului “Nottara” cu piesa “În Piața Vladimir” (spectacol comentat pe blog). Trebuie să mai amintim și spectacolul “Acasă” de la Teatrul “Ion Creangă” care integra în distribuție copii ai străzi alături de actori, iar tânărul regizor Radu Apostol a obținut premiul de debut la Gala UNITER. Piesa Ludmilei Razumovskaia cu toate că a fost scrisă în urmă cu două decenii este actuală prin atenționarea asupra relației profesori-elevi într-o societate confuză, lipsită de percepte morale, marcată de dictatura banului. Pe scurt, patru elevi de liceu merg la profesoara de matematică, Elena Sergheevna, sub pretextul de a o felicita de ziua ei, dar cu scopul de a o șantaja pentru a își salva lucrările finalului de studii de la dezastrul unei note ce îi dezavantajează la admiterea la facultate. Personajele sunt construite minuțios, ca și conflictul, piesa fiind o tragic-comedie cu rezonanțe în zilele noastre

Alexandru Mâzgăreanu s-a afirmat ca regizor mai întâi cu “Romanțioșii” în cadrul proiectului “COMEDIA ȚINE LA TINEri” al Teatrului de Comedie, obținând premiul pentru cel mai bun regizor. Recent și-a susținut examenul de masterat cu dramatizarea după Cehov, “Funcționarii”, spectacol inclus în repertoriul Teatrului Metropolis și selectat pentru ediția din această toamnă a Festivalului Național. Regizorul a tratat piesa Ludmilei Razumovskaia pe linia unei expuneri realiste, cu motivări psihologice inteligent exploatate în interpretarea personajelor, ținând cont că se află într-un spațiu de joc neconvențional și orice exagerare regizorală ar putea dezavantaja actorii. Scenografia creată de Maria Ditea s-a adaptat cerințelor realiste impuse de viziunea regizorului. Spectacolul are tensiune, degajă emoție și provoacă orice spectator la o analiză personală asupra cauzelor conflictului. Ca orice regizor conștient că actorul este, până la urmă, cel care transmite publicului viziunea sa, Alexandru Mâzgăreanu a lucrat cu fiecare interpret, dibaci, partitura în care era distribuit. Și tăcerile actorii le trăiau interior, credibil. Rar într-un spectacol actorul când nu are replică să se implice prin expresie în situația conflictuală la care asistă, precum aici. Liceenii noștri reușeau această performanță.

Personajul Elena Sergheevna este cheia conflictului, rol complex de care Sorina Ștefănescu se achită ireproșabil. Urmărindu-i doar privirea cum transmite stările prin care trece profesoara de matematică de la naivitate, bucurie, la revoltă, spectatorul rămâne uimit de bogata trăire a situațiilor de către actriță. Sorina Ștefănescu a interpretat apreciabil și roluri secundare în “Romanțioșii” și “Domnișoara Iulia”, dar de astă dată a avut șansa întâlnirii cu o partitură consistentă în care a investit forță dramatică și sensibilitate. Grupul liceenilor este condus în demersul său de șantajare a profesoarei, de Volodea, un rol dificil, distribuit lui Liviu Chițu. Cu finețe, la nuanță, tânărul actor își compune diabolicul personaj, reușind să ocolească orice tendință de exagerare în expresie. Dar … absolventul UNATC dovedește uneori stângăcie în tonalitatea vocală prin rostirea șoptită a replicii în numele firescului pe care în ansamblu îl servește însă, cu credință, convingător. La rândul lor, liceenii construiesc profesional partiturile, definind credibil tipologiile personajelor. Vlad Bălan în Vitea cel ce se laudă cu prețuirea lui Dostoievski și e prieten cu alcoolul, se remarcă prin personalitate în jocul său nuanțat, sinceritate în atitudini și gând atent urmărit în rostirea cu dublu sens a cuvântului. Poate fi un viitor actor special prin aspectul fizic ce îi servește expresivitatea. O prezență, putem spune filmică, este Ilinca Tuvene în Lida. Are un farmec aparte și se dăruiește cu credință personajului dezvăluind ambiguitatea sa caracterială. Firesc în adaptarea la cerințele personajului manifestă Gabriel Fereșteanu în Pașa. Cei trei liceeni, la propiu și la figurat, dovedesc cunoașterea culturală a convenției teatrale și nu putem avea decât prețuire pentru evoluțiile lor în acest original spectacol. Interpretarea lor este mai presus decât a multor absolvenți ai studiilor de trei ani din diverse universități teatrale.

Proiectul “Opera Prima” mai propune alte trei spectacole comentate pe blog la vremea premierei. “Biloxi Blues” este un examen de absolvire corect dar fără strălucire sub aspectul interpreților. Un alt examen este și “Treapta a noua” care a atras atenția prin cele patru interprete admirabile în conceperea personajelor în care erau distribuite. Una dintre ele este Valentina Zaharia premiată la ediția trecută a Galei Tânărului Actor de la Mangalia, prezentă apoi în spectacolul Naționalului bucureștean “Tectonica sentimentelor” unde realizează un rol remarcabil. “L-V : 8-16” este un “one man show”, prezentat la Teatrului Luni care l-a lansat pe Lari Giorgescu, tânărul actor fiind apoi distribuit în Leonce de regizorul Horațiu Mălăele, în spectacolul Teatrului de Comedie “Leon și Lena”.

Proiectul “Opera Prima” în afara scopului său reportorial educativ, prilejuiește și sprijinirea afirmării tinerelor talente. Să sperăm că la edițiile viitoare va continua acest drum prin mai multe premiere.

“TRAGEDIA LUI CARMEN” – TEATRUL NAȚIONAL “I.L.CARAGIALE”

O REUȘITĂ ÎNTÂLNIRE OPERĂ-TEATRU SAU … TEATRU-OPERĂ

În pragul lansării în această toamnă a unor proiecte repertoriale, suntem restanți în atenționarea asupra spectacolului “Tragedia lui Carmen” propus de Teatrul Național “I.L.Caragiale” în colaborare cu Opera Națională Română la începutul verii.

Unii prestigioși regizori de teatru au încercat realizarea unor spectacole de operă. Multe au fost eșecuri, experimente penibile, prin o “adaptare” forțată a libretului ca imagine teatrală, vizualizare scenică, în numele modernizării. Publicul special al operei a refuzat aceste experimente pe librete care nu mai aveau corespondență în compoziția muzicală. Extravagantele vizualizări scenice ale libretului - care este doar un pretext de inspirație al părții muzicale, punctul forte de creație al oricărei opere fiind compozitorul și nu libretistul - au produs spectacole discutabile sub raportul povestire scenică și expunerea sa prin compoziția muzicală, refuzate de melomani, în majoritatea cazurilor.

În urmă cu mai mult de două decenii, Peter Brook, revoltat că s-a așternut un praf deranjant pe spectacolele de operă, și-a ales “Carmen” de Georges Bizet după nuvela lui Prospere Merimee, și a conceput un spectacol original, “Tragedia lui Carmen”. A revitalizat “conținutul adevărat, absolut omenesc” al acestei opere celebre pe ideea de a îmbina muzica și teatru ca expresie emoțională, operând transformări în libret, dar și semnificative comprimări în compartimentul muzical. Spectacolul său s-a bucurat de un succes fulminant pe multe scene ale lumii.

Regizorul Ion Caramitru a preluat substanța acestui original proiect care reunește ca autori pe "Marius Constant, Jean-Claude Carriere, Peter Brook după Georges Bizet, Meilhac et Halevy, Prosper Merimee”. A exersat metoda în Irlanda unde spectacolul a fost primit cu entuziasm, apoi în 2007, în cadrul Festivalului Enescu la Sibiu, când orașul era Capitală Europeană. La încheierea în vară a primei etape a stagiunii, a propus bucureștenilor “Tragedia lui Carmen”, o coproducție a Teatrului Național “I.L.Caragiale” și Opera Națională Română cu sprijinul UNITER. A rezultat un spectacol de excepție, emoționant, cuceritor, de largă accesibilitate și pentru cei care nu agreează opera, dar și pentru melomani. Acest spectacol original de operă-teatru, restructurează, pe de o parte “virtuțiile capodoperei muzicale” aparținând lui Bizet prin Marius Constant – muzician român, activ și apreciat peste hotare, și pe de altă parte, amplifică teatral, dramatic, libretul operei conceput de H.Meilhac și L.Halevy după nuvela lui Prosper Merimee. Astfel, “Carmen” un spectacol de operă de aproximativ patru ore devine “Tragedia lui Carmen” într-o reprezentare de o oră și jumătate. Restructurarea muzicală s-a efectuat cu un respect pios față de marile arii și temele muzicale centrale ale compoziției lui Bizet. Partea cântată de soliști, ca la orice spectacol de operă respectă limba în care a fost scris libretul, deci franceza. Adaptarea modernă a libretului sporește tensiunea conflictului, completează caracterizarea personajelor. În plan paralel cu cel muzical introduce inserțiuni cu scene în proză pentru unele roluri, interpretate în limba română. Caracterial personajele nu au suportat schimbări, doar li s-au atribuit accente dramatice, uneori chiar tragi-comice. De pildă, toreadorul Escamillo este mai vârstnic față de cel din libret, iar taurul îl va ucide în final; gelozia lui Don Jose este amplificată prin răzbunarea față de ofițerul Zuniga și contrabandistul Garcia (un personaj nou, care reunește pe Dancairo și Remendado din libret) . Se obține astfel, un plus de dramatism atent structurat prin integrarea momentelor de proză și ilustrare a muzicii. De exemplu, admirabilă este scena cu iz tragi-comic, ce precede finalul dramatic, a copiilor care mimează într-un joc naiv petrecut în preajma arenei, marea coridă, moment ilustrat de muzica lui Bizet.

Propunerea spectacolului de teatru-operă “Tragedia lui Carmen” este sugestiv expusă scenic de regizorul Ion Caramitru care a reunit o remarcabilă echipă de colaboratori. Scenografia beneficiază de aportul creator al unei personalități din domeniu, Maria Miu care construiește atractiv suportul atmosferei acțiunii prin decor și costume. Chris Jaeger, lighting design, punctează prin jocul luminilor tensiunea spectacolului. Orchestra Operei Naționale din București, restrânsă conform statutului spectacolului, dirijată de Tiberiu Soare, nu va nemulțumi însă melomanii, prin interpretarea nuanțată a conceptului muzical propus de Marius Constant pentru a evidenția esența memorabilei compoziții a lui Bizet.

La rândul lor, interpreții lirici, în compania unor actori de teatru stimați, sunt remarcabili, dar … unii dintre ei rămân sub aspectul conceperii personajelor tributari stilului prăfuit al spectacolelor de operă. Observația survine în urma vizionării spectacolului în cele două distribuții. Spre exemplu, sub aspect vocal solistic sunt ireproșabile Oana Andra și Florentina Irina Onică în rolul lui Carmen. Oana Andra nu a reușit însă, să se adapteze cerințelor convenției impuse de teatru-operă. Ca interpretare teatrală, Carmen a sa este exterioară în relații și adeseori vulgară în expresie. Cu trăire interioară și temperament atent dezvoltat, Florentina Irina Onică modelează teatral personajul, demonstrând și talent actoricesc, nu numai vocal. Vlad Miriță colorează personajul Don Jose cu farmecul său cunoscut și din apropierea de muzica ușoară, Răzvan Săraru, în același rol , dând un plus vocal partiturii. În Micaela, personaj de plan secund, dar cu o partitură muzicală importantă, Mihaela Stanciu se adaptează cu sensibilitate convenției de teatru - operă. Atât, Iordache Basalic, cât și Ionuț Pascu reușesc să configureze cu precizie portretul toreadorului Escamillo în noua viziune asupra operei “Carmen”. Inserțiile de proză sunt susținute credibil pe linia tragi-comică solicitată de noul concept, de Dorin Andone (Zuniga), Eugen Cristea și Florin Lăzărescu (Lillas Pastia) și Eduard Adam (Garcia). Actorii s-au acomodat perfect cerințelor viziunii regizorale. Desigur că a fost dificil pentru unii soliști vocali din rolurile centrale, să scoată interpretarea personajelor din obișnuita platitudine a spectacolului de operă. Regizorul Ion Caramitru a reușit totuși, să cizeleze interpretarea majorității soliștilor vocali, să o integreze cerințelor proiectului de teatru-operă.

“Tragedia lui Carmen” rămâne un spectacol cu virtuți ce va fi prețuit, atât de spectatorii fideli operei, cât și de iubitorii de teatru. Spectacolul sperăm că se va relua în această toamnă .

P.S. La conferința de presă din 15 septembrie prilejuită de deschiderea sezonului teatral au fost anunțate proiectele Teatrului Național “I.L.Caragiale” . Atenționăm doar că se află în pragul premierei “Spitalul special” de Iosif Naghiu, regia Ștefan Iordănescu – proiect din cadrul programului “Procesul comunismului” și “Scara pisicii” de Katalin Thuroczy, regia Irina Popescu Boieru – proiect din cadrul programuluui “Uși deschise pentru toți”.

Marea surpriză a conferinței de presă a fost un excelent spectacol, inspirat realizat de echipa tehnică a teatrului care merită felicitări, de prezentare … a scenei mari a Naționalului bucureștean proaspăt renovată, având acum o podea din lemn special. Pe o muzică indicat aleasă, s-au perindat prin diverse manevre tehnice spectaculoase, decoruri din “Eduard al III-lea”, “Burghezul gentilom”, “Toți fii mei”, “Comedia norilor”, “S-a sfârșit cum a început” , etc titluri din repertoriul curent al scenei mari. Acest spectacol al … tehnicii ar putea fi reluat și pentru marele public care va fi impresionat de condițiile noi ale acestei scene aliniate la cerințele unui Teatru European modern. Sperăm ca ele să fie exploatate pe deplin de … regizori inspirați !!

“COLIND DE CRĂCIUN” – FUNDAȚIA “UNIVERSAL ARTIST UNFORGETTABLE “ (Gazdă Teatrul Odeon)

O ”SERBARE” ȘCOLARĂ A UNEI CLASE PRIMARE

Acest spectacol este un nou prilej de discuție asupra învățământului artistic. Rămâne remarcabilă inițiativa fostului rector al UNATC , prof. univ. dr. Florin Zamfirescu, actor remarcabil în teatru și film, de a înființa Fundația “Universal Artist Unforgettable” al cărui peședinte este. Lansarea proiectului s-a petrecut la Teatrul Odeon unde e și actor, cu spectacolul “Colind de Crăciun” după Charles Dickens. Se poartă acest “după” orice autor, dramaturg ori romancier ! Proiectul fundației dorea să atenționeze asupra “valorii” studenților de la UNATC, fiind integrat și manifestărilor dictate de Primăria Capitalei, “Zilele Bucureștiului” (17-19 septembrie 2010). Echipa de realizatorii ai fundației se baza pe o selecția din aproximativ 60 de studenți dintr-o clasă de actorie de la UNATC, a 17 dintre ei, aflați după doi ani de studiu, adică în anul trei, la finalul căruia vor obține diploma de “prestatori de servicii artistice”. Apoi, unii se vor înscrie la masterat pentru alți doi ani, etc. Președintele fundației și profesorul lor promite și posibila funcționare a unei săli de teatru în care tinerii să susțină spectacole. O inițiativă excelentă, dacă ținem cont că UNATC a pierdut prin Legea retrocedării Studioul “Casandra” și în timp, rectorii săi nu au reușit obținerea unei alte săli pentru universitatea de stat cu tradiție pe care o păstoreau.

Merită atenție acest proiect particular de fundație al unui profesor de la UNATC care bănuim că ar vrea să sprijine pe învățăceii săi și nu are condiții la universitatea de stat unde activează, dar spectacolul lansării ridică multe întrebări. Mai întâi, alegera repertorială – traducere, adaptare și dramatizare după Charles Dickens de Radu Stoian și Filip Iosif Columbeanu – era un scenariu nefuncțional pentru evidențierea calităților celor cu ambiția de a deveni actori. Insera școlărește o serie de conflicte din jurul unui avar, Scrooge, petrecute în ajunul Crăciunului, cu iz moralizator de condamnare a acestuia. Scrooge trăia un vis delirant cu “fantomele” Crăciunului care îl făceau să descopere realitatea socială. De parcă dramaturgia, clasică și contemporană, nu ar mai exista, fiecare secvență din acest text era o improvizație, un modest material de studiu pentru un posibil examen de an.

Stângaci, la început de drum fiind și nebenefiicind de o solidă îndrumare pedagogică și culturală, studenții distribuiți de fundație, încercau să sugereze simplist tipologia mai multor personaje atribuite. Era de dorit ca acești studenți aflați la începutul anului trei de studii, să se recomande nu prin spectacolul derizoriu al unei fundații, ci printr-un exmen de absolvire cu simț pedagogic construit în favoarea lor. Ei sunt: Miriam Rizea (Fantoma Crăciunurilor Trecute, Martha, Spălătoreasa), Andreea Gheorghe ( Fantoma Crăciunului ce va veni, Măicuța), Florin Hrițcu (Cratchit, Fezewig), Ana-Maria Plopeanu (Măicuța, invitata lui Fred), Horea Suciu (Marley, Tooper), Adrian Georgescu (Scrooge tânăr, Peter Cratchit), Liviu Chiță (Băiatul cu colindul, Tut), Ioana Elecfi ( Tim degețel, doamna Fezewig). Au avut neșansa interpretării unor personaje cărora dramatizarea nu reușea să le sugereze linia minimă a tipologiei. Nici cei cu partituri singulare, nu au fost mai avantajați. În Scrooge, personajul principal, Radu Stoian încerca șovăielnic, ca într-un spectacol de amatori pentru copii, ignorând relația esențială cu partenerii, să descifreze caracterul avarului șocat de delirul unui vis. Naratorul venit parcă de la circ, Pavel Ulici era de asemenea confuz, lipsit de inițiativă în relația interactivă cu publicul. Apariții insignifiante au fost și Alexandra Suciu în doamna Cratchit, Ada Galeș în Fan Scrooge, Cosmina Stratan în Belle și Vlad Pavel în Joe cămătarul. În Fred, funcționarul lui Scrooge, Sorin Șaguna reușea, în unele momente, să sugereze situațiile dificile ale celui sărac, aflat la ananghie, cu o familie de care e responsabil. Îl seconda în intențiile sale credibile, Ana Vicovan în rolul soției lui Fred. Ioana Manciu interpreta Fantoma Crăciunului Prezent, o partitură citită regizoral ca fiind un personaj sinistru, o întrupare a morții. Cei distribuiți în acest spectacol, lipsit în primul rând de o îndrumare efectuată cu profesionalism pedagogic, au fost victimele unei regii puerile datorate Anei Cucu, absolventa celor trei ani de studiu ai secției respective. A avut ca asistent pe Filip Iosif Columbeanu, consultant artistic pe Ana Maria Nistor, asistent pentru mișcare și coregrafie pe Andreea Belu, iar pentru muzică și interpretarea muziclă live pe Petru Teodorescu. Regia mai beneficia și de o scenografie cu pretenți i– Sorin Boncea. Decorul presupunea o sumedenie de elemente de mobilier manevrate tot de bieții studenți pe post de mașiniști. Prin costumele prăfuite de epocă, scenograful își dorea să încropească atmosfera scrierii lui Dickens, dar ele păreau a fi împrumutate la nimereală din magazia teatrului care găzduia lansarea fundației. Regia Anei Cucu apela la efecte arhicunoscute, fum, ilustrație muzicală abundentă și o mișcare căznită a echipei în scenă. Aliniați de o parte și de alta a scenei, când nu aveau de interpretat vreun rol, studenții stăteau ca niște soldați gata să intervină, să mute mobilierul pentru a schimba spațiul acțiunii. Peste vizualizarea teatrală banală, regia demonstra nepricepere în îndrunarea actorilor în a creiona personaje convingătoare care să transmită ideile scrierii lui Dickens. Spectacolul era bătrânicios, plictisitor, cu exerciții de studiu din primul an de universitate, de pildă jocul de a ghici un personaj. “Colinde de Crăciun” parcă ar fi fost o serbare de sfârșit de an a elevilor din clasele primare. Acest exercițiu de studiu, neinspirat expus la public, aduce deservicii studenților și universității din care provin, chiar dacă era produs de o oarecare fundație, e drept, aparținând unui fost rector din învățământul artistic.

Spectacolul de debut al acestei fundații a fost un eșec confirmând, din nou, starea gravă a învățământului artistic ce oferă anual, în întreaga țară, câteva sute de absolvenți superficial pregătiți, plătitori însă, de taxă. Au profesori doctori din care majoritatea este lipsită de experiență scenică. Învățământul artistic produce pe bandă rulantă regizori care nu cunosc nici măcar alfabetul meseriei, și actori cu dicție și emisie vocală necizelate, și neșcoliți pentru perceperea expresivă a unui personaj.

GALA TÂNĂRULUI ACTOR “HOP” – MANGALIA (EDIȚIA XIII – 2010)

ÎNCOTRO, TÂNĂRA GENERAȚIE ?

Rămâne remarcabil proiectul inițiat de UNITER al unei competiții ce implică absolvenții din ultimii ani ai învățământului artistic. Când anual universitățiile de stat și particulare produc aproximativ 300 de absolvenți “prestatori de servicii artistice”, este firească întrebarea “Încotro” vor merge dânșii să își exercite pregătirea și mai ales cât de eficiente sunt studiile pentru care majoritatea studențiilor plătesc taxă anual? (La fiecare concurent vom specifica universitatea absolvită și profesorul îndrumător.)

Gala Tânărului Actor “Hop” prijeluiește o ieșire unicat la publicul care include și pe directorii de teatru, regizorii, și criticii interesați de acest eveniment. Cei din teatrele de stat preocupați de distribuțiile viitoarelor proiecte sunt invitați la Mangalia să cunoască tânăra generație de actori. De la an la an, crește numărul concurenților înscriși la acest concurs, un “casting” original. Anul acesta pentru Secțiunea individual s-au înscris 67 de concurenți, iar la Secțiunea grup/spectacole 25 de reprezentații. Rămâne discutabilă existența acestei secțiuni care nu are prin regulament un statut bine definit. Cele două jurii ale preselecției au ales 24 de tineri la Secțiunea individual și 5 Spectacole de grup. Concursul de la Mangalia a arătat însă, că preselecția juriilor a fost mult prea generoasă.

A funcționat și la această ediție atelierul “Alteritate”, tema fiind susținută de Florin Fieroiu, un prilej de antrenament pentru concurenți în ilustrarea prin expresia mișcării a stărilor solicitate de diverse situații.

Gala presupune pentru participanți prezentarea în 15 minute a unui text preferat de dânșii, dar și o probă obligatorie cu interpretarea unui text propus de organizatori. Inspirat alese au fost pentru actuala ediție “Moftul în fața opiniei publice” și/sau “Un tenor scăpătat” de I.L.Caragiale.

Menționăm că organizatorul Galei Tânărului Actor “Hop” este UNITER cu sprijinul Ministerului Culturii și Patrimoniului Național, la care s-au alăturat sponsori și partenerii locali. Co-producătorul, Societatea Română de Televiziune prin TVR Cultural va realiza în afara ilustrării tv. a concursului și un spectacol tv. ce va avea în distribuție premianții.

Oferim pe scurt un jurnal al concursului, ca în final să punctăm observațiile rezultate din urmărirea recitalurilor absolvenților. Acestea au atenționat asupra pregătirii profesionale a celor care își doresc să slujească prin talentul lor teatrul nostru.

MIERCURI 1 SEPTEMBRIE

Secțiunea individual

ANA MARIA BĂLESCU – promoția 2010, Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică “I.L.Caragiale” – UNATC (București), clasa prof. Ion Cojar, Adrian Titieni. Și-a ales “Vocea broscuței țestoase” aptare liberă după John van Druten, un examen din vremea facultății care nu putea arăta atât de jalnic sub îndrumarea regretatului pedagog, Ion Cojar. Selecția ar fi avantajat concurenta, dar interpretarea era confuză. A mers pe linia superficială, preferată de majoritatea concurenților la toate edițiile Galei, ca în interpretare să demonstreze capacitatea de abordare a cât mai multe personaje invocate de autor în scriere. Aspectul recitalului său era cel al unui monolog susținut într-un spectacol de revistă de un amator necunoscător al necesității indicării esențiale a tipologiilor abordate. Pentru proba obligatorie a optat pentru “Un tenor scăpătat”, a adaptat textul lui Caragiale și a ambiționat să cânte, bolmojind replici și în engleză, metodă care a distrus sensurile scrierii.

ADINA LAZĂR – promoția 2010, Universitatea “Babeș-Bolyai” (Cluj-Napoca), Facultatea de Teatru și Televiziune, specializarea Actorie și Păpuși-Marionete, clasa lect.univ. Ionuț Caras. A optat pentru “m-am întors de la supermarket și i-am tras o mamă de bătaie fiului meu” după “Agamemnon” de Rodrigo Garcia. Într-o regie proprie sau a altuicuiva, avea intenția de condamnare a violenței. Cu ketchup împrăștiat pe trup, lovea cu furie într-un sac învelit în plastic în care s-ar fi aflat fiul, rostind strident replicile. În “Moftul … “ sărmanului Caragiale a aplicat o adaptare vulgară spulberând orice intenție a textului. Absolventa poate deține aptitudini pentru profesia aleasă, dar nu a reușit să le pună în valoare pentru că a ales calea dictată de stilul manierist al expresiei teatrale exagerate fără de motivare în text, promovat de unii regizori care vor să fie mai presus de autor. A participat în “EDEN” (Eva) și la Secțiunea grup/spectacole.

ALEXANDRU PETRILA – promoția 2009, Universitatea “George Enescu” (Iași), Departamentul de Teatru, secția Arta Actorului de Păpuși și Marionete, clasa prof. Adrian Carauleanu. Nu a apelat la o adaptare pentru “Însemnările unui nebun” de Gogol spre prețuirea sa, dar lectura scenică a textului era modestă, lipsită de o înțelegere în profunzime a sensurilor sale. “Nebunul” său, înveșmântat în cămașă de forță care mai încerca să amintească și de alte personaje invocate de autor, arăta o înțelegere superficială, lipsită de o elementară logică a textului. Pentru “Moftul … “, regizoral a încercat, purtând un sac, etc, o adaptare terfelind scrierea.

ANA NICOLAE – promoția 2010, Universitatea “Babeș-Bolyai”, aceiași secție menționată mai sus, clasa aceluiași dascăl, Ionuț Caras. A considerat autorul Teodor Mazilu depășit și a prezentat “Ortansa” după o idee a sa. Intenția era de a oferi un personaj vulgar, sexy desprins parcă din răposata “Vacanță mare”. Accentele “regizate” cu schimbări de accesorii ale costumului, marcate de o exagerată agitație în scenă, cu stridențe sonore desprinse parcă dintr-un spectacol al unui bar din Ferentari, anulau posibilele date pentru profesie ale concurentei. Conform pregătirii de la universitatea absolvită, a adaptat și “ Un tenor scăpătat” de Caragiale, interpretând grotesc personajul. A cântat fals, a țipat mereu când își rostea replicile fără să gândească asupra sensului lor. A participă și la Secțiunea grup/spectacole în “EDEN” (Eva).

RALUCA MARA

Promoția 2010, Universitatea “Babeș-Bolyai” (…), clasa Ionuț Caras. A apelat și dânsa la acel “după” pentru recitalul personal și s-a oprit la texte după … Friedrich Nietzsche. “Regia” intenționa să o susțină prin efecte deplasate. Scotea pantofii dintr-un manechin, întrebuința o drujbă cu dorința de a ilustra fragmentele din screrile filosofului. Rostirea textului, în unele momente, degaja totuși, emoție prin exploatarea sensurilor. S-a ferit de orice stridențe vocale. În “Moftul … “ lui Caragiale, adaptat regizoral, cu o mașină de scris atârnată de gât, încerca fragil să susțină o relație interactivă cu spectatorii. În ciuda acestor efecte regizorale care au dezavantajat-o, concurenta a obținut însă, PREMIUL “MARIA FILOTTI”, inițiat de prințul Șerban Cantacuzino în memoria bunicii sale, o mare actriță a teatrului nostru.

(La ediția trecută, acest premiu a fost atribuit Valentinei Zaharia, o tânără actriță remarcată și în distribuția spectacolui de la Teatrul Național “I.L.Caragiale” , “Tectonica sentimentelor” – comentat pe blog. Demnă de admirație a rămas apariția Valentinei Zaharia la actuala ediție, care a informat pe tinerii săi colegi de generație cum a perceput teatrul înaintașa lor, Maria Filotti. Actrița, cu modestie, nu a amintit de activitatea sa pe prima scenă a țării. )

Secțiunea grup/spectacole

“OMUL DE ZĂPADĂ”- textul Liei Bugnar cunoscut sub titlul “Aici nu se simte” când a fost prezentat la Teatrul Luni de la Green Hours. SIMINA CONTRAȘ și ALI DEAC, promoția 2008, Universitatea “Lucian Blaga” (Sibiu), Facultatea de Litere și Arte, catedra de Artă Teatrală, specializarea Arta Actorului, clasa conf.univ.dr. George Ivașcu, au propus inspirat acest spectacol care, din păcate, nu le-a adus niciun premiu. Dialogul static dintre cele două personaje era susținut cu nuanță, credibil, cu sensibilitate de către interpreți. Absolvenții reușeau să caracterizeze în esență personajele. Despre acești absolvenți, dacă vor avea și șansă, cred că vom mai auzi.

“DINCOLO DE UMBRE”

Promoția 2010, Universitatea “George Enescu” (Iași), specializarea Arta Aactorului Mânuitor de Pâpuși și Marionete, clasa conf. univ. dr. Anca Ciobotaru. Era un spectacol de pantomimă, mânuire păpuși și blackight, scenariu Dumitru Georgescu, Ecaterina Ciofu și Ioana Iordache care putea stârni nedumerire prin prezența într-o gală dedicat tânărului actor unde ar trebui să se evidențieze interpreții și prin pregătirea lor pentru rostirea unui text. “Dincolo de umbre” a obținut însă, PREMIUL PENTRU CEL MAI BUN SPECTACOL datorită interpretării admirabile a absolvenților ECATERINA CIOFU, IOANA IORDACHE și DUMITRU GEORGESCU. Mișcarea, relația cu “personajele”, în special cu acea “păpușă” desprinsă din filmele pentru copii, pe o muzică bine aleasă, erau concepute cu profesionalism și susținere interioară a situațiilor de către interpreți. Pantomima, ajutată de efecte de dans modern, ilustra atractiv scenariul. E drept, liantul cuplării secvențelor îngreuna ritmul reprezentației. Se detașau momente, abil construite de interpreți care parcă proveneau din examenele anuale ale acestora. Cei trei concurenții au demonstrat o atentă pregătire profesională și inventivitate pentru modernizarea teatrului de păpuși și marionete.

JOI, 2 SEPTEMBRIE

Secțiunea individual

DIANA BULUGA – promoția 2010, Universitatea “Babeș-Bolyai” (…), clasa Ionuț Caras, mărturisea în programul galei că rolul visat de dânsa ar fi … Mata Hari. Și-a ales “Irma Grese: un înger al morții” după Jo Davidsmeyer. Într-o așa zis “regie” confuză și-a dorit să invoce extravagant sinistrul personaj al unei tinere devotate nazismului, condamnată la moarte pentru crime de război. Ajutată de o regie încărcat de efecte ce o dezavantajau – decor fără rost, proiecții etc. – nu a reușit să caracterizeze personajul nici măcar linear. Nu a convins de intențiile sale băgându-și capul într-o găleată cu apă pentru a trece de la rolul de dictator dintr-un lagăr, la cel de condamnată. A rostit strident replicile și nu a putut transmite credibil nici o idee privind textul cu ambiție ales, dar nepotrivit pentru un recital limitat ca timp de desfășurare. Tot cu o penibilă intenție regizorală a adaptat teatral “Moftul … “ lui Caragiale. Oferim doar un exemplu de ilustrare lipsită de un elementar simț cultural, replica “Mai întâi să o luăm de la coadă”, când scotea dintr-o geantă diplomat un pește și îi reteza coada !! Acomodarea la o astfel de vizualizare teatrală amintea de unele spectacole ale unor regizori al cărui nume se sfârșește cu … “ uțiu”. Multe din spectacolele lor au dispărut după doar câteva reprezentații, fără a convinge publicul prin “intențiile” lor teatrale. A participat și la Secțiunea grup/spectacole în “EDEN” (Eva).

TUDOR AARON ISTODOR

Promoția 2007, UNATC, clasa Ion Cojar. Este un tânăr actor activ care s-a impus în mișcarea teatrală, ambițios fiind de-a participat și pentru obținerea unei noi recunoașteri la această gală. Și a reușit acordarea PREMIULUI SPECIAL AL JURIULUI “SICĂ ALEXANDRESCU”. La Teatrul Luni, de pildă, a fost prezent în “Deformații”, un spectacol de Marcel Țop (comentat pe blog), unde a realizat un rol de excepție, tot cu texte de Eric Bogosian. Comod, pentru gală și-a ales același autor cu “Paharul”, interpretat corect ca citire teatrală a replicii, dar fără strălucire și evident cu specificarea “după” textul autorului. Își dorea firescul în interpretare, dar aluneca în platitudine. Poate sub influența unui spectacol-șușă, “O noapte furtunoasă” (comentat pe blog) a adaptat și pe Caragiale cu “Un tenor scăpătat” și a apelat la manele etc. Păcat de talentul acestui actor pentru superficialitatea abordării acestei competiției.

INGRID ROBU – promoția 2009, Universitatea “Babeș-Bolyai” (…), clasa Miriam Cuibus. Fiind fascinată, cum mărturisea în program de “rolurile de nebuni și diavoli” a ales drept “carte de vizită” clovnul din “Fotografii cu clovni invizibili” de Val Butnaru. Manipula abil stările acelui trist personaj obligat să facă lumea să râdă. Interpreta era atentă la creionarea credibilă a fețelor personajului. La proba obligatorie a mers pe aceiași linie încercând să facă din “Tenorul” lui Caragiale un alt claun care cerșește precum un țigănuș, “Dă-mi și mie un ban” într-o adaptare jalnică a textului. Concurenta a obținut însă, PREMIUL PUBLICULUI LA SECȚIUNEA INDIVIDUAL .

SIMONA NĂSTASE – promoția 2010, Universitatea “Hyperion” (București), Facultatea de Arte, specializare Actorie, clasa prof. Virgil Ogășanu și Ruxandra Sireteanu. Alegerea sa repertorială – Ioana din “Sfânta Ioana” de Shaw -, rămâne remarcabilă, interpretarea monologului cu lacrimi în ochi, cu sensibilitate, era însă, departe de consistența personajului. Cu emoție, școlărește vroia să își caracterizeze personajul anihilând profunzimile sale. O lectură de suprafață a dovedit și la proba obligatorie unde a ales “Moftul … “. Adaptarea regizorală se manifesta, în final, și printr-un dans … din funduleț, aiurea plasat. Astfel de așa zise dansuri au marcat multe interpretări ca și expunerea chiloțeilor de către unele concurente.

RADU TUDOR – nu s-a menționat cărei promoții aparținea, Universitatea din Craiova, Facultatea de Litere, Departamentul de artă teatrală, specializarea Artele spectacolului, clasa prof. dr. Remus Mărginean. Conceperea unui scenariu ghiveci blamată la toate edițiile galei, în care de-a valma sunt asociați autori remarcabili, continuă a fi prezentă. Concurentul a oferit “Veșnic …” după Shakespeare, I.D.Sârbu, Nichita Stănescu, Brenda Walker! Rezultatul era un recital lipsit de sens care îl dezavantaja, un fel de maimuțăreală ce ar fi vrut să trateze tema dragostei. “Ambâțul” de a șoca l-a eliminat de la posibilele premii. În “Moftul … “ lui Caragiale și-a imaginat adaptarea cu un povestitor, vânzător de ziare, ca și alți concurenți. Lectura sa scenică era ca a unui amator în tainele teatrului.

CRISTINA BODNĂRESCU – promoția 2008, Universitatea “George Enescu” (…), clasa conf.univ.dr. Emil Coșeru. Alegerea unui monolog din “Sora lui …” de Lot Vekemans era indicată pentru gală. Simplu, fără artificii regizorale derizorii, concurenta captiva prin relatarea situației Ismenei, personaj din trilogia anticilor. Cu sensibilitate, cu logică în frazare, prezenta tragica istorie a personajului. La proba obligatorie a anihilat impresia bună a recitalului său printr-o adaptare hilară a lui Caragiale cu al său “Tenor scăpătat”. Începea ilustrarea scenică printr-un “Mulți ani trăiască” și o “îmbogățea” în continuare prin efecte scenice lipsite de sens în raport cu scrierea.

Secțiunea grup/spectacole

“WOMEN IN MOTION” de Donald Margulies a fost o altă alegere repertorială surprinzătoare pentru două tinere actrițe – DIANA CAVALLIOTI, promoția 2008, UNATC, clasa prof. univ.dr.Florin Zamfirescu și ANDREEA VASILE, aceiași promoție de la UNATC, clasa prof. univ.dr. Adriana Popovici -, care au avut șansa afirmării în diverse spectacole în Capitală, dar au ales un text derizoriu. Povestea celor două colege de serviciu care pleacă în vacanță în Caraibe era fără mare miză dramatică. Actrițele încercau impunerea personajelor printr-un firesc împins spre un fals plictisitor, își doreau o interpretare în stilul filmului, ce nu reușește însă, atractivitate pe o scenă. Degajau umor prin configurarea relațiilor, dar evoluțiile personajelor erau tern, simplist expuse.

“EXIT” – după texte de Eric Bogosian, surprinzător dar avea și precizarea, regia : Mara Opriș. Poate s-a mândrit cu regia acestui spectacol care la Cluj e prezent în repertoriul teatral al orașului, dar “viziunea” sa a dezavantajat pe tinerii actori : RADU HOMICEANU (Actor, Superman, Diavol), MIHAIL ONACA (Profetul, Superman, Diavol) și RALUCA UZUNOV (Preoteasa, Femeia) , promoția 2010, Universitatea “Babeș-Bolyai” (…), clasa aceluiași profesor Ionuț Caras. Au interpretat mai multe roluri, fără grija de a le diferenția desenul. Decorul ales de regie cu două uși batante ar fi vrut sugerarea intrării în iad și … iad a fost întregul spectacol prin exagerata ilustrare teatrală a monologurilor, legate prin improvizații lamentabile. “Viziunea regizorală” propunea drăcușori dintr-un spectacol de grădiniță, un superman venit parcă de la circ, țipetele însoțeau fiecare monolog, recitat strident de sărmanii absolvenți. Vulgaritatea acestei “regii” incoerente a anulat orice posibilitate de afirmare a concurenților, deveniți manechine într-un spectacol dezagreabil. Au mai participat și la alt spectacol al Secțiunii grup, “EDEN”, Radu Homiceanu în Adam, Mihail Onaca în Șarpele și Raluca Uzunov în Eva.

VINERI, 4 SEPTEMBRIE

Secțiunea individual

LAURA BILIC

Promoția 2007, Universitatea “George Enescu” (…), clasa prof.univ.Constantin Popa. A uimit prin interpretarea logică, nuanțat redată a textului lui Caragiale, “Un tenor scăpătat”. Fără niciun artificiu vizual, stând simplu în picioare în mijlocul scenei, a povestit convingător drama tenorului care și-a pierdut vocea. În “Pete de cernală” de Michael Frayn cu aceiași simplitate dublată de sensuri subtil exploatate în rostirea replicilor, a transmis emoționant textul, inteligent ales să o reprezinte. Concurenta nu și-a regizat aparițiile, a interpretat textele cu atenție la valoarea cuvântului, rostul său în construirea unor personaje. Astfel, a obținut PREMIUL PENTRU CEA MAI BUNĂ ACTRIȚĂ.

IOAN-MIHAI CORTEA

Promoția 2008, UNATC, clasa prof.asoc. Liviu Lucaci. Textul care să îl reprezinte era dificil, dar indicat ales ,“Alexis Zorba” de Nikos Kazantzakis. Interpretarea sa reușea în mare parte caracterizarea în esență a personajului. Rostirea însă, aproape șoptită a unor replici în numele firescului și amplificarea altora, fragmenta soliditatea constructului personajului . În “Moftul …” de Caragiale a devenit un vânzător de ziare, comentator al acuzelor aduse publicației. Nu a apelat la o adaptare, urmărea atent sensurile textului. A folosit însă, un joc de lumini neinspirat. Interpretarea sa îi prezenta personalitatea, capabilă de abordarea unor roluri diverse. I-a fost atribuit PREMIUL “ȘTEFAN IORDACHE “ PENTRU CEL MAI BUN ACTOR.

Menționăm că acest premiu de 1000 de euro este subvenționat anual prin testamentul regretatului actor Ștefan Iordache, administrat de sora sa, Ileana. Distinsa doamnă mai subvenționează anual și o bursă la UNATC pentru un teatrolog, conform dorinței testamentare a regretatului profesor, Mihaela Tonitza-Iordache.

ALEXANDRA ADINA RĂDESCU – promoția 2009, UNATC, clasa lect. univ. drd. Mircea Rusu. În “Visul” de D.R.Popescu, un text dificil, nu găsit calea comunicării sensurior multiple ale scrierii. “Regia” urmărea efecte, dar nu conturarea unor idei, iar finalul, cu un cearceaf pe cap, era ridicol. La proba obligatorie, trata “Un tenor scăpătat” fără gând în raport cu explicarea personajului, dovedea o frazare haotică a replicii. În genere, interpretarea concurentei era exterioară, nu filtra situațiile cu efect pentru personajele implicate.

ȘTEFANIA DUMITRU – 2010, Universitatea “Spiru Haret”, Facultatea de Teatru, clasa conf.univ. Adriana Piteșteanu, conf.univ.drd. Vlad Rădescu. Alegerea sa “Micile mele rândulețe” după Tudor Mușatescu îi servea pe deplin personalitatea, “adaptarea” după autor fiind inteligent alcătuită pentru a se integra timpului de concurs. Interpreta deținea harul redării cu finețe a subtilei satire a textului. Avea umor de calitate. Fără artificii regizorale, comicul era impus prin manipularea replicii, dar … emoția sau timiditatea au dezavantajat-o, rostirea vocală a textului nu avea întodeauna rezonanță la sală, era minoră ca tonalitate. La proba obligatorie a fost singura care a avut curaj să compună logic un colaj din cele două texte impuse, “Moftul …” și “ Un tenor scăpătat”. A povestit cu haz situațiile, dar și în acest moment, adeseori, rostirea textului fără penetranță la sală nu a impus-o în rândul premianților. Ștefania Dumitru este un nume care trebuie însă, reținut. Există o lipsă a actrițelor capabile să abordeze comedia, iar concurenta poate fi o interpretă specială a genului, dacă … își va remedia și tehnica emisiei vocale.

DIANA TURTUREANU – promoția 2008, Universitatea “Babeș-Bolyai” (…), clasa conf.univ. dr. Diana Cozma. O prezență atractivă ca apariție scenică. În “Portocalele nu sunt singurele fructe” după romanul lui Jeanette Winterson, a susținut primitiv, școlărește, amatoristic, dialogul personajului cu … diavolul. În “Tenorul scăpătat” a conceput regizoral … personajul unei gravide cu tendințe de Mița Baston care ar relata necazurile tenorului. Și ca să uimească definitiv spectatorii, după ce și-a mai arătat uneori chiloțeii, a scos în final un … steag tricolor !! Și în acest caz, “stilul regizoral” al școlii clujene a distrus orice posibilitate de remarcare a personalității concurentei.

ANADREEA IOANA CIOARĂ – promoția 2010, Universitatea “Babeș-Bolyai”( … ), clasa asist.univ.asoc. Sinko Ferenc, asist.univ. drd. Filip Odangiu. A prezentat “Sublimul indiferent” după Jean Cocteau, un one-woman show specificat în fișa sa de participare la gală și ca examen în facultate. Într-un decor amplu pentru un recital, cu un pat somtuos și un perete ilustrat cu ziare, de la bun început a sugerat o contribuție regizorală. Afectat și fără gând își recita textul, apelând la ieșiri din spațiul de joc pentru dialogul cu iubitul. Evident că a efectuat și o adaptare după “Un tenor scăpătat”, simpla dar cu mult miez poveste a destinului personajului, fiind redusă la scălămbăiala … unui clovn cu ifose.

ADRIAN ȚOFEI – promoția 2010, Universitatea “Dunărea de Jos”, Facultatea de Arte, specializarea Arta Actorului, clasa prof. conf. univ. dr. Mircea Gheorghiu, asist.univ. Florin Toma. Și-a ales “The Many Ways to Skin a Cat” de Raeesa Aniff spre a relata mărturisirile unui dezaxat mintal care de la gâze ajunge să își ucidă cu candoare iubita. Naturalețea interpretării textului, singur în scenă, degaja credibilitate demenței personajului său sinistru, dar … dicția sa grav defectuoasă denota o dezastruoasă pregătire vocală pentru profesia aleasă. Când a trecut la proba obligatorie, cu “Un tenor scăpătat”, o adaptare, interpreta textul la fel ca precedentul. Concurentul a fost un exemplu concludent al stării învățământului nostru artistc, care a devenit o afacere a profesorilor doctori, dezinteresați și inapți pedagogic pentru pregătirea solidă a studenților.

Secțiunea grup/spectacole

“EDEN” – spectacol nonverbal bazat pe textul Genezei din Biblie, în care au fost distribuiți DIANA BULUGA, RADU HOMICEANU, ADINA LAZĂR, RALUCA MARA, ANA NICOLAE, MIHAIL ONACA, FLORIN SUCIU, ANDREA ȘOVAN, RALUCA UZUNOV, promoția 2010, Universitatea “Babeș-Bolyai’ (Cluj-Napoca), Facultatea de Teatru și Televiziune, specialitatea Actorie și Păpuși-Marionete, clasa lect.univ.asoc.Ionuț Caras. Spectacolul se specifică a fi regizat de Ionuț Caras și Mara Opriș. Au ales o temă ambițioasă, vizualizată însă, teatral fără consistență și preocupare pentru cei distribuiți pentru a le servi capacitățile de remarcare. Unii din cei care se confruntau cu cerințele teatrului nonverbal reușeau în puține momente, expresie în mișcare remarcabilă, alții se pierdeau în execiții stângaci înfăptuite scenic. Tratarea temei alese era penibil ilustrată, repetitiv pe motivul Adam și Eva. Pretenția regizorală de apropiere ca sens major existențial de Geneză, dovedea o gravă lipsă de motivare culturală în alegerea soluțiilor teatrale. Acestui spectacol, prin vot, spectatorii i-au atribuit PREMIUL PUBLICULUI. Spectatorii l- au preferat și pentru că descopereau simplist identitatea lui Adam și Eva, prezentați doar ca imagine… cum i-a făcut mama natură, goi, dar lipsiți de fior interior. Tinerii absolvenți să mai chinuiau să ilustreze și povestea lui Noe, încercând sugerarea celor adunați pe arca sa, dar exercițiul vizual era amatoristic realizat. Acest spectacol cu mari pretenții regizorale a dezavantajat absolvenții chiar dacă a fost preferat de public.

Nici o gală nu a avut însă, un public atât de nerespectuos față de actul artistic, cum se manifesta acesta prin puzderia de elevi prezenți la recitaluri. Veniseră să se distreze ca la un club, să se tachineze între ei, deranjând concurenții. Puțini înțelegeau ce se petrece pe scena Casei de cultură din Mangalia, că mai vârstnicii lor colegi de generație luptau pentru afirmarea într-o profesie foarte grea.

SÂMBĂTĂ, 5 SEPTEMBRIE

Secțiunea individual

OANA IANULI – promoția 2010, Universitatea “Babeș-Bolyai” (…), clasa asist.univ.asoc. Sinko Ferenc, asist.univ.drd. Filip Odagiu. Concurenta a ales să o reprezinte pe “Salomea” lui Oscar Wilde. Absolventă a școlii de la Cluj a apelat, firește, la “ajutor regizoral”, ca să dea o notă spectaculoasă recitalului său. Legată cu o … să-i zicem lesă, cu desene în negru pe trupul pe care și-l dezlgolea, încerca să expună starea celei care își dorea capul lui Ioan, sugerat printr-un craniu plasat în scenă. Poate că și această concurentă deținea aptitudini pentru profesia aleasă, dar “regia” i-a distrus recitalul. A mai prezentat o adaptare … după “Moftul …” bietului Caragiale, cu muzică, dans, finalizată cu arătarea chiloțelului.

DELIA RICIU – promoția 2010, Universitatea “Spiru Haret” (…), clasa conf.univ. Adriana Piteșteanu, conf.univ.drd. Vlad Rădescu. La proba obligatorie printr-o neinspirată “regie” citea fără sens de pe talpa pantofului sau de pe bucăți de hârtie răsfirate pe scenă, “Moftul …” lui Caragiale. A încercat apoi, interpretarea personajului Maricica Tunsu din “Opinia publică” de Aurel Baranga. Era mult prea pripită în rostirea textului, neavâd stăpânirea tehnicii vocale necesare, dar prin intențiile sale creiona în esență personajul, avea haz în unele momente.

VLAD UDRESCU – promoția 2008, UNATC, clasa prof.univ.dr.Adriana Popovici. Se vroia simplu și direct în relatarea textului “Clipa” de Michael Ghozland, dar personajul care trece prin mai multe etape ale vieții, de la copilărie la maturitate, solicita o varietate de expresii nestăpânite de concurent. Opțiunea repertorială l-a dezavantajat. În “Moftul …” lectura scenică avea coerență și parțial reușea să impună relatarea problemelor unui ziar foarte apropiate de cele ale presei actuale. Concurentul a dovedit însă, că deține aptitudini pe care un regizor dibaci le poate folosi.

ALEXANDRA BLEJAN – promoția 2010, Universitatea “Spiru Haret” (…), clasa conf.univ.Adriana Piteșteanu, conf.univ.drd. Vlad Rădescu. Din nou, s-a prezentat un recital pe un scenariu ce ansambla fraze din Ibsen, Mariana Alcoforado, Magda Isanos, Claire Castillon și Shakespeare, “Plouă cu trandafiri” ! În unele … clipe, concurenta surprindea prin sinceritatea comunicării directe a replicii rostite. Scenariul însă, nu o lăsa să compună un profil de personaj convenabil personalității sale. O “regie” neinspirată s-a manifestat, din nou, la proba obligatorie, în care concurenta începea “Tenorul scăpătat” cântând la…, să-i zicem, un flaut.

TUDOR GHIȚĂ – promoția 2010 a aceiași universități, la aceiași clasă, ca și concurenta de mai sus și cea următoare. A fost printre puținii concurenți speciali ca intenții de joc. În “Despre efectul dăunător al tutunului” de A.P.Cehov care nu a suferit o adaptare, concurentul era admirabil prin folosirea cu minuție a obiectelor la care apela personajul. Din păcate, pierdea din tensiunea textului, nu avea ritm în relatare și adeseori replica era trecută în planul doi. Inventiv ca expresie, interpretul încărca însă, ilustrarea textului prin relațiile cu obiecte. O lectură ternă a oferit scrierii lui Caragiale “Moftul …”, lipsită de accentele necesare sublinierii intențiilor autorului.

DIANA CROITORU – Colega lui Tudor Ghiță s-a oprit tot la “Moftul …”, prefațat de o scenă fără de replică, lungă pentru sugerarea intențiilor presonajului imaginat de concurentă. Lectura sa era logică dar lipsită de strălucire, de atactivitate. “Cabinetul de încălțăminte de damă” de Matei Vișniec nu era o alegere convenabilă care să-i evidențieze personalitatea. Concurenta se manifesta stângaci în sugerarea situațiilor și în încercarea de comunicare cu publicul.

SPECTACOLE INVITATE ÎN AFARA CONCURSULUI

Publicul, în majoritatea sa alcătuit din concurenți, a primit cu entuziasm pe ADA MILEA și apoi pe partenerul său, BOGDAN BURLĂCIANU în fragmentul din “Nasul “ de Gogol. Din păcate, acestei interprete de excepție i s-a acordat, inexplicabil, un spațiu restrâns pentru spectacol. A urmat un recital mai amplu, prezentat de SORIN ROMANESCU, interpret de jazz original, la trei chitare. Era un artist în domeniu, numai că … ne aflam la o gală dedicată teatrului, iar Ada Milea era mult mai apropiată de profilul său.

OBSERVAȚII GENERALE

Observațiile din acest “Jurnal” poate au fost prea drastice față de unii concurenți, dar rămâne demnă de toată stima ambiția lor de a concura și a se afirma într-o competiție dificilă. Unii dintre ei, chiar dacă nu au obținut premiul râvnit, au dovedit că au șanse de afirmare în viitor. Rămân însă, discutabile cauzele care au dus la eșecul multora.

1/ Pregătirea profesională prin cizelarea aptitudinilor pe care le dețin este deficitară. Nu mai avem profesori de actorie la universitățile numeroase întâlnite în orașe mici și capitale de județ. Aceste persoane care predau actoria pot fi doctori cu pretenții de pedagogi, dar majoritatea lor sunt lipsiți de o elementară practică pe o scenă. Sunt … felceri ! Unii dintre acești “pedagogi” se mai vor și regizori de ocazie, experimentează regia pe studenții lor și uită de necesitatea evidențierii celor ce fac primii pași în teatru.

2/ Regia recitalurilor, încărcată de efecte extravagante, îgnorând textul, vrând să fie mai presus de el ,a dezavantajat pe majoritatea concurenților. Și de astă dată s-a făcut simțită criza regiei noastre.

3/ În urma studiului de trei ani la o facultate de teatru, specializarea “actorie și păpuși-marionete” (!!!), absolvenții devin “prestatori de servicii artistice” și nu actori. Prestatorii se pot manifesta oriunde, dar mai greu pe o scenă unde ar trebui să atragă publicul prin comunicare de emoție și gând. Fabricile de “prestatori” ce avantajează financiar pe doctorii pedagogi, prin arida pregătire a celor de la care percep taxe, sunt vinovate de visele eșuate ale absolvenților care vor să devină actori.

4/ Școlarizarea artistică merită o dezbatere publică amplă, iar gala nu avea drept scop această temă spinoasă. Dar … pregătirea tehnică a concurenților – dicție, impostație vocală, frazare -, mișcarea scenică și susținerea de relații interactive cu spectatorii, au lăsat de dorit la majoritatea absolvenților. De asemenea, pregătirea lor culturală, evidentă și în alegerea discutabilă a textelor, s-a dovedit șubredă.

5/ Adaptări cu precizarea “după” X autor și mai ales masacrarea lui Caragiale au demonstrat aceiași slabă pregătire culturală.

6/ Gala, prin regulament, nu ar trebui să accepte în concurs examene de an, iar proliferarea teatrului nonverbal obligă la inițierea unei secțiuni aparte.

7/ Gala Tânărului Actor este … un casting original. De-a lungul timpului, mulți premianți au devenit nume stimate în teatrele noastre. Amintim, de pildă pe Pavel Bartoș (Ediția din1999), Anamaria Marinca (ediția din 2000), Andreea Bibiri, Clara Flores, Marius Rizea (Ediția 2001), Mirela Oprișor, Dragoș Bucur (Ediția 2002), Natalie Ester, Adrian Văncică (Ediția 2003) etc. Participarea la această competiție onorează pe orice tânăr.

P.S. Am primit întrebări, și pe blog, și la gală de la tineri care își caută perfecționarea pentru profesia râvnită. Îmi e dificil să vă recomand profesori de înaltă clasă precum este Sanda Manu. Urmăriți spectacolele de absolvire și hotărâți atunci pentru ce dascăli și universități, optați. Deasemenea, vizionați spectacolele teatrelor instituționalizate și pe cele de teatru independent și puteți descoperi cine i-a format profesional pe cei care evoluează cu succes în ele.

Îmi mai permit un sfat, încercați în echipă proiecte pentru teatrul independent.