“ TIPOGRAFIC. MAJUSCUL “ – TEATRUL ODEON (Sala Nouă)

     UN EVENIMENT TEATRAL, O LECȚIE DE VIAȚĂ

      Rar, foarte rar se întâlnesc astfel de spectacole “lecții” de viață inspirate din concretul istoric, încărcate de emoție, tensiune și adevăr, realizate prin mijloace teatrale ieșite din convenția obișnuită. Gianina Cărbunariu și echipa sa, propun un “altfel de teatru”, provocator la gândire și judecarea trecutului nu îndepărtat al istoriei noastre, raportat subtil la actualitate. Tinerii care nu au trăit epoca subiectului, o pot cunoaște și vor fi uimiți; cei născuți atunci, vor avea unii lacrimă în ochi, iar alții vor fi deranjați că le-a fost pusă în față, astăzi, oglinda faptelor din trecut.

      “Tipografic. Majuscul” aparține  “teatrului document”. Autorul scenariului – dramaturgul - este regizoarea Gianina Cărbunariu, o personalitate consacrată a mișcării noastre teatrale, care pune în pagină scenică propriile scrieri, rezultate în urma unei documentări minuțioase. Tema aleasă este fosta Securitate, la care a apelat și pentru un alt spectacol independent “X mm din Y km” cu stenograme din dosarul de urmărire a dizidentului Dorin Tudoran (comentat pe blog). De astă dată, Gianina Cărbunariu prezintă scenic drama unui adolescent descoperită în dosarul cu 200 de pagini, numărul 739, “Elevul”, document de urmărire al Securității în 1981, a tânărului Mugur Călinescu (1965-1985), care după patru ani a decedat misterios. Documentarea sa nu se rezumă doar la dosarul din arhivele fostei Securități, ci folosește interviuri cu mama elevului, ofițeri ai instituției respective, date din volumul “Șase feluri de a muri” de Marius Oprea, cât și documente aparținând istoricului Mihai Bumbeș, totul fiind amsamblat inteligent de autoarea spectacolului. Scenariul său redă prin inedite documente, purul adevăr despre unul din cazurile zguduitoare desprinse din “activitatea” de urmărire a fostei Securități.

        În 1981, Mugur Călinescu scria curajos cu cretă pe zidurile unor clădiri din Botoșani, crezul său despre drepturile și libertățile cetățeanului care trăia însă, în teroarea societății comuniste ce își dorea “omul nou” spălat pe creier. Securitatea a căutat disperată pe autorul inscripțiilor, a descoperit un elev și a început demersul de anchetare a “obiectivului”, a celor din jurul său - părinții divorțați, profesorii și colegii adolescentului dintre care unii devin la 16 ani (!!) informatori ai acestei instituții. Mugur Călinescu, adolescentul cercetat, a rezistat opresiunii, a rămas consecvent convingerilor sale și a murit după câțiva ani de anchetare în mod suspect de leucemie. În finalul reprezentației, după expunerea teatrală a documentelor, ipocrit, anchetatorii își argumentează astăzi, acuzele prin motive că au apărat statul și nu au făcut poliție politică. Totul în acest spectacol este numai adevărul faptelor reale, respectat echilibrat de autoare, fără ostentații de imagine  teatrală sau de replică, redat. Este o excepțională transpunere scenică a unor fapte istorice ignorate de cărțile de istorie din școli. După 23 de ani de la căderea sistemului, abia acum, se descoperă torționarii din închisorile comuniste și doar cei care mai privesc știrile unor canale tv. mai află câte ceva despre epoca de tristă amintire, unde a funcționat și Securitatea ! “Tipografic. Majuscul” este și o lecție vie de istorie pentru tinerii de astăzi, cu o fină acuzare a vinovăției celor lipsiți de curajul de a acționa precum “elevul”, dar și pentru slugile fără de morală ale acelui timp. Nu este “teatru politic”, ci “teatru document” despre morală.                                 

         Scenariul său document, regizoarea Gianina Cărbunariu îl îmbracă într-un veșmânt teatral minimalist prin scenografia lui Andrei Dinu. Un ecran în fundal, căteva scaune și microfoane, compun decorul. Pe lângă cei cinci actori care se transformă în diversele personaje din documente, viziunea regizorală mai introduce un personaj, ecranul folosit nu pentru efecte vizuale. Proiecțiile vor “vorbi” prin documentele filmate despre situația “obiectivului” anchetat, despre crezul său și se vor completa cu imagini de prim și gro planuri ale expresiei chipului, privirii ofițerilor anchetatori surprinși în scenă prin actorii interpreți, amplificate prin vizualizări combinate. Teatralitatea regizoarei este impresionant aplicată și dezvoltată coerent. Accente sonore scurte sau acorduri muzicale inventiv create de Bobo Burlăcianu, departajează secvențele și le sporesc tensiunea. Spre final ecranul se coboară și discret se sugerează teatral printr-o imagine cu sens metaforic, sfârșitul destinului “elevului”, ce saltă insistent pe o saltea elastică până la epuizare. Sunt prea puține cuvintele de laudă pentru acest concept regizoral derulat coerent, logic, cât și cele pentru cei cinci actori din distribuție.

          Actorilor le revine o sarcină grea, de a trece majoritatea prin mai multe personaje – părinți, ofițeri securiști, profesori și colegi ai “elevului”; anonimatul personajelor sporște însă, verosimilitatea prezentării epocii acțiuni.  Cu excepția lui Silvian Vâlcu (elevul Mugur Călinescu), tuturor celorlanți actori distribuiți – Cătălina Mustață, Alexandru Potocean, Gabriel Răuță și Mihai Smarandache – le revin profilul mai multor personaje. Fără schimbări de costum, doar prin intonații vocale, frazarea replicii și expresia chipului, acești actori minunați reușesc să deseneze diverse chipuri implicate în evocarea documentului. Tânărul actor Silvan Vâlcu compune credibil personajul elevului, adolescentului  trist și naiv curajos de a spune public credința sa în libertatea individuală, drepturile elementare ale omului printre care și hrana zilnică afectată de economia timpului său. Excelent este Silvan Vâlcu alături de Cătălina Mustață, Alexandru Potocean, Gabriel Răuță și Mihai Smarandache. Toți actorii se dedică acțiunii, se transpune fiecare în personajul- argument cu dăruire, reușesc interpretări diverse remarcabile și adaptarea la spațiul de joc neconvențional, sunt alături de public, se desprind parcă dintre spectatori venind să evoce o lume ce pare pe nedrept uitată.

         Spectacolul unicat al Gianinei Cărbunariu și al echipei sale, sub formul unui “altfel de teatru”, este un eveniment incontestabil susținut exemplar de Teatrul Odeon în ciuda crizei financiare cu care se confruntă mișcarea teatrală. Mergeți să vizionați “Tipografic. Majuscul” că nu veți regreta!  E drept, evocarea pentru unii vârstnici beneficiari activi ai epocii, ar putea avea efecte contrare. Rostul emoțional și educativ al teatrului se demonstrează însă, pe deplin în acest spectacol original.

           “Tipograf. Majuscul” face parte din proiectul Internațional de Teatru Divadelna din Nitra (Slovacia) – “Vieți paralele – secolul 20 prin ochii poliției secrete” care propune parteneriat cu Cehia, Ungaria, Germania, Polonia, Slovacia și România. Teatrul Odeon a reușit să se afilieze proiectului, dovadă de bun manageriat.

                                                                                                               

P.S. Dramaturgii noștri cârcotași că teatrele nu le acordă atenție în repertoriu, trebuie să vizioneze și dânșii acest spectacol de la care se pot inspira măcar pentru tematica aleasă și necesar a fi actuală.       

“ SCRISOARE CĂTRE CASANDRA “ - UNTEATRU

O ECHIPĂ TÂNĂRĂ ȘI UN SPECTACOL REMARCABIL

Stagiunea în Capitală, s-a lansat de fapt, la început de septembrie  la “UnTeatru”, un teatru independent care funcționează din iulie 2010 într-un spațiu modest din spatele Palatului CEC. A reușit totuși, să se impună atât prin repertoriu, cât și prin spectacole ireproșabile. Tineri actori și colegii lor de generație regizorii, Andrei și Andreea Grosu au oferit spectacole originale într-o sală de tip clasic, cu aproximativ 50 de locuri, demonstrând că dacă vrei poți reuși să cucerești stima publicului. În cadrul Festivalului Național de Teatru , selecționerul unic, Alice Georgescu a ales spectacolul “Un tramvai numit dorință “ de la “UnTeatru” (comentat pe blog). Intențiile de originalitate ale acestui teatru independent sunt evidente și prin actuala premieră , “Scrisoare către Casandra”.

Textul aparține dramaturgului contemporan portughez, Pedro Eiras, are o amploare tematică deosebit de actuală, ingenios dezvoltată doar prin două personaje, un cuplu de tineri îndrăgostiți, Vera și Jose. Alegerea repertorială este însemnată, putem spune chiar unicat în peisajul nostru teatral. Un soldat aflat pe un câmp de luptă, poate în Irack sau Afganistan, trimite o ultimă epistolă către iubita sa dintr-o țară pașnică. Ea, Vera are informații doar de la televizor despre războiul unde iubitul ei este soldat. Totul se rezumă la scrisoarea sa, dibaci concepută dramatic de dramaturg, bogată în multiple sensuri despre violență, război, comunicare, însingurare și naivitatea tinereții. Scrierea nu exagerează prin nimic pentru a condamna dramatic cu precizie războiul, oferă doar o profundă analiză psihologică a relației dintre doi oameni care pot cădea victime unui grav fenomen ce macină lumea noastră. Conceptul scrierii este provocator, dar foarte dificil, rezumându-se la o singură scrisoare, repetat expusă și completată numai prin replici particulare ale celor care corespondează, iar Vera caută subtextul fiecărei fraze.

Regizoral Andrei și Andreea Grosu au ales calea aparent realistă a prezentării dialogului imaginar dintre cei doi îndrăgostiți. Au urmărit și analizat ca fini psihologi relația dintre personajele aflate într-o situație extremă. Au dezvoltă admirabil relația pe mai multe planuri dictate și de dramaturg, bine definite. Decorul lui Vladimir Turturică le-a sprijinit pe deplin conceptul. Cum Jose este pe front în deșert, iar Vera acasă, spațiul de joc propus are o “podea” de nisip, iar cadrul este o bucătărie în albastru amintind de valurile mării sugerate prin sonorizare și fiecare element din decor este speculat regizoral. Meritul colaborării deosebite dintre regie și scenografie prinde viață pentru public prin interpretarea fără de cusur a actorilor Cristina Casian și Liviu Pintileasa , “argumente” conduse de regie cu pricepere.

Cristina Casian , de la absolvirea UNATC în 2007, nu mai uimește pe nimeni prin aparițiile în teatrul independent. Amintim începurul său în “Amalia respiră adânc” la Teatrul Act și “Trei femei înalte” la UnTeatru. Și de astă dată este impresionantă în Vera. Conform viziunii regizorale și scrierii, apare mai întâi ca o adolescentă îndrăgostită în amintirile despre relația sa cu Jose, cu farmec sugerate de relația dintre cei doi. Vera dezvoltă scrierea că ar avea intuițiile Casandrei, prevede viitorul și minciuna. Actrița servește strălucit adaptarea la personaj, amplifică gradat temerea față de pericolul minciunii, de la sentimentul unei posibile trădări în dragoste, până la descoperirea posibilei minciuni căreia îi cade victimă iubitul pe câmpul de luptă. Vera transmite mai întâi că războiul îi este străin și televiziunile îi relatează informații fără conținut, ca apoi din repetata lectură a epistolei, să constate într-un monolog final – excelent trăit la nuanță de interpretă - drama reală a unui război ce i-a distrus dragostea.

Liviu Pintileasa, actor al Teatrului “Maria Filotti” din Brăila, reușește să descifreze profunzimea rolului. Jose este un tânăr naiv ajuns pe câmpul de luptă, situație ce îl afectează, îl împinge spre degradarea inconștientă spre nebunie pentru că nu poate înțelege nimic din jurul său. Actorului îi revin în amintiri și interpretări sporadice a unor personaje argument, și trece rapid, cu finețe de la o situație la alta. În debutul reprezentației “lecturează” scrisoarea spre iubita sa, ca apoi să îi amplifice sensurile. Se dovedește a fi prin interpretarea acestui rol dificil o personalitate a tinerei sale generații.

“Scrisoare către Casandra”, o scriere cu subtile  trimiteri spre realitatea curentă, este o dovadă că tinerii, chiar și în ciuda unor condiții modeste își pot afirma talentul. Rămâne acest spectacol o nouă reușită a celor care prețuiesc profesia aleasă și știu să își impună harul și luptă pentru afirmare într-o societate ce ignoră cultura.

        

GALA TÂNĂRULUI ACTOR “ HOP “, EDIȚIA XVI

UN EVENIMENT TEATRAL , PROTAGONIȘTI …  TINERII ACTORI

Într-o țară în care teatrul, cultura în general, nu interesează pe conducătorii săi și o oprimă, Gala, având la această ediție un motto plin de tâlc – “Sunt actor, sunt spectaculos” -, a dat un semnal de alarmă că într-adevăr avem o tânără generație apreciabilă de actori, nedreptățită de legislație și de posibilitatea de a practica profesia aleasă. UNITER, echipa sa și președintele acestei organizații profesionale, Ion Caramitru, au reușit o ediție ieșită din nota comună prin sprijinul unui director artistic de excepție, regizorul RADU AFRIM și a unui sponsor rar întâlnit, Nicușor Năstase care a pus la dispoziția participanților propietatea sa, Vox Maris de la Costinești.

         Cum teatrul a evoluat în ultimele două decenii, directorul artistic, regizor cu experiență, a “renovat” inspirat proiectul Galei. Avem “teatrul cuvântului”, dar astăzi s-a impus și teatrul nonverbal și cel muzical. Radu Afrim a găsit mai multe soluții pentru a fructifica noile tendințe. În primul rând, în afara probei recitalului personal, a transformat propunerea celei de a doua probe obligatorie în mod provocator pentru alegerea liberă de către fiecare concurent a unui model, idol din teatru, film sau desene animate, și în trei minute să reușească a îl PERSONALIZA verbal sau nonverbal. Probă foarte grea pentru concurenți, dar aleasă în spirit pedagogic pentru a descoperii calitățile tinerilor de a gândi personalizarea unui rol.   

         Apoi, Radu Afrim a modificat tematica atelierelor de studiu ce se petreceau în fiecare dimineață în Gală, acum ca mijloc pedagogic de a cizela capacitățile muzicale ale concurenților în funcție de cerințele actuale ale teatrului, aspect ignorat de universitățile artistice. De la exercițiile în atelier de instruire pentru mișcarea scenică, a trecut la cele muzical-culturale și a propus un atelier “Maria Tănase” dirijat de Vlaicu Golcea, pentru că s-au împlinit o sută de ani de la nașterea acestei mari artiste. Rezultatul a fost în final, un show spectaculos al Galei, realizat cu concurenții selectați de la atelierul de studiu, în compania unor nume prețuite ale teatrului nostru, în regia directorului artistic. Vom comenta în “Jurnalul” Galei acest spectacol.

         Programul general al Galei s-a modificat și prin invitarea în fiecare seară a unui spectacol în afara concursului, nu numai pentru  finalul competiției. Invitația servește realitatea, că astăzi teatrul nu este numai cel al cuvântului, ci și cel al teatrului - dans sau musical. Vom comenta la momentul potrivit în “Jurnal” aceste spectacole invitate. Radu Afrim a modificat novator conceptul Galei pentru a sprijini afirmarea tinerei generații de actori .

         Ca de obicei, orice Gală are o selecție, pe drept, mult discutată întotdeauna. La această Gală a tinerilor, pentru selecția individuală au activat Radu Afrim, Cristina Rusiecki (critic teatral) și Nicu Mihoc (actor). Rezultatul principal a fost selectarea unor concurenți care au ales texte ferite de vulgaritate și care, în majoritatea lor, serveau calitățile primare ale fiecăruia. Un prim pas demn de apreciat. Pentru selecția grup/spectacole au ales George Ivașcu (directorul Teatrului de proiecte Metropolis), Nicoleta Lefter (actriță) și Oana Stoica (critic de teatru). Selecția dânșilor denota o lipsă a regulamentului de alegere ce stârnește firesc întrebări. Această categorie specială de spectacole de grup presupune doar examenele de absolvire de la diferite universități sau și inițiativele unor grupuri independente de absolvenți? Chiar dacă este Gala tinerilor actori, la spectacolele de grup pot participa și regizorii tineri s-ar presupune, nu numai profesorii doctori, în calitate de regizori. Ne confruntăm cu o reală criză a regiei și Gala ar trebui să ia în seamă acest aspect grav și să acorde atenție cuvenită și tinerilor regizori prin regulamentul său sau să renunțe la spectacolele de grup, examene de absolvire. Juriul final sub președinția prețuitei actrițe Oana Pellea a reunit pe Ada Milea (actriță cantautor), Marius Manole, Ion Rizea (actori) și Radu Macrinici (dramaturg). Ce au ales dânșii din selecțiile anterioare vom vedea în “Jurnal”.

         Un sprijin substanțial al reușitei acestei Gale a fost transferul ei de la Mangalia la Costinești într-un spațiu generos, VOX MARIS GRAND RESORT. Am descoperit acolo, poate unul din cele mai moderne și elegante “ministațiuni” de pe litoralul mioritic, cu bun gust amenajată și funcțională prin priceperea managerului său NICUȘOR NĂSTASE. Peste patru sute de locuri de cazare, patru piscine și mai ales o sală provocatoare, totul înveșmântat cu o vegetație luxuriantă, determina fiecărui concurent sau invitat o stare optimistă, că se mai întâmplă și la noi să întâlnești locuri ca la vecinii europeni din vest. Nicușor Năstase s-a dovedit a fi un sponsor cu adevărat iubitor al teatrului și a surprins plăcut pe cei 47 de concurenți și aproximativ 150 de invitați printre care mulți directori de teatru care se confruntă cu lipsa de sprijin financiar elementar din partea autorităților statului. Mai amintim că și în anii ’80, la începutul acestei Gale, concurenții își aflau refugiu la mica discotecă unicat Vox Maris prin bunăvoința aceluiași Nicușor Năstase care încerca să dea un sprijin unei astfel de manifestări, iar astăzi i-a oferit un spațiu substanțial pentru desfășurare, în spiritul unui sponsor pentru care cultura nu este o Cenușăreasă. Sunt din ce în ce mai rari astfel de sponsori!!

         Ediția a XVI-a a Galei “Hop” a marcat evidențierea unei tinere generații de actori de care teatrele au nevoie ca de aer, dar legislația actuală strâmbă nu le permite să o folosească. Prezentăm pe scurt “Jurnalul” acestui eveniment teatral de care pot fi mândri pentru organizare, președintele UNITER, ION CARAMITRU și echipa sa de colaboratori, având la cârma proiectului pe RADU AFRIM. Vom specifica la fiecare concurent universitatea absolvită și numele profesorilor de care a beneficiat (sau nu !) pregătirea sa.

Miercuri, 4 septembrie

                                    Concurs secțiunea individuală

IOANA CHEREGI (Universitatea de Arte, Târgu Mureș, clasa conf.univ.dr. Daniela Lemnaru, promoția 2012) A ales un text cunoscut, “Fata de mătase artificială” de Irmgard Keun. A încercat să îmbine artificial calitățile vocale - cântând în debut, “Doamna de verde”- cu cele actoricești pentru o schițare a personajului, dar a alunecat pe panta unui așa zis firesc prin rostirea uniformă a textului. A încărcat exagerat în final, monologul său și cu un dans încropit. La proba obligatorie, Catherine Zeta Jones din “Chicago” era fals sugerată.

DUMITRU GEORGESCU (Universitatea de Arte “George Enescu”, Iași, specializarea Arta actorului mânuitor de păpuși și marionete, clasa prof.univ.dr.Emil Coșeru, promoția 2010) Ambițios și-a prezentat recitalul pe un text propriu,“Gabriel”. Povestea personajului era complicat descrisă, Gabriel fiind un bolnav psihic, bănuim. Actorul evocând amintirile lui Gabriel, trăia însă, intens posibilele  stări ale personajului, degajând adeseori și un umor aparte. Demnă de apreciat rămâne “adaptarea” sa la Elvis Presley, la proba obligatorie, unde a dovedit pricepere în personalizarea idolului ales. A obținut Premiul pentru cel mai bun actor, ex aequo alături de Ioan Parashiv.

ALEXANDRA CARAS (Universitatea “Babeș-Bolyai”, Cluj Napoca, Actorie, clasa lect.asoc.Ionuț Caras și asist.asoc. Mara Opriș, promoția 2013) Și-a dorit să servească mottoul Galei, de a fi un actor spectaculos și a ales “Salome” după o idee de Charles M.Lee, a încercat și parțial a reușit, să susțină o relație interactivă cu publicul în povestea despre sex și actul sexual, dar de multe ori a … turuit replica superficial. Pentru proba obligatorie a optat pentru Marlene Dietrich căreia i-a surprins linia generală a imaginii. A fost nominalizată la Premiul cea mai bună actriță și i-a fost acordat Premiul juriului “Sică Alexandrescu”.

GEORGE DOMETI (Universitatea “Babeș-Bolyai”, Cluj Napoca, Actorie, clasa prof. Miklos Bacs, promoția 2011). În Victor Prost din “Audiția” de Florina Rus, un text confuz, despre un homosexual, a dovedit însă, umor în rostirea cu sens a replicii și a servit intenția de relaționare cu spectatorii. Colajul din “Novecento” și “Four Rooms” pentru Tim Roth l-a dezavantajat în definirea personalității alese, chiar dacă era un pianist corect ca interpret. Alegerile de prezentare în concurs nu i-au fost prielnice pentru premiere.

ALEXANDRA APETREI (UNATC, clasa prof.univ.dr.Adrian Titieni, promoția 2010) Din nou s-a prezentat “Fata de mătase artificială” de Irmargd Keun și tânăra actriță a reușit să expună credibil profilul lui Doris. Gândea interior sensul replicii, dovedea sensibilitatea solicitată de unele momente. Pentru proba obligatorie, a ales inteligent un personaj opus lui Doris, pe Cruella de Vil, cu replica rostită în limba română, pe care a personalizat-o cu finețe. A fost doar, nominalizată de juriu pentru Premiul celei mai bune actrițe.

                           Concurs secțiunea grup/spectacole

“OMUL PERNĂ” după Martin McDonagh în interpretarea absolvenților de la Universitatea “Babeș-Bolyai”, Cluj Napoca, Actorie, promoția 2013: Cristian But, Flavia Giurgiu și Patrick Sebastian Negrean, de la clasa lect.asoc.Ionuț Caras și asist.asoc.Mara Opriș, alături de Raul-Krisztian Ciocan clasa asist.drd.Szilagyi-Palko Csaba și Andrei Sabău, clasa asist.dr.Filip Odangiu, lect.asoc.drd.Sinko Ferenc, în regia lui Cătălin Bocîrnea. Se pare că era un examen de regie. Din păcate, regizorul lectura scenic superficial, drama celor doi frați acuzați de crimă și executați. Spectacolul era lipsit de consistență și prin indrumarea actorilor, exteriori în desenul personajelor și prin  exagerările scenelor de violență; nu reușeau să transmită subtextul cauzelor. Mai atent în definirea personajului Katurian, scriitorul de povești stranii cu uciderea unor copii, având un frate bolnav psihic, se dovedea doar, Patrick Sebastian Negreanu, în unele momente. Actorii au participat individual și la proba obligatorie. Cristian But – Roberto Beningni (“La vita e bella”), Raul-Krisztian Ciocan – Sinatra, Flavia Giurgiu – un personaj din “Portocala mecanică”, Patrick Sebastian Negrean – Kevin Spacey (“The usual suspects”), Andrei Sabău – Salvador Dali, iar la această probă, majoritatea demonstra, a deține capacități apreciabile, chiar dacă nu se remarcau în totalitate intențiile de sugerare a idolilor aleși.

“PISICA VERDE” de Elise Wilk în interpretarea absolvenților din promoția 2013 de la UNATC, clasa prof.univ.dr. Adrian Titieni: Rareș Gabriel Andrici, Irina Cătălina Antonie, Andrei Cătălin, Anghel Damian, participant și la secțiunea individuală, Diana Roman, Georgiana Vișan, au reușit în regia lui Cristi Juncu să prezinte un spectacol admirabil, distins și la alte competiții. Era o bună alegere repertorială, se pare un examen solid construit de absolvire despre problemele tragicomice ale unor adolescenți, a căror personalitate ireproșabil o construia fiecare tânăr interpret distribuit. Cu finețe, cu atenție în alegerea expresiei, se descifrau particularitățile personajelor de către actori, nume care obligatoriu trebuie a fi reținute pentru că vom mai auzi în mod sigur de dânșii. Fiecare reușea și o comunicare interactivă cu spectatorii luați drept parteneri ai confesiunilor particulare. Teatrele instituționalizate sau independente este necesar să găzduiască în repertoriile curente acest spectacol realizat de o echipă de excepție. Firește “Pisica verde” a cucerit Premiul publicului pentru cel mai bun spectacol și Premiul ziarului “Metropolis”. La proba individuală, Rareș Andrici – Bob Dylan în concert, Irina Antonie – Renee Zellweger (“Chicago”), Andrei Cătălin – J.F.Kennedy, un discurs despre primul pas pe lună, Anghel Damian – Tom Hanks (“In Forrest Gump”), Diana Roman – Marilyn Monroe, Georgiana Vișan – Michael Jackson în concert, unii au cântat în engleză cu pricepere, alții au dansat apreciabil, și toate personajele erau surprinse pe linia caracterizării necesare.

Joi,5 septembrie

                           Concurs secțiunea individual

RĂZVAN CORNECI (Universitatea “Babeș-Bolyai”, Cluj Napoca, Actorie, clasa conf.univ.dr.Miriam Cuibus, promoția 2012). Shot Dunyun în “Rant, An Oral Biography of Buster Casey” de Chuck Palahniuk a fost opțiunea sa, o încâlcită relatare biografică pe care a încercat, fără reușită, să o transmită prin relația directă cu spectatorii, agitându-se pe puntea scenei de joc, dovedind adeseori și o lipsă de gândire asupra replicii în raport cu situațiile invocate. Din “Batman” a ales pe Heath Ledger, personajul “Joker”, recita exterior textul, expresia sa nu îl apropia de rol și proba obligatorie ne fiindu-i propice afirmării în concurs.

MARIA SIMONA ARSU (Universitatea “Babeș-Bolyai”, Cluj Napoca, Actorie, clasa conf.univ.dr.Miriam Cuibus, promoția 2012) Era cunoscută și din ediția precedentă a Galei, unde a fost distinsă cu Premiul juriului “Sică Alexandrescu”. A ales personajul Boogie din “Pisica verde” încercând o compoziție exagerată, în multe momente chiar penibilă prin expresii de … maimuțăreală a situației personajului ce părea handicapat. La proba obligatorie a vrut a fi Sacha Baron Cohen în “Borat” mergând pe aceiași linie a exagerării. A fost totuși, nominalizată de juriu pentru Premiul cea mai bună actriță; i-a fost atribuit, bănuim, pentru intenția de a servi ideea de spectaculozitate sugerată de mottoul Galei, Premiul pentru prestanță și rostire scenică, dat de Dorina Lazăr (absentă motivat de la manifestare).

ADELIN ANDREI ILIE (Universitatea de Arte, Târgu Mureș, clasa conf.univ.dr. Daniela Lemnaru, promoția 2012). Folosea, ca și alții lavalieră pentru amplificare vocală, dar vorbirea sa era tot modestă în interpretarea “Tillsonburg” de Malachy Mckenna & Adelin Ilie, la proba individuală. Desenul personajului aventurier era tern înfăptuit, nu reușea să îi definească profilul. La proba obligatorie a conceput o caricatură pentru Johnny Depp.

EMOKE PAL (Universitate “Babaș-Bolyai”, Cluj Napoca, Actorie, clasa asist.drd, Csongor Kollo, promoția 2011). A interpretat un text propriu, “A dragon in my mind” ce surprindrea diverse și multiple  situații din viața unei femei. Erau evocate, fie în română, fie în maghiară, și într-un final lung în limba engleză, trăirile personajului. În unele momente dovedea naturalețe și umor atent dirijate, în altele abuza de efecte ale expresiei. Demonstra însă, originalitate și credibilitate în impunerea personalității sale. În Nicole Kidman, discursul la Oscar, a reușit remarcabil să puncteze profilul și starea personajului, cu precizie servind intențiile solicitate de proba obligatorie. I-a fost atribuit Premiul pentru cea mai bună actriță ex aequo cu Aida Avieriței.

 

GABRIEL SANDU (Universitatea “Spiru Haret”, București, clasa conf.univ. Adriana Piteșteanu, promoția 2012). De ce și-a ales pentru un concurs “Șeful statului major al armatei chineze” de Hanoch Levin ca să încerce o compozie, este inexplicabil. Cu un glas pițigăiat încerca prezentarea unei chinezoaice, totul în coperțile explicative rostite cu normalitate. Monologul său era mai nimerit într-un spectacol de divertisment sau al unui teatru de estradă. O caricatură a lui Jim Carrey în “Cable Guy”, prezenta și la proba obligatorie.

                           Concurs secțiunea grup/spectacole

“A ȘASEA SĂPTĂMÂNĂ” colaj de improvițații în regia lui Csaba Szilagyi Palko, reunea pe Raul-Krisztian Ciocan – prezent și în “Omul pernă”, Nandor Ferencz, Reka Laszlo, Rudolf Molnar, Timea Udvari, Zsuzsanna Vass, Endre Racz, de la Universitatea “Babeș-Bolyai”, Cluj Napoca, absolvenți în 2013 la clasa celui care semna regia. Evident era un examen de studiu, nu la fel de reușit precum cel original de la ediția trecută, în același gen, “10” , realizat tot de o trupă maghiară și onorat cu Premiul pentru cea mai bună echipă de actori și Premiul publicului. “A șasea săptămână” se remarca prin câteva improvizații corecte, unele deosebite precum cea cu babele bârfitoare (un travesti), dar abuza de vulgarități și chiar stângăcii în definirea tipologiilor.

La proba obligatorie au încercat apropierea de personalizarea personajelor alese, unii reușind, alții nu. REKA LAZSLO a vrut să fie Salma Hayek în “Frida”, a obținut PREMIUL VOX MARIS pentru cel mai tânăr concurent. Timea Udvari a schițat pe Donald Duck, Zsuzsanna Vass pe Audrey Hepburn în “Funny face”, Nandor Ferencz l-a încercat pe AL Pacino în “Scarface”, Endre Racz prin pantomimă vroia să sugereze pe Charlie Chaplin în “ Dictatorul”, Rudolf Molnar ambiționa să amintească de Leonardo di Caprio în “Inception”.

Vineri, 6 septembrie

                                    Concurs secțiunea individual

MELANIA RUSU (Universitatea “Babeș-Bolyai”, Cluj Napoca, Actorie, clasa lect.asoc.Ionuț Caras și asist.asoc. Mara Opriș, promoția 2013) “România e o țară ARO” de Medeea Iancu, a selectat tânăra actriță pentru a întrupa personajul unei copile care destăinuiește în jurnalul personal despre întâmplări din familie și moartea tatălui. Naivitatea, sensibilitatea și spontaneitatea schimbării ritmului evocărilor, erau admirabil susținute de Melania Rusu. Atentă cu trăirea interioară a replicilor, dublată de expresia necesară, adaptată la starea solicitată de situație, actrița se dovedea a fi o personalitate aparte. Pentru proba obligatorie și-a dorit și a reușit, să își aleagă un alt profil de personaj, pe Tilda Swinton în “The actress is napping in the memory of Derek Jarman”. Nu i s-a acordat însă, nici o distincție din mult prea numeroasele premii, se pare pentru că ar fi depășit timpul acordat pentru proba individuală. Păcat!

ANGHEL DAMIAN (UNATC, clasa prof.univ.dr.Adrian Titieni, promoția 2013). După o apariție apreciabilă (Robert) în “Pisica verde” a concurat și la secțiunea individual cu un text avantajos pentru un concurs, “Bucăți” de Lia Bugnar. Personajul său căutător de afirmare trecea prin trei ipostaze, iar schimbările rapide ale tânărului actor, tratarea lor, păcălea  publicul că și-a finalizat monologul după fiecare etapă. A îmbinat umorul cu dramaticul situațiilor comice în esența lor, a dovedit mobilitate în expresie. Surprinzător a fost și la proba obligatorie, unde rostind cuvântul în engleză l-a personalizat pe Tom Hanks (In Forrest gump”). A fost nominalizat pentru Premiul celui mai bun actor și a obținut Premiul Yorick și Premiul festCO.

AIDA AVIERIȚEI (UNATC, clasa prof.univ.dr.Florin Zamfirescu, promoția 2011). S-a oprit din lecturile particulare la fata cu familia de circari din “De ce fierbe copilul în mămăligă” după Aglaja Veteranyi. A creionat credibil profilul personajului, cu naivitatea celei aflate la o vârstă fragedă pentru care riscurile existenței în lumea circului îi sunt străine, dar le bănuiește gravitatea. Aluneca însă, uneori pe panta expresiei uniform exprimate. Deosebită a fost la proba obligatorie în Liza Minnelli din “Cabaret”, cu temperament a atacat în engleză cunoscuta melodie “Money”. A fost recompensată cu Premiul pentru cea mai bună actriță ex aequo cu Emoke Pal.

CRISTIAN IORGA (Universitatea de Arte, Târgu Mureș, Actorie, clasa prof.Nicolae Cristache, promoția 2013). Cu mult umor prezenta în “Colateral Oedip” de Mihai Ignat, un băiat care așteaptă nerăbdător întâlnirea cu o fată cunoscută doar pe facebook. Schimba nuanțele cu dezinvoltură și expresivitatea pentru accentele comice. Pe aceiași linie comică a personalizat și pe Rowan Atkinson în “Mr.Bean”. A obținut Premiul Teatrului Național din Timișoara.

AMALIA HUȚAN (Universitatea “Babeș Bolyai”, Cluj Napoca, Actorie, clasa conf.dr.Miklos Bacs, promoția 2011). Și-a ales-o pe Medeea Redux din “Bash. O trilogie contemporană” de Neil LaBute, o fată care își amintește la maturitate de  întâmplarea de la 13 ani, de avansul amoros al unui profesor. Dovedea  sinceritate în trăirea amintirilor, dar aluneca în platitudinea expresiei, adeseori. Mai activă în accente era la proba obligațorie unde a optat pentru Samantha Marton din “The Libertine”. Președinta juriului, Oana Pellea a inițiat trei premii și Amalia Huțan a obținut Premiul “Amza Pellea” pentru cea mai bună actriță.

                                    Concurs secțiunea grup/spectacole

“APROPO” în regia lui Andreea Vulpe, de John Cariani cu Ilona Brezoianu, Mihai Cojocaru, Octavian Costin, Mădălina Craiu, Lorena Luchian, Anca Markos, Alexandru Mustățea, de la UNATC, clasa prof.univ.dr. Adrian Titieni, promoția 2013, era evident un examen de licență. Textul servea un exercițiu de studiu la universitate și propunea relația de iubire în diverse cupluri, cu date speciale. Fiecare secvență oferea posibilitatea cunoașterii personalității unor tineri actori capabili de abordarea comicului, dar și a dramaticului pe scenă. Toți dovedeau o bună pregătire, erau verosimili în partiturile atribuite, aveau umor cu măsură în scenele comice.

La proba obligatorie, Ilona Brezoianu a sugerat personalitatea lui Patricia Kaas în concert, Mihai Cojocaru și-a dorit a fi Angust Yang (AC/DC), Octavian Costin a optat și s-a apropiat de Tom Waits, Mădălina Craiu s-a vrut Duffy în concert, Lorena Luchian - Ammy Winehouse în concert, Anca Ofelia Markos a reușit să amintească de Madonna în concert, Alexandru Mustățea vroia a invoca pe Toma Caragiu în “Actorul și sălbaticii”.

Au cântat sau au rostit în engleză ori română replicile. Cu toate că era un spectacol pentru secțiunea grup s-au atribuit totuși, două premii, bănuim și pentru prestatația de la proba obligatorie, ceea ce ni se pare incorect pentru ceilalți colegi distribuiți, atâta timp cât funcționa secțiunea individual la care puteau participa. Premiul “Timică” oferit de asociația Master Class - ILONA BREZOIANU, iar Premiul “Amza Pellea” pentru cel mai bun actor - OCTAVIAN COSTIN.

Sâmbătă, 7 septembrie

                                    Concursul secțiunea individual

MIHAI SĂVESCU  (Universitatea “Spiru Haret”, clasa prof.Mircea Constantinescu și conf.univ.dr. George Grigore, promoția 2012) Textul ales pentru monologul “Plastic” de Florin Piersic Jr. despre o lume din plastic, l-a dezavantajat, fiind afectat rostit pentru a sugera un robot. În Captain Planet nu reușea apropierea de personalizarea personajului ales pentru proba obligatorie.

CAMELIA PINTILIE (UNATC, clasa prof.Ion Cojar și prof.univ.dr.Adrian Titieni) În “Oleanna” lui David Mamet, un personaj care își acuză profesorii de hărțuire sexuală, practica așa zisul firesc în rostirea adeseori, aproape de neînțeles a replicii. La proba obligatorie, surprindea în unele momente pentru personalizarea Margaretei Pâslaru, dar interpretarea muzicală era modestă.

IOAN PARASCHIV (Universitatea “Lucian Blaga”, Sibiu, clasa prof.univ.dr. George Ivașcu și Marian Râlea, promoția 2011) “A fi sau a nu fi bufon” era un colaj de texte cu fragmente din “Angajare de clovn” de Matei Vișniec, “Idiotul” de Dostoievski, “Piesă neterminată pentru pianină mecanică” de Cehov și “Henric al IV-lea’” de Shakespeare, un text cu pretenții, dar nesemnificativ pentru un monolog la secțiunea individuală. Încâlceala de replici nu îi serveau personalitatea și adeseori bolmojea sensurile personajului dorit a fi interpretat. Uneori se apropia de starea celui aflat în căutarea bufonului ca înțelept al lumii. Pentru proba obligatorie și-a dorit o schiță a gardianului “Dumnezeu” din “Cel mai iubit dintre pământeni” cândva jucat de Dorel Vișan, fragilă fiind apropierea sa de “idol” și personaj. Obține totuși pentru selecțiile sale discutabile care nu îl serveau, Premiul pentru cel mai bun actor ex aequo cu Dumitru Georgescu .

RUXANDRA MANIU (Universitatea “Hyperion”, clasa prof.univ.dr.Eusebiu Ștefănescu și conf.univ.Rodica Mandache, promoția 2011) În “Râs nervos” de Christopher Durang, monolog inteligent ales, demonstra temperament și umor în constatările plimbării personajului într-un supermarket. Interpretarea sa era apropiată cu măsură de genul revuistic. Liana Mărgineanu (Kastrabanca) în “Câtă speranță” a fost alegerea sa la proba obligatorie, mergând spre caricaturizarea excesivă a personajului, cu exagerări vocale, dar dansa cu abilitate în mișcare. Dovedea a fi o personalitate aparte, apropiată ca înfățișare de personajul din “XXL”, profil mai greu de folosit într-o piesă curentă pentru un rol principal. A fost recompensată demonstrația sa de talent cu o nominalizare a juriului drept cea mai bună actriță, cu obținerea Premiului “Ștefan Iordache” – Marele Premiu al Galei și Premiul publicului pentru cea mai bună actriță.

ȘTEFAN PAVEL (UNATC, clasa prof.univ.dr. Doru Ana, promoția 2012) “Omul cal” de Matei Vișniec, un monolog în tentă abdurdă nu îi era ofertant pentru prezentarea personalității sale. Povestea banal, fără substanță absurda relatare despre un cal și nu reușea să îi evidențieze subtextul. Nu a reușit la proba obligatorie să se apropie de personalizarea lui Charlie Chaplin în “The tramp makes the soup”.

                 

Concurs secțiunea grup/spectacole

“O ANECDOTĂ PROVINCIALĂ” de Alexander Vampilov, bănuim un alt examen de absolvire de la UNATC, datorat profesorilor coodonatori prof.univ.dr. Mircea Gheorghiu și asist.univ.dr.Mihai Brătilă cu Vladimir Albu, Lia Gherman, George Lepădatu, Ionuț Toader și Irina Antonie - prezentă și în spectacolele “Pisica verde”, “Apropo”, Andrei Cătălin – prezent în “Pisica verde”, toți absolvenții promoției 2013, clasa prof.univ.dr.Adrian Titieni. Exercițiul de clasă al acestui spectacol de grup, o farsă interpretată strident, nu servea pe deplin calitățile actorilor. Totuși, IONUȚ TOADER obține Premiul publicului pentru cel mai bun actor, în urma realizării schiței comice a profilului administratorului Kalosin, “tovarășul” care intervine să facă ordine în camera de hotel a unei fete, cât și pentru întruchiparea lui Rowan Atkinson printr-o reușită pantomimă în “Impossible drums kit”, la proba obligatorie. Pentru proba obligatorie, Vladimir Albu a vrut să se apropie de Dan Puric, Lia Gherman de Thalia în concert, iar George Lepădatu de Răzvan Vasilescu (Căpitanul Burcea din “Terminus Paradis”), caracterizări ce nu le-au reușit.

Lista mult prea numeroaselor premii s-a mai completat cu cele înființate de Oana Pellea - premiile “Amza Pellea”, cu Premiul pentru pedagogie teatrală acordat profesorului MIKLOS BACS de la Universitatea “Babeș Bolyai” din Cluj Napoca și Premiul de Excelență directorului artistic al Galei, RADU AFRIM.

SPECTACOLE INVITATE ÎN AFARA CONCURSULUI

VARIAȚIUNI LA INVENȚIUNI OP2 (sâmbătă 4 septembrie) o poantă muzicală … sau mai multe de și cu PETRE ANCUȚA și EMILIAN MÂRNEA.

Era un spectacol de excepție realizat de tineri absolvenți ai profesorului Miklos Baci. Foarte dificil este pentru actori să se adapteze genului muzical, să cânte la diverse instrumente, să facă pantomimă, să danseze step, etc. Cu acuratețe cei doi tineri au îmbinat expresia gestuală, cu interpretarea live la pian sau alte instrumente, cu relaționarea între dânșii făptuită cu umor pe ideea competiției. Cântau la patru mâini la pian cu profesionalism sau duelau ca în “Hamlet”, dansau, mereu fiind într-o comunicare savuroasă unul cu celălalt. Spectacolul sub un alt titlu mai comercial, poate fi preluat de circuitul teatral pentru că va cucerii spectatorii, îi va entuziasma trecânt prin acorduri muzicale celebre din toate genurile, evocate cu fantezie de acești minunați actori capabili de o reprezentație musicală unicat.

“NOI 4” (5 septembrie), un text de Lia Bugnar a participat ca spectacol invitat pentru a servi “teatrul cuvântului”, alături de teatru musical și teatrul dans. Din păcate, textul și spectacolul erau un exercițiu de așa zis divertisment, transformat în final într-o telenovelă penibilă. O soție își revendică bărbatul în fața a două femei dintre care una ce trăiește în canalele subterane, se dovedește la final, că ar fi nu amanta, ci mama soțului! Spectacolul era atribuit ca regie Dorinei Chiriac, actrița care la premiera în teatrul independent, interpreta și rolul bărbatului. Publicul s-a amuzat ca la un spectacol șușă de divertisment, dar răsplata aplauzelor a fost modestă. Distribuția reunea pe autoarea textului Lia Bubgnar în Otilia, femeia boschetară și pe Maria Obretin, Ilinca Manolache alături de Marius Manole. Remarcată în teatrul independent, Maria Obretin deține capacități multiple, dar din păcate nu își află partituri pe măsura talentului său, în “Noi 4” încerca să satirizeze exagerat pe soția plângăgioasă că este înșelată de soț. Ilinca Manolache încerca să rezolve cu umor caricaturizarea amantei. Personajele erau grosier construite prin multe molologuri și aparteuri, improvizații forțat aduse la adresa practicării profesiei de actor. Marius Manole completa distribuția în finalul forțat a fi dramatic.

“ZIG ZAC de Andreea Gavriliu – rezemată de Ștefan Lupu cu ANDREEA GAVRILIU, ȘTEFAN LUPU și GABRIEL COSTIN” (6 septembrie) Interpreții erau absolvenții de la actorie ai lui Miklos Baci, apoi au studiat și arta coregrafică, masterat la UNATC, clasa prof.univ.dr. Raluca Ianegic, reazultatul fiind un spectacol de teatru dans de excepție prin concept și interpretare.

Un DJ straniu (Gabriel Costin) animă viața unui bărbat și unei femei care se întâlnesc, încearcă o relație de dragoste, au frici personale, se ceartă, trăiesc dansând viața. În lipsa DJ-ului, oferă cu tâlc replici din scriitori celebri, cât și zicale populare pentru completarea argumentării relației de comunicare cu toate conflictele de rigoare ilustrate prin dans. De excepție sunt momentele de dans, trăite interior intensiv, cu exprsii corporale senzaționale, înfăptuite în ritmuri diverse. Totul curge ca un fluviu năvalnic, armonizeză situațiile diverse prin care trec personajele de la relații erotice, la ură, la frică sau disperare.

Dansul este cu perfecțiune executat de Andreea Gavriliu și Ștefan Lupu. Fina ironie și umorul completează multe momente. La reușita spectacolului contribuie și scenografia aparținând lui Andreea Săndulescu asistată de Alexandru Petre, prin costumele inspirat desenate cu un parcurs al transformării rapide pentru a susține acțiunea, până la elemente de spectaculozitate ale decorului. Un spectacol bijuterie ce transmite emoție prin modul ingenios al îmbinării expresiei corporale cu cea vocală și muzicală, ilustrând strălucit tema comunicării între oameni. Rar un astfel de spectacol original, coerent, solid construit, care trebuie integrat în repertoriul curent al unui teatru.

La Gala premiilor UNATC i-a fost atribuit premiul pentru cea mai bună creație coregrafică și premiul pentru cel mai bun interpret într-un spectacol de coregrafie – Andreea Gavriliu.

“PRETEND WE MAKE YOU HAPPY, direcția de scenă Andreea Novac, coregrafie, și interpretare Ștefan Lupu și Istvan Teglas, producție Fabrica de Pensule Cluj și Sorin Romanescu”

Chiar dacă acest spectacol este preferat de Centrul Național al Dansului nu s-a dovedit remarcabil prin concept. Beneficia de doi interpreți cu calități deosebite, Ștefan Lupu și Istvan Teglas, dar firul tematicii nu avea fluiditate în dezvoltarea intenției de a trata comunicarea dintre doi bărbați. Completarea dansului cu replici fușărite rapid în limba engleză, sporea dificultatea captării atenției publicului. Se pare, că inițial conceptul era derulat prin trei interpreți, formula redusă de la Costinești nu a convins însă, necesitatea de a completa numărul de spectacole invitate.

                           Scurte spectacole surpriză

SABINA IAȘCHEVICI recompensată la ediția trecută cu Marele Premiu “Ștefan Iordache” și LOREDANA COSOVANU cu Premiul pentru cea mai bună actriță, au prezentat un moment amuzant muzical de dans și interpretare vocală. Trist rămâne că după un an de la premiere nu au reușit să fie integrate într-un spectacol de  teatrele instituționalizate ori independente.

ADA MILEA și DORINA CHIRIAC au oferit un fragment din “Apolodor”, un reușit spectacol după “Cartea lui Apolodor” de Gelu Naum, un încântător exemplu al genului musical ce servește valoarea cuvântului.

                  “Hai lu lu Nu Yoy You”

A fost show-ul surpriză din final, un spectacol rezultat în urma Atelierului “Maria Tănase 1913 -  2013” coordonat de Vlaicu Golcea.

În fiecare zi a Galei concurenții participau la acest Atelier și au avut prilejul de a lucra cu Vlaicu Golcea, bine cunoscut pentru concertele de “electrojazz”.  În urma studiului și selecției dintre concurenții participanți la Atelier a fost ales un grup de tineri actori căruia i-au fost alăturate Maia Morgenstern, Dorina Chiriac și Ada Milea, de către regizorul Radu Afrim pentru alcătuirea unui show spectaculos. În afara celor trei personalități invitate, e drept că nu toți concurenții manifestau calități vocale deosebite, iar prelucrarea modernă, originală, după celebrele melodii ale Mariei Tănase era monotonă. Acest show dezvoltat de regizor poate deveni cu adevărat un moment artistic deosebit în viitor.

Și acest spectacol final rămâne un argument pentru reușita intenție de a moderniza aspectul funcțional al Galei “Hop” propus de directorul său artistic.

         CONCLUZII GENERALE

Fără doar și poate cea de a XVI-a ediție a Galei Tânărului Actor “Hop” a fost un eveniment artistic, cu un scop precis - de a atenționa că avem o tânără generație bine instruită care prin cei 47 de concurenți demonstra că poate servi dezideratul important al nevoii de tineri actori în teatre.

Refacerea reușită a proiectului de către directorul artistic Radu Afrim, cât și noul spațiu Vox Maris de la Costinești de desfășurare, acordat de Nicușor Năstase și sponsorizat de acesta, au ridicat ștacheta calității Galei. Dar … se fac simțite unele modificări ale regulamentului.

SELECȚIA pe cele două secțiuni se cere modificată. Dacă la selecția “individual”, juriul a dat dovadă de atenție ca alegerea monologului de către concurenți să fie cât mai ferită de obscenitate verbală, poate trebuie a se introduce și o clauză ca textul să nu fie desprins dintr-un examen de la universitate, la secțiunea grup/spectacole însă, juriul nu a urmărit un regulament ferm. S-au prezentat în concurs spectacole - examen de la universități, iar în Gală nu se acordă atenția cuvenită și regizorilor și teatrului independent. Se numește ea, Gala Tinerilor Actori, dar fără regizori aceștia nu se pot afirma. Regulamentul secțiunii de grup/spectacole trebuie modificat sau să fie scosă din concurs secțiunea pentru că este nedrept să premiezi un actor pentru un rol într-un spectacol, alături de cel care a făcut efort pentru a susține un recital.

PREA MULTE PREMII – douăzeci pentru 47 de concurenți!!! Desigur concurenții, în special cei de la Universitatea din Cluj-Napoca și cei de la UNATC, promoția 2013, demonstrau o bună pregătire profesională, dar … prestigiul oricărei competiții sporește când numărul premiilor este redus. Firește, ar fi ca juriul să acorde exigent  doar Marele Premiu “Ștefan Iordache”, și premiile pentru cel mai bun actor și actriță, alături de distincția pentru cel mai bun spectacol și să nu mai apeleze la “ex aequo” pentru premiile de interpretare. Directorii de teatru ar trebui să participe la Gală și să prezinte cu un scop precis distincția acordată dacă au nevoie de un tânăr actor pentru o premieră , să îi ofere un contract de colaborare. Premiile numeroaselor fundații îngreunează calitatea premiilor echipei de jurizare. Premiile trebuie să aibă un efect concret asupra celor aleși, ele ori au o valoare financiară prin sponsori sau  valoarea unui contract de colaborare cu o instituție teatrală.

PROBA OBLIGATORIE cu alegerea ca în trei minute (!) să prezinți și să personifici un idol, un model de fapt, din teatru, film sau desene animate, verbal sau nonverbal a ridicat din nou problema de pregătire a tinerilor absolvenți. Selecția și interpretarea au fost în majoritatea cazurilor, confuză. Alegerea nu era bine gândită convenabilă pentru personalitatea concurentului. Majoritatea, și la proba individuală, demonstrează în continuare , cel puțin când rostesc în limba română un text, o pregătire precară pentru vorbirea scenică. De la frazare, la dicție, arată că nu prea gândesc sensurile replicii rostite în numele așa zisului firesc verbal. La actuala ediție de la Vox Maris, unii au folosit și microfoane pentru amplificarea rostirii sau a cântării. La proba obligatorie, mulți au apelat pentru interpretarea unor melodii sau chiar a textului în proză, la limba engleză. Culmea este că în engleză dovedeau mai multă atenție pentru rostire decât în limba română ! Teatrele au totuși nevoie de actori care vorbesc limba română! Pentru proba obligatorie nu este … obligatoriu să și cânți, ci doar să PERSONIFICI chiar prin pantomimă un model pe care îl admiri. “A personifica” se pare că nu era un cuvânt cunoscut ca sens pentru majoritatea concurenților.

“O DEZBATERE de la Gala Tânărului Actor, la Gala Premiilor UNITER” a avut loc a doua zi a evenimentului și a fost binevenită. Astfel de dezbateri sunt strict necasare a fi organizate de UNITER, mai ales când teatrul se confruntă astăzi cu o mare criză survenită și din lipsa legislației.

P.S. Maria Ștefănescu și Adi Bulboacă au realizat fotografiile