``DOI TINERI DIN VERONA`` - TEATRUL DE STAT CONSTANȚA

 UN SPECTACOL ORIGINAL, REUȘIT

Ne confruntăm din nou, cu intenția regizorilor de a trata original piesele lui William Shakespeare. De multe ori, această intenție are drept rezultat un spectacol lipsit de consistența piesei, adaptată și ilustrată teatral extravagant. Destul de rar originalitatea unei viziuni regizorale speculeză și respectă, bogăția de sensuri a unei piese a genialului Shakespeare. Regizorul Alexandru Mâzgăreanu alege ``Doi tineri din Verona``, o piesă mai puțin solicitată de regizori, o comedie scrisă de bătrânul William în perioada 1594 – 1595, cum spun specialiștii că a apărut și ``Romeo și Julieta`` a cărei acțiune se petrecea în Verona. Viziunea regizorală încearcă tratarea originală a poveștii celor doi tineri din Verona – Valentin și Proteus, fără să afecteze substratul piesei, tematica, doar să îi acorde o trimitere subtilă spre un fenomen actual.

Shakespeare propune acțiunea prin plecarea celor doi din Verona la Milano, într-un alt mediu social și cultural. Fără o adaptare a textului, regizorul Alexandru Mâzgăreanu duce ``emigrarea`` lui Valentin și Proteus în ... Extremul Orient, un alt mediu cultural și social. Efectul teatral este surprinzător, dar servește intențiile lui Shakespeare de a arăta că indiferent de contextul social regulile morale sunt același și trebuie respectate. Confilctul rămâne la fel ca în piesă. Valentin pleacă din Verona, iar prietenul Proteus cel îndrăgostit de Iulia, hotărăște să îl urmeze, numai că în noul mediu uită de iubita sa și se îndrăgostește de Silvia, fiica ``ducelui`` conducător al comunității respective. Dar ... între Silvia și Valentin, amicul lui Proteus, s-a ivit dragostea. Trădarea prieteniei și a iubirii îl caracterizează pe tânărul Proteus. Regizorul urmărește consecvent prezentarea acțiunii pentru o trimitere ingenioasă spre actualitate, când mulți tineri migrează din țară, dar unde ajung, unii uită de principiile universale ale moralității în comportament. Spectacolul rezultat din această viziune originală de plasare a conflictului în ... Extremul Orient, tratează substanțial tema piesei prin valorificarea replicilor lui Shakespeare cu o echipă minunată de actori, bine coordonați regizoral, fapt mai rar aflat în alte spectacole ... originale.

Echipa de tineri actori ai Teatrului de Stat Constanța este alcătuită din talente de excepție de către managerul Erwin
Șimșensohn, preocupat de a da șansa afirmării gernerației lor. În rolul lui Proteus cel plin de sine și trădator de sentimente, evoluează remarcabil Florin Aioane. Cu forța talentului său, tânărul actor construiește treaptă cu treaptă profilul personajului aflat în situații extreme, dar care uită de orice regulă morală. Excelent este și Andrei Bibire în Valentin cel atent la adaptarea într-un alt mediu social și cultural, ferm însă în sentimente personale. Ecaterina Lupu definește prin abilitatea talentului pe Iulia care pleacă travestită în căutarea iubitului Proteus. Tânăra actriță denotă capacități deosebite pentru abordarea unui personaj dificil de interpretat, cum este și Iulia. Conceptul regizoral plasează personajul Silviei în Extremul Orient, iar interpretarea Cristianei Luca se achită excelent de dificultățile propuse de regizor. Impresionant actrița transmite frământările dictate de dragostea Silviei pentru Valentin și situația statutului social pe care îl are. Actrița prin abordarea rolului subliniază că iubirea are drept limită în orice lume, doar pe cea morală. Tânăra distribuție este numeroasă și se completează și prin prezența unor actori cu experiență precum Liviu Manolache în tatăl lui Proteus, ca apoi să devină prin glas, păpușa ``ducelui`` din Extremul Orient, efect regizoral apreiabil ca sens. Ireproșabili sunt și actorii distribuiți în roluri din planul secund al acțiunii – Cătălina Mihai (servitorul lui Valentino), Andrei Cantaragiu (Turio), Lucian Iftime (servitorul lui Proteus) , alături de Maria Lupu, Florina Stănculeț, Grațian Prisăcariu, Theodor Șoptelea, Ștefan Mihai, Vlad Lință, Alina Mantu și păpușarii Arina Cojocaru, Tiberiu Roșu. Cum spectacolul prezentat în deplasare la Teatrul Odeon, nu a avut un program de sală, sunt posibile neglijențe în indicarea numelui unor interpreți pentru care ne cerem scuze.

Spectacolul cucerește prin distribuție, dar și prin aspectul vizual original. Andreea Săndulescu propune un decor din panouri în aparență simplu, semnificativ însă, prin manevrare și accente luminoase inspirate în a indica spații diverse ale acțiunii din lumi diferite. Costumele Alexandrei Mâzgăreanu rămân însă, punct forte al vizualizării, fiind create cu fantezie pentru fiecare personaj și servind caracterizarea sa, autoarea demonstrând calități de excepție în profesie.

Pledoaria lui Shakespeare pentru morală, iubire și prietenie, e finalizată în piesă prin puține replici în soluționarea acțiunii cu mariajul celor două cupluri, Proteus și Iulia, Valentin și Silvia. Regizorul a încercat teatral să o ilustreze original, dar finalul rămâne confuz ca sens, după acțiunea derulată pe parcurs cu multe semnificații majore.

`\Doi tineri din Verona`` se poate considera un experiment teatral original, reușit, care arată că Shakespeare este contemporanul nostru, fără a îi fi afectată scrierea din secolul de mult trecut, ci doar a demonstra că este foarte actuală și astăzi ca temă.

P.S. Felicitări Teatrului de Stat Constanța pentru tânăra sa echipă de actori și regizori care amintesc de demersul trecut al Teatrului din Piatra Neamț de unde provin multe din valorile actuale ale mișcării teatrale.