``DOI TINERI DIN VERONA`` - TEATRUL DE STAT CONSTANȚA

 UN SPECTACOL ORIGINAL, REUȘIT

Ne confruntăm din nou, cu intenția regizorilor de a trata original piesele lui William Shakespeare. De multe ori, această intenție are drept rezultat un spectacol lipsit de consistența piesei, adaptată și ilustrată teatral extravagant. Destul de rar originalitatea unei viziuni regizorale speculeză și respectă, bogăția de sensuri a unei piese a genialului Shakespeare. Regizorul Alexandru Mâzgăreanu alege ``Doi tineri din Verona``, o piesă mai puțin solicitată de regizori, o comedie scrisă de bătrânul William în perioada 1594 – 1595, cum spun specialiștii că a apărut și ``Romeo și Julieta`` a cărei acțiune se petrecea în Verona. Viziunea regizorală încearcă tratarea originală a poveștii celor doi tineri din Verona – Valentin și Proteus, fără să afecteze substratul piesei, tematica, doar să îi acorde o trimitere subtilă spre un fenomen actual.

Shakespeare propune acțiunea prin plecarea celor doi din Verona la Milano, într-un alt mediu social și cultural. Fără o adaptare a textului, regizorul Alexandru Mâzgăreanu duce ``emigrarea`` lui Valentin și Proteus în ... Extremul Orient, un alt mediu cultural și social. Efectul teatral este surprinzător, dar servește intențiile lui Shakespeare de a arăta că indiferent de contextul social regulile morale sunt același și trebuie respectate. Confilctul rămâne la fel ca în piesă. Valentin pleacă din Verona, iar prietenul Proteus cel îndrăgostit de Iulia, hotărăște să îl urmeze, numai că în noul mediu uită de iubita sa și se îndrăgostește de Silvia, fiica ``ducelui`` conducător al comunității respective. Dar ... între Silvia și Valentin, amicul lui Proteus, s-a ivit dragostea. Trădarea prieteniei și a iubirii îl caracterizează pe tânărul Proteus. Regizorul urmărește consecvent prezentarea acțiunii pentru o trimitere ingenioasă spre actualitate, când mulți tineri migrează din țară, dar unde ajung, unii uită de principiile universale ale moralității în comportament. Spectacolul rezultat din această viziune originală de plasare a conflictului în ... Extremul Orient, tratează substanțial tema piesei prin valorificarea replicilor lui Shakespeare cu o echipă minunată de actori, bine coordonați regizoral, fapt mai rar aflat în alte spectacole ... originale.

Echipa de tineri actori ai Teatrului de Stat Constanța este alcătuită din talente de excepție de către managerul Erwin
Șimșensohn, preocupat de a da șansa afirmării gernerației lor. În rolul lui Proteus cel plin de sine și trădator de sentimente, evoluează remarcabil Florin Aioane. Cu forța talentului său, tânărul actor construiește treaptă cu treaptă profilul personajului aflat în situații extreme, dar care uită de orice regulă morală. Excelent este și Andrei Bibire în Valentin cel atent la adaptarea într-un alt mediu social și cultural, ferm însă în sentimente personale. Ecaterina Lupu definește prin abilitatea talentului pe Iulia care pleacă travestită în căutarea iubitului Proteus. Tânăra actriță denotă capacități deosebite pentru abordarea unui personaj dificil de interpretat, cum este și Iulia. Conceptul regizoral plasează personajul Silviei în Extremul Orient, iar interpretarea Cristianei Luca se achită excelent de dificultățile propuse de regizor. Impresionant actrița transmite frământările dictate de dragostea Silviei pentru Valentin și situația statutului social pe care îl are. Actrița prin abordarea rolului subliniază că iubirea are drept limită în orice lume, doar pe cea morală. Tânăra distribuție este numeroasă și se completează și prin prezența unor actori cu experiență precum Liviu Manolache în tatăl lui Proteus, ca apoi să devină prin glas, păpușa ``ducelui`` din Extremul Orient, efect regizoral apreiabil ca sens. Ireproșabili sunt și actorii distribuiți în roluri din planul secund al acțiunii – Cătălina Mihai (servitorul lui Valentino), Andrei Cantaragiu (Turio), Lucian Iftime (servitorul lui Proteus) , alături de Maria Lupu, Florina Stănculeț, Grațian Prisăcariu, Theodor Șoptelea, Ștefan Mihai, Vlad Lință, Alina Mantu și păpușarii Arina Cojocaru, Tiberiu Roșu. Cum spectacolul prezentat în deplasare la Teatrul Odeon, nu a avut un program de sală, sunt posibile neglijențe în indicarea numelui unor interpreți pentru care ne cerem scuze.

Spectacolul cucerește prin distribuție, dar și prin aspectul vizual original. Andreea Săndulescu propune un decor din panouri în aparență simplu, semnificativ însă, prin manevrare și accente luminoase inspirate în a indica spații diverse ale acțiunii din lumi diferite. Costumele Alexandrei Mâzgăreanu rămân însă, punct forte al vizualizării, fiind create cu fantezie pentru fiecare personaj și servind caracterizarea sa, autoarea demonstrând calități de excepție în profesie.

Pledoaria lui Shakespeare pentru morală, iubire și prietenie, e finalizată în piesă prin puține replici în soluționarea acțiunii cu mariajul celor două cupluri, Proteus și Iulia, Valentin și Silvia. Regizorul a încercat teatral să o ilustreze original, dar finalul rămâne confuz ca sens, după acțiunea derulată pe parcurs cu multe semnificații majore.

`\Doi tineri din Verona`` se poate considera un experiment teatral original, reușit, care arată că Shakespeare este contemporanul nostru, fără a îi fi afectată scrierea din secolul de mult trecut, ci doar a demonstra că este foarte actuală și astăzi ca temă.

P.S. Felicitări Teatrului de Stat Constanța pentru tânăra sa echipă de actori și regizori care amintesc de demersul trecut al Teatrului din Piatra Neamț de unde provin multe din valorile actuale ale mișcării teatrale.

``CABARET`` - TEATRUL ODEON

 O MINUNE APARE ...

... , în sfârșit, în viața teatrală din acești aproape doi ani de pandemie - ``CABARET``, un musical tragi-comic celebru pe libretul lui Joe Masteroff, muzica John Kander. Este un spectacol uimitor, solid construit de Răzvan Mazilu cu o echipă senzațională care arată că în războiul de acum, cu blestematul virus, teatrul rămâne creator cultural de emoție și bună dispoziție. Chiar dacă nu ne-ar fi afectat această pandemie, ``Cabaret`` se înregistra drept un eveniment prin valoarea incontestabilă a realizării teatrale cu trimitere subtilă și spre lumea de astăzi în care politicul și socialul se află într-un ... cabaret, comic și tragic pentru cetățeni.

Mulți poate își mai amintesc de filmul ``Cabaret`` din 1972, regizat de Bob Fosse, distins cu premii Oscar, dar de astă dată, vor urmări uimiți, un altfel de ``Cabaret`` conceput de Răzvan Mazilu – regie, coregrafie și costume, cu sensuri multiple și țintă spre actualitate, spectaculos prezentate pe mai multe planuri. Răzvan Mazilu a mai montat reușit ``Cabaret`` și la Teatrul German din Timișoara, dar acum își dezvoltă în profunzime viziunea regizorală. Joe Masteroff a compus libretul după piesa lui John Van Druten și povestirile lui Christopher Isherwood, cu acțiunea în anii `30, la Berlin, orașul plăcerilor cu cluburi deochiate. În acel timp însă, din umbră prindea rădăcini, partidul nazist. Spectacolul respectă ilustrarea acelei epoci, uitate poate, dar sugerează fără ostentație trimiterile spre actualitate, alarmante, când politicul intervine în viața omului simplu. Titlul musicalului a fost și rămâne o metaforă cu rezonanță, indiferent de epocă. Vrem să ne distrăm, să cântăm, ca într-un cabaret precum cel de la ``Kit Kat`` din Berlinul de atunci, clubul mai funcționează și astăzi, dar nu vedem realitatea din jur. Muzica aparține lui John Kander și în reprezentație este ilustrată live de o orchestră deosebită – Mihai Muroiu (pian), Andreea Archip (pian), Robert Magheti (tobe), Florian Nicolau (bas), Alex Avramovici (clarinet), Robert Preduț (saxofon), Alexandru Moraru (trombon), Silviu Groaza (trompetă), orchestră plasată în fundalul scenei, reținut luminată. Acțiunea dezvoltă povestea de iubire a două cupluri aflate în Berlin – londoneza Sally, vedetă la cabaret și americanul Clifford, scriitor în devenire, alături de Fraulein Schneider, propietara unei modeste case în care închiriază spații și Herr Schultz, un mic comerciant evreu. Lor li se alătură Maestrul de ceremonii al întregii acțiuni, dar în plan secund și Fraulein Kost, chiriașa prostituată a doamnei Schneider și Ernst Ludwig, membru al partidului nazist, prieten de ocazie al scriitorului. Am amintit prezența în acțiune a acestor personaje pentru că ele conduc conflictele și susțin tematica spectacolului.

Pentru excelenta sa viziune regizorală, cu o acțiune intens ritmată în diverse spații de joc, Răzvan Mazilu apelează la un decor compus inventiv de Sabina Spatariu. Decorul încărcat cu diverse obiecte semnificative pentru acțiune, sugerează însă, că sala teatrului are continuitate și pe scenă prin decorațiile sale și publicul devine astfel captiv în capcana acestei lumi. Într-un scurt moment, luminile se vor aprinde în sală și Maestrul de ceremonii se adresează direct spectatorilor pentru a sugera captivitatea lor în acest ... veșnic cabaret al lumii. Costumele numeroase ``colorează`` senzațional reprezentația. Autorul lor este ... regizorul Răzvan Mazilu care se dovedește a avea har în acest compartiment major din scengrafie! Interpreții schimbă mereu costumele în funcție de situații, locul acțiunii – pentru Cabaretul Kit Kat, domiciliu fiecăruia, etc – și fiecare costum joacă un rol major pentru definirea amănunțită a personajului. Rar se poate vedea un spectacol cu astfel de costume care ``vorbesc`` argumentând buna dispoziție, dar și drama existenței. Teatrul Odeon și Răzvan Mazilu au ridicat piatră cu piatră construcția ireproșabilă a acestui spectacol pregătit din 2020, ajuns în pandemie cu restricțiile respective, confruntat cu decesul Oanei Ștefănescu distribuită în rolul Doamnei Schneider, căreia regizorul îi dedică acum spectacolul, iar astăzi, la lansare spectacolul e confruntat cu aceleași restricții ale pandemiei care acceptă spectatorii cu certificatul verde, dar într-un număr restrâns fără rost, de locuri în sală. De sigur, la noi procentul de vaccinare e jalnic prin inconștiența multora, ca și a politicienilor ce dețin frâiele legislației, dar iubitorii de teatru, în majoritatea lor, s-au vaccinat.

Peste soarta grea a pregătirii acestui spectacol, actorii au reușit să treacă strălucit și senzațional s-au adaptat și cerințelor dificile solicitate de un musical. Au fost minuțios pregătiți de regizorul și coregraful Răzvan Mazilu căruia i s-au alăturat pentru pregătire, Monica Petrică – asistent coregrafie, Maria Alexievici – direcție muzicală și colaboratorii întregii echipe din spatele cortinei. Spectacolul se derulează pe mai multe planuri conflictuale, teatral expuse regizoral de Răzvan Mazilu prin delicate semnale metaforice cu sens precis în susținerea temei referitoare la cum poate fi afectat omul, societatea, de semnale politice.

Animarea explozivă a reprezentației revine trupei de la Cabaretul Kit Kat prin Meda Victor, Maria Alexievici, Cristina Danu, Anca Florescu, Vlad Bîrzanu, Cezar Antal, Marian Lepădatu. Toți sunt actori, dansatori, cântăreți, desăvârșiți și personalizează personaje, punctează cu abilitate situațiile, dau viață subiectului prin libertinaj în expresie. Rolul ``dirijorului`` dezmățului de la Kit Kat dar și al acțiunii, revine lui Mihai Smarandache ce este Maestrul de ceremonii. Multiplele sale transformări dictate de momentele conflictului, actorul purtând machiajul unui claun, le înfăptuiește admirabil prin cântec, expresie gestuală și gândirea substratului fiecărui cuvânt rostit, prin relaționarea constantă cu toți cei din preajmă, dar și cu publicul. Rolul are complexitate, iar interpretarea lui Mihai Smarandache, dovedește calitățile sale de mare actor.

Superlativele în apreciere însoțesc și pe interpreții cuplurilor centrale declanșatoare a conflictelor, pe actorii ce se dovedesc a se adapta perfect și solicitării unui musical. La nuanță, cu sensibilitate și dramatism creionează Gabriela Popescu și Ionel Mihăilescu, acel cuplu care își află iubirea – doamna Schneider și domnul Schultz. Ionel Mihăilescu trăiește interior intensiv, nedumerirea omului simplu, evreu, darnic cu cei apropiați, nedumerit însă, în fața pericolului de apariția nazismului care nu îi acceptă etnia. Actor de mare clasă fiind, Ionel Mihăilescu descifrează detailat expresiv, substanța personajului. Gabriela Popescu a mai lucrat cu Răzvan Mazilu în musicalul ``În plină glorie!`` la Teatrul de Comedie, iar acum se dovedește a fi din nou ... ``în plină glorie`` prin compunerea minuțioasă a femeii singure care își află dragostea ce va fi frântă de situația politică. Să nu uităm că acești actori cântă și dau sens major temei libretului.

O surpriză sunt tinerii actori Ioana Mărcoiu (Sally) și Silvian Vâlcu (Clifford), adaptați partiturii musicalului. Dorința celei venite de la Londra la Berlin pentru a deveni vedetă de cabaret, Ioana Mărcoiu o impune ca linie generală în caracterizarea lui Sally, fără a neglija însă sugerarea sentimentului de iubire sinceră pentru scriitorul american, Clifford. Actrița atenționează în interpretare că dorința de succes profesional poate eșua dacă nu privești cu judecată ansamblu social. Ioana Mărcoi cântă, dansează și nu uită consistența rolului său principal pentru subiectul acțiunii și tematica sa. Clifford este personajul inspirat din realitate Berlinului de atunci, un tânăr american naiv, dornic de distracție, trezit brusc la starea socială în fața amenințării partidului nazist. Excelent definește actorul acest personaj evocator pentru epoca subiectului.

O altă surpriză este Antoaneta Zaharia în Doamna Kost și e de nerecunoscut în rolul prostituatei dezinteresată de mediul social, iar actrița compune cu finețe această tipologie. O bucurie mai este și întâlnirea cu Eduard Trifa, confruntat la Teatrul Odeon cu rolul lui Hamlet într-un spectacol eșuat. Actorul desenează credibil, fără ostentații expresive, pe cel dedicat partidului nazist, Ernst, aflat la început de drum în acțiunea viitoare. Mai completează distribuția și Relu Poalelungi în două roluri secundare – Marinarul și Nazistul.

``Cabaret`` este un eveniment teatral cultural, un spectacol al valorilor. Finalul reprezentației lasă publicul fără respirație, când decorul se retrage din scenă, interpreții se dezbracă de costume pentru a sugera că suntem ... goi într-o lume neagră dominată de cabaretul pasiunilor politice cu recul social. La aplauze actorii vin îmbrăcați în negru cu tricouri pe care scrie ... cabaret! Excelent și-a gândit și finalul metaforă, realizatorul spectacolului, Răzvan Mazilu. Aplauzele entuziaste ale publicului sunt stârnite mereu în timpul reprezentației, în fața diferitelor secvențe. Răzvan Mazilu îi propune ... ``oglinda lumii` fără artificii de imagine video, etc, drept o provocare emoțională superb ilustrată teatral printr-o echipă de interpreți pe scenă, dar și în umbra ei, dedicați cu talent proiectului. 

Trebuie să vedeți acest spectacol care vă va mulțumi sufletul!