CUM ACTIVEAZĂ OARE MANAGERII TEATRELOR ÎN PLINĂ PANDEMIE?
S-a ridicat cortina pentru un nou an pe care toți îl privim cu speranța în revenirea la o viață normală. Așa să ne ajute ... Dumnezeu!
”Speranța moare ultima” a fost o expresie celebră de sorginte romantică, expirată în zilele noastre. Speranța într-o dorință nu se poate înfăptui acum de cât prin acțiunea oamenilor, de la mic la mare. De mai bine de un an întreaga lume luptă cu virusul covid care a declanșat o pandemie globală, un război biologic. Drept armă de luptă oamenii de știință au realizat rapid un vaccin, aplicarea lui ridică alte probleme pentru societate și lupta continuă.
Pandemia a afectat toate domeniile din existența umană și firește și cultura considerată de mulți, ultima roată la căruța societății. Teatrul e un compartiment cultural important aflat acum însă, la marginea unei prăpastii. Rolul major în acest război revine medicilor, oamenilor de știință, dar și ... managerilor care trebuie să gestioneze soluțiile de salvare din pandemie. Ei sunt ”generalii” constructori de proiecte decizionale implementate în scopul câștigării războiului cu pandemia. Manageri sunt ierarhic – șeful statului, guvernul cu miniștrii săi, dar mai ales, toți cei care conduc funcționarea instituțiilor statului. Ce întreprind acești manageri?
Mult discutabil în cazul de față, rămâne răspunsul la întrebarea ce au întreprins concret managerii teatrelor plătiți din bani publici? Ce soluții, proiecte, au gândit dânșii vreme de un an de când sălile de spectacol stau cu ușile închise? Cum le-au adresat autorităților proiectele lor de salvare a instituțiilor pe care le conduc, fiind știut că autoritățiile au problema majoră a pandemiei și sănătății, nu a culturii? Au descoperit ”soluția” spectacolelor online!!! Unele difuzate pe gratis pe diferite rețele de socializare, provenite din arhiva lor de imagine, altele ... cu solicitarea costului ca pentru un bilet într-o sală de spectacol spre a accesa reprezentația! Unii au difuzat și premiere online încropite la nimereală, dar apreciate în sufragerie de ”analiști”. Au mai ”inventat” managerii lecturi, dezbateri cu actorii, totul firește online. În ciuda restricțiilor impuse de pandemie, managerii în majoritate, nu au venit personal pe ”online” sau în mass media, să anunțe viitoarele proiecte aflate în așteptarea ridicării unor restricții, acțiunile întreprinse pentru a explica guvernanților posibile soluții de lucru în teatre, atât pentru actori, cât și pentru personalul tehnic. Domnii și doamnele ”manageri” au preferat ... odihna online!!!
Peste toate, când începuse să prindă viață credibil teatrul independent este la un pas de dispariție. Breasla marilor manageri ai teatrului instituționalizat, firește că nu bagă în seama teatrul independent, o concurență confirmată înainte de pandemie. Teatrul independent se află în agonie, nu dispune de fonduri nici pentru spațiile închiriate. Nimănui nu îi pasă de soluții pentru salvarea sa, dar ... șeful statului le acordă premii de ”Ziua națională a culturii” fără să rostească public niciun cuvânt referitor la viitorul lor.
Un exemplu de practică manegerială culturală în teatru, a fost oferit în 15 ianuarie, zi definită drept ”Ziua Culturii Naționale”, determinată de data nașterii poetului Eminescu. Teatrul Național ”I.L.Caragiale” a prezentat online ”Trecut-au anii ...”, un recital Eminescu, memorabil din 15 ianuarie 2008, susținut de Ion Caramitru, Valeria Seciu și Ovidiu Iuliu Moldovan (ultima sa apariție scenică), în compania clarinetistului Aurelian Octav Popa. Teatrul nu s-a lăudat cu audiența câștigată în transmisia online. Teatrul Evreiesc de Stat a difuzat, tot online, un spectacol de muzică și poezie. Au fost unii manageri care în condiții de pandemie, au găsit totuși, modalității de atenționare că 15 ianuarie rămâne și în pandemie o zi a culturii naționale. Alți manageri au ignorat momentul, iar unii l-au folosit uitând total sensul său cuvântului ”cultural”. Teatrul Metropolis, un teatru de proiecte s-a mândrit de pildă, cu peste 3.500 de spectatori(!!!) cu plată pentru a viziona online un spectacol din 2015, ”Peretele”, confrate prin vulgaritate cu ”Vacanța mare”, un text al dramaturgiei noastre originale. Managerul instituției, George Ivașcu, un actor stimabil, fost și ministru al culturii, s-a lăudat pe rețele de socializare cum a organizat ”evenimentul”. Actori prețuiți din distribuție, au interpretat în direct personajele, în fața a șase camere de filmat spre a satisface ... online plătitorii de ”bilete”. Acest spectacol dezagreabil, comentat și pe blogul ”Spectator” servea ... ”Ziua Culturii Naționale” dedicată lui Eminescu! Evident, sunt spectatori pe care îi mulțumește un spectacol de acest gen, dar un manager cultural are menirea să le cizeleze și gândirea asupra realității. Teatrul Metropolis are sau a avut în repertoriu piese de Shakespeare și alte nume consacrate cultural, unele în regia prețuitului regizor, Victor Ioan Frunză, dar a difuzat de sărbătoare culturală ... o șușă teatrală.
Autoritățiile cu managerii de la vârf – guvern, prefect, anunță că în 25 ianuarie se ridică unele restricții și ”restaurantele, sălile jocurilor de noroc, dar și ... teatrele, cinematografele din Capitală” pot funcționa cu restricția a 30% din locurile disponibile. Evident, instituțiile culturale sunt pe ultimul loc, importante rămân restaurantele și jocurile de noroc, păcănelele! Covidul nou britanic apare însă și în București. Haosul e total. Așteptăm opinii de la managerii teatrelor. Cum pot funcționa teatrele de la o zi la alta, cu ce repertoriu restricționat de prezentare până la ora 21.00? Cum pot fi protejați actorii care joacă pe scenă fără mască și personalul tehnic, de virus prin testări firești, plătite de cine, teatrele nu au bani, iar autoritățile guvernamentale tac mâlc? Ce au pregătit pentru o stagiune viitoare și comunică managerii teatrelor în fața acestei decizii de funcționare? Tăcere!
Nenorocitul de război biologic, pandemia merge înainte și se confruntă pe două planuri – unul al luptătorilor medici și oameni de știință și altul foarte important al managerilor, confuzi majoritatea în luare de decizii. Cultura și micul ei segment teatrul, rămân cu ... speranța salvării în ... Cel de sus!