GALA PREMIILOR UNITER – EDIȚIA XXII

UN SPECTACOL REMARCABIL CU … MULTE PREMII …

DESPRE SPECTACOL …

Astăzi, când cultura în care și teatrul deține un rol important, este ignorată de autoritățile statului, Uniunea Teatrală din România (UNITER) – asociație nonguvernamentală a breslei, reușește a continua punerea în practică a proiectului de premiere anuală a valorilor din domeniu. De douăzeci și doi de ani, GALA PREMIILOR UNITER rămâne un eveniment în lumea teatrului, transmis în direct consecvent de televiziunea publică, TvR 1.

Cu bună inspirație, organizatorii Galei au inițiat desfășurarea ultimelor trei ediții în orașe din țară, în spații deosebite. Ediția XXII, urmărită la televizor, a beneficiat de găzduire în Palatul Culturii din Târgu Mureș, construit la începutul secolului trecut, cu decorații interioare și exterioare în stilul art nouveau. Sala aparține Filarmonicii orașului, și orchestra sa aflată pe scenă a contribuit activ la spectacolul Galei. Televiziunea publică a oferit o transmisiune în direct , ireproșabil realizată, ne scutită însă, de minutele publicității, firești pentru … televiziunile private. Meritorie este contribuția organizatorilor spectacolului, o echipă din partea UNITER, condusă destoinic de Aura Corbeanu, vicepreședinte al Uniunii. Decorul lui Cosmin Ardelean, încânta privitorul prin atmosfera de primăvară a aranjamentelor florale. Imaginea generală a acestui spectacol unicat a fost admirabilă prin eleganță și bun gust. Ca întodeauna, Ion Caramitru, președintele UNITER, a animat cu spirit cultural reprezentația. Calitatea artistică a evenimentului a sporit și prin momente muzicale speciale susținute de membrii Filarmonicii. O “secvență” aparte, cu muzică și umor au prezentat și tinerii Emilian Hârlea și Petre Ancuța, remarcați la ultima ediție a Galei Tânărului Actor de la Costinești din vara trecută. (Comentarii la data respectivă pe acest blog) Eleganța sălii a sporit prin eleganța publicului alcătuit din tineri și vârstnici creatori, veniți în număr mare la această sărbătoare.

DESPRE PREMII …

Actuala ediție poate fi considerată o reușită ca spectacol de ansamblu pentru telespectatori. Tema manifestării – PREMIILE -, rămâne discutabilă. Cu pricepere, a fost aplicat un “decupaj” pentru “scenariul” Galei, cu un “montaj” ce îmbina premiile acordate de Senatul UNITER cu cele rezultate prin selecție și jurizare pentru a estompa carențele selecției. Au fost acordate 24 de premii. Prea multe am putea spune! Prin trecerea de la o ediție la alta se va ajunge ca toată suflarea artistică a teatrului să fie premiată.

Senatul a acordat în total 11 premii pentru întreaga activitate artistică, dar și premii speciale. Alte 11 premii dedicate valorilor din anul trecut au fost alese de juriul final, în urma selecției a trei critici. Numărul premianților a sporit prin premiul pentru dramaturgie, tradițional dat de Casa Regală și premiul cultural British Council România, găzduite de UNITER.

Regulamentul selecției valorilor nu a fost consolidat în timp pentru a evita pe cât este posibil, subiectivismul firesc al selecționerilor. Conform regulamentului actual, selecționeri sunt trei critici sau analiști teatrali, membrii ai Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru, secția română, afiliată UNITER. La această ediție Asociația nu a acordat însă, niciun premiu. Selecția celor trei urmează apoi, a fi judecată de un juriu ce cuprinde, în sfârșit, reprezentanți ai întregii bresle – actorie, regie, scenografie, cum e și firesc. Juriul final trebuie să aleagă pentru fiecare premiu din trei nominalizări propuse de selecționerii critici. Dificilă misie pentru dânșii!

Pentru Ediția XXII au efectuat selecția Andreea Dumitru, Sebastian-vlad Popa și Ionuț Sociu, analiști ai esteticii teatrale cum au vrut să demonstreze a fi prin “Argumentul” făcut public. (Pe blog este comentat “Argumentul” selecției celor … “trei ciobănei”) Principiul de bază al dânșilor a fost de a servi … “teatrul azi”, numai că argumentarea cu pretenții elitiste servea … “teatrul de ieri”.

Juriul final a fost alcătuit din Sanda Manu (regizor și profesor eminent), Virginia Mirea (actriță Teatrul de Comedie), Puiu Antemir (scenograf Teatrul de Comedie) și criticii Alice Georgescu și Ion Parhon. În ordinea citării premiilor, conform “decupajului” Galei televizate, prezentăm premianții.

PREMIUL PENTRU DEBUT – LUCIA MĂRNEANU și LETA POPESCU pentru spectacolul “Parallel”, coproducție GroundFloor Group și ColectivA, desfășurat în spațiul Fabricii de pensule din Cluj Napoca. Nu am avut șansa vizionării acestui spectacol despre care în “Argument” selecționerii afirmau “proximitatea nominalizării pentru cel mai bun spectacol”. Una din premiante emoționate la Gală spunea : “Miza nu e asta. Nu știu care e … Să se concureze separat la debut … regizor, actor…” Completez afirmația sa confuză – teatrul independent merită o secțiune separată pentru distincții, ca și nominalizările ce trebuie să aibă o elementară logică. (Premiul din selecția anului 2013)

TEATRUL RADIOFONIC obține un premiu pentru dramatizarea a două nuvele de Bulgakov și regie, realizate de DIANA MIHAILOPOL.(Premiul din selecția anului 2013)

PREMIUL PENTRU ÎNTREAGA ACTIVITATE - ANCA PÂSLARU SCENOGRAFIE. A fost selectată de Senatul UNITER în urma numeroaselor propuneri primite și din partea teatrelor. Anca Pâslaru este o personalitate a scenografiei și a lucrat cu marii noștri regizori.

CEL MAI BUN SCENOGRAF – JOZSEF BARTHA pentru scenografia la “Hamlet”, Teatrul “Tamasi Aron” Sfântu-Gheorghe (Premiul din selecția anului 2013)

PREMIUL SPECIAL- RALUCA RĂDULESCU pentru redimensionarea și traducerea într-un discurs contemporan a celebrei cărți teoretice “Munca actorului cu sine însuși” de Stanislavski. Este strict necesară actorului și nu numai lui, parcurgera acestei cărți de teorie, în situația în care se află astăzi, învățământul artistic. (Senatul UNITER)

PREMIUL PENTRU DRAMATURGIE – ALINA NEREGA pentru cea mai bună piesă a anului, “În trafic”, ca urmare a selecției din 70 de texte realizată de un juriu special, alcătuit din Marina Constantinescu, Adriana Popescu și Marian Popescu. Așteptăm cu interes să vedem integrat în repertoriul unor teatre această piesă, autoarea reușind pe merite dramaturgice să surprindă prin alte piese publicul. Amintim de pildă, “Amalia respiră adânc” de la Teatrul Act. (Premiul este susținut de Casa Regală a României și a fost găzduit de UNITER)

CEL MAI BUN ACTOR ÎN ROL SECUNDAR – VALER DELLAKEZA pentru rolul Tot din spectacolul “Familia Tot” – Teatrul Național “Marin Sorescu” din Craiova (În comentariile de la data premierei de pe acest blog sunt subliniate meritele deosebite ale interpretării sale) Juriul a desemnat premierea din oferta selecționerilor.

CEA MAI BUNĂ ACTRIȚĂ ÎN ROL SECUNDAR – NICOLETA HÂNCU pentru Elmire soția lui Orgon din “Tartuffe” – Teatrul Metropolis (În comentariile  de pe acest blog sunt subliniate meritele deosebite ale interpretării sale) Premiul rezultat din selecția stagiunii 2013.

PREMIUL SPECIAL PENTRU TEATRU – DOCUMENT – GIANINA CĂRBUNARIU pentru spectacolul “Tipografic. Majuscul” coproducție dramAcum și Festivalul Internațional de Teatru de la Nitra, Slovacia în parteneriat cu Teatrul Odeon. Acest spectacol merita să se afle în fruntea listei celor “trei ciobănei” selecționeri. Senatul UNITER a salvat neglijența dânșilor acordând un premiu special autoarei acestui spectacol de excepție. ( La data premierii spectacolul a fost comentat pe acest blog)

CRITICĂ ȘI ISTORIE TEATRALĂ – ZENO FODOR, o personalitate a mișcării noastre teatrale (Senatul a desemnat personalitatea omului de teatru din alte nominalizări propuse de teatre)

CRITICĂ TEATRALĂ – MIRCEA MORARIU (Din selecția anului

2013)

PREMIUL SPECIAL PENTRU TEATRU – DANS – ANDREEA GAVRILIU și ȘTEFAN LUPU pentru “Zic-Zac”. Din nou, Senatul salvează neglijența selecționerilor care nu au observat acest spectacol original ce a fost răsplătit pe merit cu un premiu special. “Zic-Zac” comentat pe acest blog cu prilejul Galei Tânărului Actor de la Costinești, este un spectacol independent ce a uimit publicul participant la Gala “Hop” prin scenariu și interpretarea tinerilor actori.

PREMIUL DE EXCELENȚĂ – VICTOR REBENGIUC acordat de Senat unui MARE ACTOR dintr-o “generație de aur” care a dat valoare teatrului nostru

PREMIUL PENTRU ÎNTREAGA ACTIVITATE – PETRU CIUBOTARU , personalitate remarcabilă a Teatrului Național  “Vasile Alecsandri” din Iași (Senatul UNITER)

CEL MAI BUN ACTOR ÎN ROL PRINCIPAL – CORNEL RĂILEANU pentru Personajul din “Ce nemaipomenită aiureală” de la Teatrul Național din Cluj. (Premiul din selecția anului 2013) Am selecționat acest spectacol pentru Festivalul Comediei Românești ce va avea loc în Capitală în luna mai, când îi voi comenta meritele .

TEATRUL TV – “HEDDA GABLER” în regia lui DOMINIC DEMBINSKI. În sfârșit, teatrul tv revine în preocupările televiziunii publice! Spectacolul selectat și premiat de juriu este comentat pe acest blog.

PREMIUL BRITSH COUNCIL a fost acordat ArCuB pentru activitatea deosebită a acestui Centru Cultural al Municipiului București ce a fost înmânat Mihaelei Păun, una din personalitățile care animă programul apreciabil al acestei instituții.

CEA MAI BUNĂ ACTRIȚĂ ÎN ROL PRINCIPAL – ALEXANDRA FASOLĂ pentru personajul “Yentl” din spectacolul cu același nume al Teatrului Evreiesc de Stat. Spectacolul a fost comentat pe acest blog la data premierii, cu aprecieri la superlativ pentru acest tânăr talent. (Premiu rezultat din selecția anului 2013)

PREMIUL MECENA – CARMEN PALADE ADAMESCU, un manager și sponsor iubitor de teatru și darnic pentru majoritatea edițiilor Galei. (Senatul UNITER)

PREMIUL PENTRU ÎNTREAGA ACTIVITATE – VIRGINIA ITTA MARCU, o personalitate a teatrului nostru remarcată nu numai pe scena Teatrului din Brașov (Senatul UNITER)

PREMIUL PREȘEDINTELUI UNITER acordat lui EUGENIU ȘTEFĂNESCU pentru “frumoasa rostire a poeziei”

CEL MAI BUN REGIZOR – LASZLO BOCSARDI pentru spectacolul “Hamlet” de la Teatrul “Tamasi Aron” din Sfântu-Gheorghe. (Premiu rezultat din selecția 2013)

PREMIU PENTRU ÎNTREAGA ACTIVITATE – MIHAI MĂNIUȚIU (Senatul UNITER)

CEL MAI BUN SPECTACOL – “VICTOR SAU COPIII LA PUTERE” în regia lui Silviu Purcărete de la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj. Juriul final a ales pentru premiere acest spectacol din selecția ce mai cuprindea “Hamlet” de la Teatrul “Tamasi Aron” din Sfântu-Gheorghe și “Maestrul și Margareta” coproducție a Teatrului Național “Radu Stanca” din Sibiu și Teatrul Maladype din Budapesta. Cei “trei ciobănei” selecționeri au nominalizat “Maestrul și Margareta” pentru cinci (!!!) secțiuni de premiere – cel mai bun spectacol, cel mai bun regizor, cel mai bun scenograf, cel mai bun actor în rol principal, cea mai bună actriță în rol principal – evident, ca rezultat al “Argumentului” dat publicității. Juriul final alcătuit din cinci personalități -  Sanda Manu (regizor și profesor eminent), Virginia Mirea (actriță Teatrul de Comedie), Puiu Antemir (scenograf Teatrul de Comedie) și criticii Alice Georgescu și Ion Parhon  - vizionând “Maestrul și Margareta” nu a fost convins de argumentarea celor trei și nu a acordat nici o distincție spectacolului preferat de … “ciobănași”. Această situație se alătură faptului că Senatul UNITER a fost nevoit să acorde premii speciale pentru spectacolele “Tipografic. Majuscule” și “Zic-Zac”, valori neobservate de selecționerii cu pretenții ai… “teatrului de azi”. Se pune întrebarea logică – pe ce criterii au efectuat selecția și nominalizările cei trei critici de teatru a căror argumentare a jignit și valori recunoscute din mișcarea teatrală?

Problema selecției pentru valorile Premiilor UNITER trebuie reglementată printr-un nou regulament și nu lăsată  demersului a trei critici din Asociația dânșilor pentru că breasla Uniunii cuprinde actori , regizori și scenografi distinși.

P.S. Din păcate, evenimentul Galei anuale a premiilor UNITER, nu preocupă mass media, fie online sau pe print. Trăim într-o societate în care valoarea și sensul libertății de exprimare suferă degradări. De preț rămân scandalurile. Ultimul în viața artistică este provocat de un interviu pe online al actorului Florin Zamfirescu acordat fostei sale studente la actorie, devenită … jurnalistă! Scandalul s-a amplificat în presa editată pe print. Ajuns la vârsta pensionării și pensionat în conformitate cu cerințele legii de directoarea Teatrului Odeon - Dorina Lazăr, actorul își jignește colega de breaslă. A fost distribuit în spectacole remarcabile, mai poate juca în ele cum o și face, chiar dacă este pensionar, dar se pare că vârsta face ravagii în comportamentul particular al unora. Florin Zamfirescu a uimit și când la răposatul OTV declara că și-ar dori să fie ministru al culturii sau când comenta în presa scrisă divorțul de a treia ori a doua soție. Aruncă acum cu noroi în directoarea unui teatru deosebit de activ, care i-a oferit suport în evoluția carierei sale artistice memorabile. E trist când un mare actor se manifestă public astfel. Păcat pentru prestigiul breslei că mari personalități precum Florin Zamfirescu sau … colegul său de generație Mircea Diaconu, în diverse apariții extrascenice pe diverse teme, dovedesc că la pensie le este gândul … dus cu pluta pe apele societății noastre bolnave în care valoarea și libertatea au devenit cuvinte lipsite de sens, sufocate de ambiții iresponsabile.

“ TARTUFFE “ - TEATRUL METROPOLIS

EXERCIȚIU DE COMEDIE SATIRICĂ

         Repertoriile teatrelor din Capitală sunt atrase de piesa lui Moliere. Amintim de pildă, că în 2009 la Naționalul bucureștean, Andrei Belgrader, regizor român emigrat în America unde și-a consolitat statutul profesional și cel de pedagog, a oferit un remarcabil spectacol cu “Tartuffe”. În prezent, la Teatrul de Comedie, regizorul Laszlo Bocsardi a început repetițiile cu aceiași piesă. Anul trecut, la Teatrul Metropolis, regizorul Victor Ioan Frunză a realizat  “Tartuffe”, iar Nicoleta Hâncu este nominalizată pentru interpretarea rolului secundar al Elmirei la Gala Premiilor UNITER ce se va desfășura, luni 28 aprilie, la Târgu Mureș.

         La Teatrul Metroplis se propune un spectacol cu “dramaturgia :  Victor Ioan Frunză și Andrian Nicolae”, “versiune scenică” regizorul Victor Ioan Frunză. Este o adaptare a piesei la epoca actuală, sprijinită substanțial prin excelentele costume create de Adriana Grand. Traducerea în versuri cu iz actual, rezumă textul inițial al cărui final este schimbat. Impostorul Tartuffe nu va mai fi condamnat din ordinul regelui ca în piesa lui Moliere, ci va reuși să devină stăpân pe averea lui Orgon. Acesta și familia sa au obligația să își părăsească domicilul , să își împacheteze mobilierul. Finalul dramatic, amar inventat de “dramaturgia” celor doi autori citați mai sus, servește intențiile regizorale ale lui Victor Ioan Frunză. Rămâne discutabil însă, acest final pentru că nu își găsește sprijin solid în personajele centrale și statutul lor. Finalul apare ca morala unei fabule despre pericolul impostorilor. Regizorul a folosit piesa ca pretext pentru a demonstra că bigotismul, prostia pot fi manipulate și astăzi de impostori. Rezumarea conflictelor în care un rost esențial îl are și conflictul dintre generații, este simplist expusă în “adaptare”. Rămân piloni ai satirei Tartuffe și Orgon, cel din urmă fiind înfrânt de escrocul care folosind numele credinței, îi distruge viața.

         Ca întodeauna, scenografia Adrainei Grand este originală, inventiv concepută. Dezvoltă decorul în profunzime pe trei planuri. În centru, pereții poartă desenul unui inorog imens, amintind de soarta sa, dar  alte desene au un scop metaforic,  Adam și Eva, etc. În planurile din fundal se remarcă “toaca” la care apelează ca într-o mânăstire, Tartuffe. Costumele merg pe notă realistă, sunt veșminte elegante din “piele” sau rochii cu buline pentru soția cea tânără a lui Orgon, Elmire, toate cu accesorii ce sprijină expunerea tipologiilor.

         Regizorul Victor Ioan Frunză apelează ca mijloc principal al ilustrării conceptului său original la actori, majoritatea distribuției fiind alcătuită din tinerii interpreți cu care realizează de câteva stagiuni spectacole remarcabile, cum au fost de pildă, “Furtuna” sau “Îngeri în America”. Sunt numeroase accentele de vizualizare regizorală ale conceptului tratării novatoare a clasicei piese, unele savuroase în intenția satirică. De exemplu, isteria lui Orgon ca răspuns al nemulțumirilor celor tineri din preajma sa, pentru relația acestuia cu Tartuffe sau reușita scenă în care impostorul este la un pas să îi violeze soția, iar el aflat sub masă, rămâne blocat și mut. Excelent este Sorin Miron în rolul lui Orgon. În rest, acțiunea se derulează ca într-un exercițiu de comedie satirică pe un scenariu însă, forțat decupat. Așa zisa ilustrație muzicală, insistă pe toaca lui Tartuffe, ca în final, pe fâșâitul scoth-ului pus de Orgon pe mobilier.

         Din distribuție se detașează interpretarea lui Orgon de către Sorin Miron și cea a soției sale, Elmire de către Nicoleta Hâncu. Îngâmfarea lui Orgon, stupiditate atitudinilor sale, prostia ce îl domină sunt admirabil trăite expresiv, la nuanță de Sorin Miron. Revolta în fața imposturii lui Tartuffe și dorința de a îl demasca, sunt remarcabil susținute prin interpretarea Nicoletei Hâncu. Compus cu atenție în primul rând prin atitudinile ținutei este Tartuffe de către George Costin. Actorul îi definește dibaci esența caracterială, credința că poate înșela ușor pe cei naivi; acordă și o notă de perversiune erotică personală în relația cu Elmire. George Costin se dovedește din nou, alături de Sorin Miron și Nicoleta Hâncu , a fi actori de vârf din tânăra generație. În tânărul Damis, revoltat de manifestările tatălui său, Orgon și de pericolul ce îi reprezintă Tartuffe, reușește a se remarca Adrian Nicolae, chiar dacă scenariul lasă în plan secund intervențiile personajului. O adevărată surpriză este Adela Mărculescu în mama lui Orgon, care se adaptează strălucit noului concept de comedie satirică. În final, versiunea nu a găsit totuși,  rezolvarea credibilă a personajului. Completează distribuția, Irina Bucescu în Marianne, Lucian Rus în Valere, cuplul îndrăgostițiilor fiind discret creionat și de regie. La rândul lor, personajele servitorilor – Laurent, valetul lui Tartuffe (Mădălin Bradea) și Flipote, fata în casă (Elena Ghimpețeanu) -, sunt tratate de “adaptare” derizoriu. Din păcate, rezumatul original de “dramaturgie” propus afectează consistența personajelor, ce devin schematice.

         “Tartuffe sau Impostorul” rămâne prin multe secvențe un spectacol “marca Victor Ioan Frunză”, inspirat în expresia scenică, dar are și momente grăbit coordonate și datorită absenței coerenței “adaptării”. Publicul se amuză însă, copios, ca la un reușit spectacol de revistă, chiar dacă dorința de actualizare a piesei lui Moliere nu trimite convingător spre motivarea țintei satirice - realitatea curentă măcinată de impostură și bigotism, în care se petrec și astăzi, fapte precum cele ale lui Tartuffe. 

P.S. Foița program de sală, cu o grafică îngălată, face imposibilă parcurgerea informației utile referitoare la repertoriul curent și bogat în oferte al Teatrului Metropolis.

 Ultima sa premieră anunțată este “Folia, Shakespeare & Co”, un spectacol de Gigi Căciuleanu !

BEST OF UNATC – TEATRUL FOARTE MIC

O INIȚIATIVĂ DEMNĂ DE REȚINUT

         Când o sumedenie de săli mai mult sau mai puțin importante oferă găzduire unor șușe teatrale, Teatrul Foarte Mic prezintă cele mai remarcabile se pare, producții de absolvire din 2013 de la UNATC. Se știe că anual, mult prea numeroasele noastre universități de artă – de stat și particulare -, produc ca o fabrică de rulmenți, aproximativ trei sute de absolvenți la actorie. În proporție de peste 80% devin șomeri din o serie de motive. Mai întâi, nu avem în țară atâtea teatre care să preia absolvenții și nici o legislație care să permită angajarea unor tineri. Au apărut teatrele independente. Unele cafenele , altele în mici săli cu spații de joc neconvenționale. Universitățile nu acordă pregătirea necesară absolvenților pentru a activa singular sau în echipe unite de un regizor coleg de generație și a propune proiecte pentru teatrul independent, ce are însă, reguli speciale. Nu în ultimul rând, absolvenții nu au șansa de a fi popularizați prin examenele de licență sau masterat. Acestea se petrec de obicei, în anonimatul sălilor de studiu.

         De mai mulți ani, UNATC nu mai dispune de celebra sală “Casandra”, unde absolvenții susțineau marele examen la public, cât și în fața regizorilor interesați de tinere personalități. Anul trecut, UNATC a anunțat cu mândrie că are la dispoziție două săli cu spații de joc diferite la Palatul Național al Copiilor, unde va prezenta examenele de absolvire într-o stagiune. Acest necesar eveniment nu se face simțit astăzi. Din când în când însă, unele teatre bucureștene, generos, oferă sălile proprii absolvenților. “Best of UNATC” de la Teatrul Foarte Mic este un astfel de proiect demn de reținut. A propus pentru popularizare două examene: “Livada de vișini” pentru absolvenții masteratului și “Clasa noastră – Poveste în XIV Lecții”, examen de licență, pe care le vom comenta mai jos.     

          “Best of UNATC” este o inițiativă meritorie a Teatrului Foarte Mic pe care ar putea să o urmeze și alte teatre din Capitală, ce în actuala stagiune nu au putut prezenta premiere. Un teatru activ precum “Nottara” promite totuși, un proiect în parteneriat cu UNATC pentru promovarea absolvenților.

“CLASA NOASTRĂ – POVESTE ÎN XIV LECȚII” – UNATC (Gazdă TEATRUL FOARTE MIC)

UN EXAMEN REMARCABIL SUB MAI MULTE ASPECTE

         După trei ani de studii la actorie, numeroșii absolvenți, în jur de cinzeci sau șaizeci anual la UNATC, sunt integrați unor examene pentru obținerea licenței. Examenele nu sunt însă, numeroase și puține se dovedesc reușite. Unii profesori doctori nu prea au călcat pe o scenă și aceasta se simte în pregătirea studenților. Peste toate, unii dascăli au pretenția ca la examenele de licență, să fi și regizori cu personalitate și uită de menirea pedagogică. “Clasa noastră – Poveste în XIV Lecții” este un caz special, un spectacol remarcabil pentru absolvenți și public.

         Unii absolvenți din clasa prof.dr Adrian Titieni au avut șansa colaborării pentru examenul de licență cu o actriță, Simona Măicănescu. Absolventă UNATC în urmă cu mai mulți ani, și-a afirmat personalitatea în o serie de spectacole, ca apoi să emigreze în Franța. A reușit și acolo, să își practice profesia. Revenirea Simonei Măicănescu pentru o colaborare la UNATC este binevenită, experiența, dar și capacitățile pedagogice, se fac simțite în acest examen de licență.

         De astă dată, la un examen de licență, se rupe bariera obișnuită de a alege texte cunoscute. Simona Măicănescu traduce și adaptează în colaborare cu Delia și Diana Herman, piesa dramaturgului polonez contemporan, Tadeusz Slobodzianek. Opțiunea sa repertorială pentru absolvirea studiilor la actorie este apreciabilă, în primul rând sub aspect pedagogic. Oferă studenților prilejul lucrului în echipă, dar și exercițiul cultural al studiului unei etape tragice din  istoria omenirii. Regizorul și pedagogul Simona Măicănescu, surprinzător rezolvă acțiunea ce se petrece pe parcursul a șapte decenii. Absolvenții vor sugera trecerea timpului, dar nu vor concepe compoziții forțate de vârstă. Cele zece personajele sunt de religii diferite, catolici și evrei, fete și băieți din aceiași clasă de liceu pe care trecerea a șapte decenii îi va supune confruntăriilor cu regimul stalinist, cu nazismul, cu discriminarea, cu războiul mondial. Vor susține între ei, mereu, relații speciale, influențați fiecare de efectele unei istorii frământate. Dramaturgul polonez desenează diverse conflicte dictate de demersul social al momentelor istorice și detașează fiecare conflict în XIV lecții de viață. Textul solicită astfel, interpreților posibilitatea ca în momente speciale să definească substanța caracterială a personajelor ce la revin. Toți vor participa și comenta faptele istoriei, dar se vor și detașa în cupluri pentru secvențele esențiale din viața lor. Absolvenții demonstrează prin această piesă și prin examenul de licență, studiul profund de a relaționa permanent coerent într-un spectacol, dar și particularitățile fiecăruia în definirea esenței personajului când este implicat în momente particulare.

          Simona Măicănescu se arată a fi un pedagog deosebit. Se concentrează în a conduce mișcarea scenică a celor zece, atentă fiind la implicarea prin expresie și ținută a fiecărui personaj și când nu are replică, atenționând astfel asupra interpretului. Absolvenții sunt supuși și la exerciții muzicale  datorate lui Marius Sireteanu, de care se achită ireproșabil. Scenografia Ruxandrei Manolovici susține evidențierea interpreților.

       

  Examenul de licență prezintă zece absolvenți ca speranțe pentru viitorul teatrului. Fiind totuși, un spectacol în principal de echipă, e foarte greu a remarca detașări. Cizelează cu finețe stările prin care trece personajul Dora, tânăra Alexandra Buză, ca și Rareș Andrei în Wlafek. Mobilitate expresivă arată Ilona Brezoianu în Zocha și sensibilitate acordă Mădălina Craiu caracterizării destinului personajului Raselka. Sugerează admirabil trecerea prin etapele istoriei dramatice parcurse de personaje – Ionuț Niculae (Katz), Alin Stan (Rysiek), Andrei Cătălin (Menachem), Costin Dogioiu (Zygmunt), Dragoș Olaru (Heniek) și Alecsandru Dunaev (Abram). Subliniem, acești absolvenți reușesc a ne convinge că nu au ales întâmplător profesia și dețin capacități, fiecare.

         Examenul celor zece studenți de la UNATC pentru licență, rămâne un prim pas spre afirmare. Spectacolul merită a fi integrat pentru mai multe reprezentații în repertoriul teatral curent. Este o carte de vizită demnă de reținut pentru începutul de drum în profesie.